Testul rachetei cu rază lungă de acţiune organizat de Coreea de Nord a eşuat. Dar rachetele cu rază medie şi scurtă de acţiune testate cu succes de regimul de la Phenian, pe 5 iulie, pot atinge Japonia. Sondajele de opinie arată că un număr mare de japonezi consideră Coreea de Nord o ameninţare reală, iar percepţia japoneză indică politica SUA ca fiind incoerentă şi incapabilă să se impună. Urmărirea, de către SUA, a unei căi diplomatice în soluţionarea problemei rachetelor nord-coreene împinge interesele Japoniei pe un plan secundar.
Deşi politica SUA în ceea ce priveşte Coreea de Nord se concentrează predominant pe “a ţine armele cele mai periculoase departe de cele mai periculoase regimuri”, realitatea este că americanii sunt departe de acest ţel. Aproape sigur Coreea de Nord are arme nucleare şi încet-încet îşi dezvoltă şi rachetele cu care să le transporte. Şi nu există perspective ca, în afara cazului unei prăbuşiri a regimului, Coreea de Nord să renunţe la aceste arme nucleare. De ce ar face-o? Armele nucleare au oferit Republicii Democrate Populare Coreea un instrument decisiv împotriva duşmanilor săi şi, după cum demonstrează datele de la jumătatea anilor 90 până astăzi, ţinând cont de cantităţile de alimente şi de sumele de bani care intră în Coreea de Nord de la foştii inamici din război, este profitabil să te porţi urât.
Statele Unite consideră că problema Coreei de Nord şi a programului său nuclear necesită un proces diplomatic, numai că acestea nu semnalizează nici un progres. Tratarea acestor discuţii aproape ca pe un scop în sine a accentuat rolul Chinei în regiune, în detrimentul celui mai important aliat al SUA în Pacific, Japonia.
Nu există dovezi că Beijingul împărtăşeşte cu adevărat preocuparea SUA faţă de Coreea de Nord şi de programele sale de înarmare. China nu şi-a folosit în mod semnificativ influenţa economică asupra Coreei de Nord pentru a forţa Phenianul să negocieze cu seriozitate. Toate dovezile sugerează că liderii Chinei sunt pur şi simplu dornici să tragă de timp. Simpla existenţă a acestor discuţii acordă Beijingului capital de negociere cu Washingtonul în alte domenii, cum ar fi Taiwanul. Mai important, nerezolvarea problemei nord-coreene reduce influenţa SUA în regiune, în beneficiul Chinei.
După lansările de rachete organizate de Coreea de Nord, această abordare sino-centrică vine în contradicţie cu menţinerea unor relaţii bune cu Japonia. Analiştii au arătat nu o dată că testul rachetei cu rază lungă de acţiune organizat de Coreea de Nord a eşuat, dar de obicei ei pierd din vedere că Japonia poate fi atinsă cu rachete cu rază medie şi scurtă de acţiune, testate cu succes de Coreea de Nord pe 5 iulie.
Japonia îşi regândeşte postura militară
O testare a rachetelor nord-coreene în 1998, care a trecut graniţa cu Japonia, a determinat Tokio să-şi regândească postura militară, multă vreme pacifistă, şi să înceapă, între altele, să investească în rachete balistice de apărare. De data aceasta, guvernul japonez a preluat conducerea eforturilor vizând aprobarea unei rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU care să sancţioneze Coreea de Nord pentru comportamentul său. Şi a anunţat, din proprie iniţiativă, noi sancţiuni asupra relaţiilor comerciale cu Coreea de Nord.
Japonia a contat pe o reacţie la fel de puternică din partea Casei Albe. În fond, preşedintele Bush anunţase înainte de lansările de rachete că realizarea unor astfel de teste este „inacceptabilă“.Dar, în loc de o reacţie promptă din partea Washingtonului, Tokio a primit o avertizare din partea Coreei de Sud, în timp ce Casa Albă îl trimitea în regiune pe Christopher Hill, asistentul secretatului de stat pentru problemele Asiei de Est şi Pacific, nu pentru a strânge sprijin pentru o linie mai dură împotriva Coreei de Nord, ci pentru a cere Chinei să aducă Phenianul înapoi la masa negocierilor.
Modul de acţiune al Casei Albe nu a fost primit bine în Japonia, unde sondajele de opinie arată că un număr mare de japonezi consideră Coreea de Nord o ameninţare reală. Deloc surprinzător, importanţi lideri japonezi între care ministrul Apărării, Fukushiro Nukaga, şi şeful cancelariei guvernului, Shinzo Abe, au reacţionat la lansările de rachete recomandând ca Japonia să ia în considerare opţiunea achiziţionării de armament ofensiv, capabil să lovească preventiv bazele de lansare nord-coreene. O astfel de măsură este şi mai mult facilitată de percepţia japoneză că politica SUA este incoerentă şi incapabilă să se impună.
Interesele Japoniei, pe plan secundar
Washingtonul a cerut ca Japonia să-şi asume o responsabilitate mai mare în alianţa cu SUA. La rândul său, aceasta a sprijinit aproape toate solicitările Washingtonului. Japonia a trimis vase care să sprijine trupele americane în Afganistan, precum şi să ajute la reconstrucţia Irakului. Iar politicienii japonezi şi-au demonstrat cu adevărat abilităţile de conducători, depăşind tradiţia pacifistă a ţării pentru a deveni un aliat mai responsabil al SUA în regiune şi la nivel global. Toate demersurile guvernului de la Tokio au la bază încrederea pe care o au în politica Washingtonului şi aşteptările ca SUA să le protejeze cu adevărat interesele. Numai că urmărirea unei căi diplomatice în soluţionarea problemei rachetelor nord-coreene împinge interesele Japoniei pe un plan secundar. SUA se dovedesc un partener capricios pentru japonezi. Casa Albă este mai procupată să curteze China decât să menţină încrederea Japoniei.
