Nimic nu este nou sub soare: Partidul Social Democrat a început sa piarda din membri. Desi pentru multi simpatizanti ai PSD sau pentru o parte din electoratul lipsit de cultura politica, acest fenomen pare de neimaginat (opinie întarita si de galagioasa echipa de imagine a partidului care a creat impresia unei formatiuni masive ce nu cunoaste decât victorii, înfrângerile fiind excluse), totusi, plecarile din partidul de guvernamânt au debutat de câteva luni de zile. Semnalul dat de abandonarea unora sau altora a partidului aflat la putere, palid reprezentat deocamdata în mass-media, demonstreaza trendul descrescator pe care a intrat PSD de câtva timp, trend care i-a speriat pe cunoscatorii fenomenului politic, posesori ai carnetului albastru de partid. Directiile spre care se îndreapta (sau spre care se vor îndrepta) migratorii: spre Partidul National Liberal si Partidul Democrat (reunite, contrar dorintelor mai-marilor PSD sau judecatorilor “independenti” ai Tribunalului Municipiului Bucuresti, în Alianta PNL-PD) si spre Partidul România Mare. Fenomenul nu este nou, el se repeta la fiecare sfârsit de mandat al unei administratii. Relevanta lui este însa importanta: dincolo de sondajele de opinie care continua se prezinte electoratului un PSD triumfator, abandonarea partidului de catre membrii sai demonstreaza situatia reala – un partid aflat într-un declin inerent oricarei formatiuni aflata la putere.
“Asa opresiune nu am mai vazut”
Dezertarile din PSD au fost semnalate, în primul rând, la nivelul administratiei locale: consilieri locali, municipali sau judeteni si primari din comune si orasele, aspirati brutal de PSD la preluarea Puterii în anul 2001, de la absolut toate celelalte partide, parlamentare sau neparlamentare, inclusiv de la UDMR. O analiza a Institutului pentru Politici Publice arata ca în primii ani ai mandatului 2001-2004 PSD a ajuns prin absorbtie fortata la 1947 de primari, desi la alegerile locale din iunie 2000, partidul dobândise doar 1050 de primari.
Fenomenul migratiei (conditionat de banii alocati de Cabinetul Nastase, bugetelor comunitatilor) primarilor si consilierilor locali la partidul de guvernamânt a fost prezentat trei ani de zile de liderii pesedisti ca un mare triumf. Triumful se razbuna: “animale politice”, migratorii au simtit slabiciunea tot mai accentuata a PSD, perceptia tot mai negativa de care se bucura partidul în sufletul (si burta) alegatorilor, criza de autoritate prin care trece de luni de zile conducerea centrala din Baneasa dominata si dependenta de maniera de lucru a “baronilor locali” si de scandaluri de coruptie rasunatoare care sunt monitorizate în cancelariile occidentale. Şansa de supravietuire a dezertorilor: revenirea la partidele pe care le-au abandonat. Ramâne la latitudinea partidelor-mama de a-i primi sau izgoni pe “fiii risipitori”. În plus, primarii sau consilierii care au “aderat” la PSD dupa anul 2001 si care nu au plecat înca, întretin si dezvoltaîn partid o atmosfera de panica si de nemultumire.
Dezertari s-au semnalat în nordul Moldovei sau în judetele din sudul tarii,zone sarace, traditional ocupate de PSD, dar si în jurul Bucurestiului, perimetru controlat de “baronul” Bebe Ivanovici. Amuzant, nu mai pleaca doar alesii locali, ci si chiar organizatii teritoriale de partid. Exemplu: nu cu mult timp în urma, cei peste 700 de membri ai filialei PSD Popesti-Leordeni au trecut, cu sef cu tot, la liberali. Explicatia liderului filialei ex-PSD, Paul Nistor: “Eu am fost si pe vremea lui Ceausescu, dar asa opresiune n-am mai vazut”. Ce face partidul în fata acestui fenomen? Îl expediaza în fuga la Constanta pe unul din greii Guvernului si ai conducerii centrale care, în doar trei ore, îl convinge pe primarul “independent” al orasului, Radu Mazare, sa-si bage în buzunar carnetul albastru de partid. Sarman PSD! Nu-i ajungeau “baronii” traditionali, a mai facut rost de înca un personaj, controversat în primul rând în propriu-i oras. Panica staff-ului pesedist de a ascunde opiniei publice curentul tot mai gros care se dezvolta în partid (plecarile din organizatiile teritoriale si din administratiile locale) nu i-a facut mai întelepti pe liderii PSD. Racolarea precipitata a lui Mazare, acuzat de constanteni si de mass-media locala si centrala de acte de coruptie si de comportament abuziv nu a facut decât sa consacre imaginea PSD de partid al baronilor toxici pentru cetateni.
Când corabia ia apa…
La Bucuresti sta pe care sa se porneasca exodul deputatilor si senatorilor din PSD spre PNL, PD sau PRM. În prima faza, nu mai putin de douazeci de parlamentari sunt cu bagajele gata facute sa migreze la Opozitie. Plecarea lor nu este determinata de vreo schimbare a idealurilor politico-doctrinare care ar trebui sa-i anime sau vreo revolta fata de fenomenul coruptiei care le putrezeste partidul. Departe de ei astfel de sentimente sau judecati obositoare. Plecarea lor se va datora dorintei primare de supravietuire în Parlament si în urmatorul mandat legislativ, având semnale ca PSD este departe de scorurile ametitoare (si extrem de amuzante) pe care le afiseaza sondajele de opinie efectuate de angajati (sub anumite formule) ai Guvernului. Un calcul extrem de simplu, la îndemâna oricui, probeaza aceasta spaima atavica de supravietuire a parlamentarilor actuali ai PSD: dupa alegerile parlamentare din anul 2000, partidul de guvernamânt (pe atunci PDSR) a obtinut 36%. O regula simpla, care se repeta odata la patru ani, demonstreaza ca, întotdeauna, partidul aflat la Putere va obtine mai putine sufragii la alegeri decât atunci când candida venind din Opozitie. Şi asta, cu atât mai mult cu cât guvernarea PSD a saracit înfiorator milioane de alegatori, transformându-i în cersetori-asistati ai mileniului trei. Iar rândurile celor ce doresc sa obtina un loc pe listele PSD din 2004 au tot crescut de atunci…
Primul care a abandonat PSD a fost deputatul Ioan Bancescu. În urma unui scandal de coruptie în judetul Suceava, pe care deputatul Bancescu l-a sesizat conducerii centrale a partidului, staff-ul PSD a preferat sa-l sprijine pe cel acuzat de deputat (“baronul local” Mârza) si sa renunte la acuzator. Ioan Bancescu a plecat la PRM, partid care pierduse aproape 10 parlamentari în favoarea PSD. Au urmat, mai de curând, deputatul PSD Valentin Iliescu plecat la PD, dupa ce a tot atras atentia liderilor partidului sau asupra coruptiei din judetul pe care îl reprezenta în Parlament, Bistrita Nasaud. Apoi, “senatorul-zacusca”, George Pruteanu, a plecat de la PSD la PRM dupa mai multe controverse cu colegii sai, alipirea sa de partidul lui C.V. Tudor nereprezentând o surpriza pentru nimeni.
Deputatul PSD Adrian Severin, fost lider marcant al PD-ului lui Petre Roman se înscrie însa în alta categorie, superioara, de viitori migratori. Autentic social-democrat, de stil european, Severin a abandonat PD în anul 1999, dupa dispute personale cu fostul lider al democratilor, Petre Roman, iar în anul 2000 a acceptat sa candideze pe listele parlamentare ale PDSR. Imediat dupa preluarea puterii, în anul 2001, liderii PSD l-au izolat, diferenta structurala dintre protagonisti fiind evidenta. Adrian Severin pare pregatit sa plece din PSD, spre fostii sai colegi democrati, de mai multe luni, timp în care actualii sai colegi continua sa-l ignore. Pâna de curând,când în ziare a aparut si numele lui Adrian Severin printre parlamentarii care se pregatesc sa migreze. Brusc, staff-ul PSD l-a invitat sa participe la o sedinta a Delegatiei Permanente a partidului: Severin nu este un Bancescu… Panica ce i-a cuprins pe sefii din Baneasa nu va opri însa plecarile, nemultumirile parlamentarilor fata de atitudinea Centrului si spaima de a nu se regasi pe viitoarele liste electorale fiind irevocabile. Cu atât mai mult cu cât listele electorale vor fi concepute de mai multe centre de putere din PSD care, la ora actuala, se lupta între ele.
PSD nu are nici macar o locomotiva electorala
Majoritatea parlamentarilor care se pregatesc sa migreze, în mod special spre Alianta PNL-PD, se afla în rândul deputatilor. În Senat, pe lista plecarilor aproape sigure spre partidul care i-a lansat se numara ex-democratii Simona Marinescu si Ioan Cristoloveanu, dar se framânta si un grup de senatori cu simpatii peremiste, care au trait, trei ani de zile, cu un sentiment puternic de frustrare cauzat de nepasarea cu care a fost tratat de actuala conducere a PSD. Cei mai multi dintre senatorii în cauza au fost nominalizati pe listele electorale ale PDSR din anul 2000, de Ion Iliescu. Senatorii care stiu bine ca nu se afla în gratiile lui Adrian Nastase, dar care poseda averi nebanuite, mai au o speranta: oficializarea votului uninominal care le poate permite revenirea, dupa alegerile din anul 2004, în fotoliile parlamentare, aproape independent de formatiunea politica pe care o vor reprezenta la acea data.
Cu aproape noua luni în urma exploda pe Internet un document intitulat “Armagedon XXL” care cuprindea numele a aproape 100 de parlamamentari PSD care urmau sa dispara de pe viitoarele liste electorale ale partidului. Printre “victime” se numarau nume sonore, cu vechime în partid: Nicolae Vacaroiu (vicepresedinte PSD) Adrian Paunescu (favorit al lui Ion Iliescu) Ristea Priboi (favorit al lui Adrian Na stase) precum si toti deputatii si senatorii care au migrat între 2001-2003 de la PD, PNL si PRM, la PSD. Toti membrii partidului au fost convinsi ca “Armagedon XXL” a fost conceput în secret de Adrian Nastase si de secretarul general al partidului de la acea vreme, Cozmin Gusa, cu un scop precis: reducerea numarului de persoane care vor compune viitoarele liste electorale pentru 2004 din cauza ca PSD s-a situat pe o curba descendenta inerenta. Dezmintirile palide ale liderilor partidului nu au risipit suspiciunile celor de pe lista.
Ultimul eveniment rasunator, referendumul pentru Constitutie, care a consacrat definitiv maniera de lucru a PSD, furtul pe fata al alegerilor prin încalcarea grosolana a legilor, în dispretul total fata de cetatenii carora le cereau sa respecte legea, i-a înspaimântat si mai tare de parlamentari. Masina pesedista a reusit, cu greu, ilegal si în vazul tuturor, sa faca rost de cele peste 50% din procente necesare validarii referendumului, dar realitatea – votul de blam dat de oameni actualei clase politice si, mai ales, PSD-ului – i-a convins pe deputatii si senatorii pesedisti ca partidul lor poate pierde alegerile din 2004. Cu atât mai mult cu cât staff-ul PSD amâna sine-die nominalizarea candidatului partidului la prezidentiale, ceea ce a dus la crearea unei impresii sumbre printre parlamentarii pesedisti: candidatul subînteles, Adrian Nastase, nu va intra nici macar în turul doi al alegerilor pentru presedintie, partidul fiind lipsit de locomotiva electorala care poate aduce voturi si, implicit, mai multe locuri în Parlament.
Publicat în : Politica interna de la numărul 9
