Nu doar succesiunea la conducerea Rusiei crează nervozitate la Kremlin ci şi o serie de probleme sociale şi economicecare ar putea fi generate de reformele structurale sabotate, îngheţate sau chiar complet abandonate, neglijarea „capitalului uman” şi deteriorarea infrastructurii industriale învechite. Camuflate de profiturile din pentrol şi trecute cu vederea de mass media renaţionalizate sau intimidate, aceste bombe politice cu ceas ticăie tot mai tare.
În ciuda apelurilor regulate, aproape rituale, la o trecere de la exportul de bunuri la o economie bazată pe cunoaştere şi tehnică modernă, acest scop a fost subminat de întoarcerea, motivată ideologic, la un control sporit al statului şi de teama de iniţiativă privată şi crearea de profituri. În loc de asta, economia în creştere a Rusiei (şi implicit „stabilitatea” pe care se bazează popularitatea lui Putin) rămân extrem de vulnerabile la fluctuaţiile preţurilor petrolului. Cel puţin o treime din actualul buget de stat al Rusiei este reprezentată de veniturile din pentrol. Un studiu al Băncii Mondiale concluziona că „Rusia a realizat o creştere economică de 5% sau mai mare doar în perioadele în care preţul petrolului a crescut”. Specialişti independenţi consideră că o scădere rapidă a preţurilor la 40 dolari pe baril (ca să nu mai vorbim de mai puţin) ar avea un impact negativ imediat asupra economiei şi a nivelului de trai.
Reformele
În afara absolut necesarelor creşteri ale salariilor cadrelor didactice şi ale medicilor, „proiectele naţionale” din domeniul sănătăţii şi al educaţiei lansate cu multă pompă în 2005 au realizat foarte puţine lucruri în direcţia reformării sistemelor de sănătate şi educaţie de stat, sărăcite, rigide şi înapoiate moştenite de la Uniunea Sovietică. În plină explozie a preţurilor petrolului, Rusia a alocat sănătăţii mai puţin, ca procent din PIB în 2005 (ultimul an pentru care există date complete) decât în primul an al fragilei reveniri economice post-sovietice, 1997. Într-un studio naţional realizat în august 2006, 70% dintre subiecţi au declarat că ei şi familiile lor nu se pot baza pe existenţa unor servicii medicale „bune”. lang=EN-US>Veniturile suplimentare generate de hidrocarburi nu au făcut nimic pentru creşterea speranţei de viaţă, încă 65 de ani, sub cea a Chinei sau a Indiei. Rusia este de asemeni liderul mondial din punctual de vedere al accidentelor industriale, de aviaţie şi circulaţie. Rata criminalităţii creşte şi ea; în utimii 6 ani s-a înregistrat o creştere de 10% a numărului de infracţiuni şi o creştere de 73% a numărului de infracţiuni legate de droguri. În timp ce numărul adulţilor ocupaţi în muncă, în special al bărbaţilor, scade vertiginos, principalii economişti ai Rusiei estimează că raportul dintre numărul de angajaţi şi pensionari va ajunge de 1 la 1 „în viitorul foarte apropiat”. Valoarea medie actuală a pensiilor este de 25% din salariul mediu – cea mai scăzută cifră din Europa. O astfel de pensie ajunge la 3.000 ruble (115 dolari), în timp ce cheltuielile minime pentru alimente („doar cât să nu mori de foame”, cum spunea un cotidian rusesc) sunt de 1.500 de ruble. Unii membri ai guvernului au început deja să vorbească despre creşterea vârstei de pensionare ca fiind unica soluţie – una împotriva căreia vor protesta, poate chiar violent, cei aprox. 17 milioane de bărbaţi şi femei care urmează să se pensioneze în următorii 10 ani.
Corupţia
Cei (tot mai puţini) care vor să muncească şi să mişte lucrurile sunt descurajaţi şi împiedicaţi zilnic de corupţie. Atât ca răspândire cât şi ca sume aflate în joc, mita şi josnicia din prezent fac ca începuturile din anii 1990 să pară o joacă de copii. Într-un clasament al Transparency International, Rusia ocupă locul 121 din 163 de ţări, în urma Albaniei, a Kazahstanului şi a Zambiei, şi la acelaşi nivel cu Benin, Gambia, Honduras sau Rwanda. Sporirea independenţei justiţiei, una dintre cele mai promiţătoare realizări ale anilor 1990, a fost anulată de caricaturile de proces în dosarele Yukos-Hodorkovskişi cele de spionaj. Nu doar întreprinzătorii, care au devenit o pradă uşoară pentru înscenări, ci şi cetăţenii obişnuiţi sunt tot mai puţin încurajaţi să ceară protecţie în justiţie împotriva funcţionarilor lacomi şi incompetenţi de orice nivel.
Militarii
Statul rus nu reuşeşte să ofere protecţie eficientă şi suficientă nici într-un sens mai concret. Dacă Cecenia a fost „pacificată” pentru moment de fostele gherile islamice care au trecut dintr-o tabără în alta, Caucazul de Nord, mai cu seamă cea mai mare dintre „republicile autonome” de aici, Dagestan, sunt aproape neguvernabile. Forţele armate convenţionale sunt complet incapabile să facă faţă noilor ameninţări. Relicvă nefuncţională a trecutului ţarist şi sovietic, armata rusă este pentru recruţii de azi ceva între o închisoare şi o cameră de tortură. În contextul în care fiecare familie face tot posibilul să-şi protejeze băieţii de armată, pe zi ce trece cei care ajung în armată sunt pleava societăţii: analfabeţii funcţional, cei cu antecedente penale sau (foşti) dependenţi de droguri. Sunt bani mai mult decât suficienţi pentru tranziţia la o forţă militară modernă, flexibilă, mobilă, bine înzestrată, bine pregătită şi motivată, sprijinită de milioane de ruşi. Însuşi preşedintele Putin promitea acest lucru la începutul primului său mandat, dar reforma a fost abandonată. Fiecare din aceste crize poate exploda. Perspective izbucnirii concomitente a mai multor astfel de crize este îngrijorătoare. Împreună cu scăderea preţurilor petrolului, acestea ar putea cauza echivalentul politic al „furtunii perfecte”. Însă dată fiind slăbirea intenţionată a instituţiilor mediatoare ale democraţiei, centrul de gravitate politică în Rusia lui Putin s-a mutat la vârf, Kremlinl devenind responsabil pentru tot ce merge prost peste tot în ţară. Tot ce vor face autorităţile ruse în următoarele 12 luni va fi marcat de acest sentiment de vulnerabilitate, şi menit să asigure că dificultăţile succesiunii nu sunt sporite sau chiar că scapă de sub control din cauza obsesiei pentru control a statului corupt, în vederea acaparării unei părţi şi mai mari din veniturile generate de petrol.
