Mult-asteptata rundă de negocieri dintre premierul israelian, Ariel Sharon, şi omologul sau palestinian, Mahmud Abbas, a fost sortită eşecului. Deşi, cu mai puţin de două luni înainte de planificata retragere israeliană din Fâşia Gaza, cei doi aveau numeroase subiecte pe agenda de lucru, cadrul reuniunii a fost marcat, însă, de o nouă escaladare a violenţei.
Întâlnirea a debutat şi s-a desfăşurat într-o atmosferă total neprielnică, umbrită de seria atentatelor comise de extremiştii palestinieni în ultimul timp, evenimente care şi-au pus amprenta în mod evident atât asupra desfăşurării, cât şi asupra rezultatului final al reuniunii. Dialogul între cei doi a fost, practic, inexistent. Ariel Sharon a cerut reprimarea militanţilor palestinieni, iar Mahmud Abbas a solicitat măsuri concrete pentru a uşura palestinienilor povara ocupaţiei israeliene. Dar noul val de violenţă a dovedit că ceea ce putea fi o oportunitate istorică a fost încă o dată ratată; iar marile probleme, ce trebuiau discutate – pacea şi stabilitatea în regiune – au fost din nou amânate, poate până după retragerea din Fâşia Gaza.
Reuniunea celor doi a urmat vizitei în zonă a secretarului de stat american, Condoleezza Rice, care a îndemnat ambele părţi să-şi intensifice cooperarea în vederea asigurării unei retrageri fără incidente şi repercusiuni. Unii analişti politici israelieni sunt de părere că Sharon nu face decât să ponteze o fişă de prezenţă. Washingtonul a insistat ca întâlnirea să aibă loc, Sharon s-a conformat, însă acest fapt nu va putea schimba cu ceva realitatea. După o serie de atacuri teroriste, armata israeliană a declanşat o amplă operaţiune de arestări în masă a membrilor Jihadului islamic. În timpul unui incident de acestfel, o palestiniancă a fost arestată după ce a încercat să se arunce în aer la unul dintre principalele puncte de trecere dintre Fâşia Gaza şi Israel. Ea avea asupra sa un permis de intrare în Israel pentru a urma un tratament medical. Femeia a declarat unui reporter israelian că visul ei era să devină martir şi că fusese recrutată de una dintre facţiunile disidente, desprinse din gruparea Fatah.
După summit-ul din februarie de la Sharm el-Sheikh, nu se poate spune că Israelul a dat dovadă de prea multă însufleţire pentru a îndeplini angajamentele de eliberare a deţinuţilor palestinieni, de predare a controlului oraşelor din Cisiordania sau de îndepărtare a obstacolelor care restricţionează libera circulaţie în teritorii. Autorităţile israeliene au ţinut tot timpul să sublinieze că progresele evidente depind de eficienţa măsurilor palestiniene de reprimare a extremiştilor şi, în această privinţă, i-au acordat lui Mahmud Abbas notele cele mai slabe. Din punctul său de vedere, Abbas a crezut că este mult mai bine să aleagă drept cea mai bună metodă de rezolvare a problemelor sale stringente politica de convingere cu binişorul a principalei organizaţii rivale, Hamas, dar Israelul o denunţă ca fiind naivă şi sortită eşecului. Mai mult, Ierusalimul consideră că încercarea lui Abbas acordă câştig de cauză organizaţiei Hamas, care, astfel, câştigă timp, pe care îl foloseşte pentru a se regrupa, reînarma şi a-i reantrena pe militanţi. Un oficial israelian a afirmat că Sharon nu are nici o intenţie de a-i oferi lui Abbas alte măsuri de sporire a încrederii, decât în condiţiile în care liderul palestinian va lua măsuri foarte dure împotriva militanţilor. La rândul lor, liderii palestinieni consideră că au dreptul de a-şi alege politica faţă de Hamas, iar Israelul are el însuşi destule păcate, precum continuarea expansiunii coloniilor şi construcţia aşa-numitei bariere de securitate. Dacă începi să reprimi, să întemniţezi, să împuşti şi să ucizi, atunci ajungi la război civil, este de părere deputata palestiniană Hannan Ashrawi.
La reuniune Sharon s-a concentrat asupra măsurilor de securitate. El i-a cerut lui Abbas să explice cum intenţionează Autoritatea Palestiniană să prevină atacarea coloniştilor şi soldaţilor israelieni în timpul evacuării Fâşiei Gaza. Palestinienii au prezentat deja o listă de cerinţe pentru perioada de după evacuare: accesul populaţiei din Gaza în Cisiordania, construcţia unui aeroport şi a unui port în oraşul Gaza şi controlul asupra porţiunii de graniţă cu Egiptul.
Opoziţia oferă soluţii
Intransigenţa premierului Ariel Sharon faţă de liderul palestinian, Mahmud Abbas, a fost denunţată de Partidul Muncii, dar apreciată de Likud. Liderul fracţiunii parlamentare de stânga, Efraim Sneh, l-a acuzat pe Sharon că a refuzat deliberat să întărească autoritatea lui Abbas, rămânând surd la cererile formulate de acesta, îndeosebi cele privind eliberarea de deţinuţi şi transferul controlului altor oraşe din Cisiordania. Sneh susţine că Sharon nu are nici o intenţie să facă progrese în procesul de pace după retragerea din Fâşia Gaza şi de aceea nici nu ţine ca Mahmud Abbas să rămână la putere. Opoziţia israeliană, prin vocea lui Sneh, crede că, dacă Israelul nu răspunde cererilor lui Abbas, poziţia sa se va deteriora mult în comparaţie cu cea a Hamas. Mai degrabă Abbas trebuie ajutat, nu să i se dea lecţii – a declarat Efraim Sneh postului naţional de radio. În schimb, Dany Naveh, membru al Likud şi ministru al sănătăţii, a spus că palestinienii trebuie să înceteze lamentările. Ei nu încetează să facă cereri cu privire la eliberarea deţinuţilor şi transferul de oraşe. Reprezentantul Likud susţine că, dacă li se vor face concesii atâta timp cât atentatele continuă, nu poziţia lui Abbas se va întări, ci mai mult – cea a terorismului.
Publicat în : Politica externa de la numărul 27
