Am avut impresia că lucrările comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei vor fi un fel de simpozion ştiinţific pe detalii tehnice, ştiţi dumneavoastră, ceva în genul echipei de instalatori care vin şi fac să nu-ţi mai curgă robinetul. Nu înţelegi prea bine ce meşteresc acolo, dar în final e ok, îţi convine. Mă bucur că nu e aşa, că m-am înşelat.
Tricolorul
Comisia cu pricina a adus în atenţia şi în dezbaterea publică nişte chestiuni cu mare rezonanţă socială. Începând cu stema care va trebui desenată pe fundalul galben al Drapelului Naţional. Desigur, un astfel de imperativ, găsirea unui desen care să fie reprezentativ pentru istoria României, pentru prezentul României şi pentru viitorul României, nu este o sarcină deloc uşoară pentru niciun colectiv de experţi. Cu atât mai mult cu cât cu acvila ne-au luat-o înainte fraţii de dincolo de Prut. Poate că o apropiere şi mai izbitoare între cele două Drapele Naţionale ar duce la o minune, în care sunt convins, nimeni nu mai crede cu sinceritate. Şi nu mă refer la unire ci la o relaţie strânsă de colaborare, firească între două părţi ale aceleiaşi naţiuni. Carevasăzică, desenul noii steme a României va aduce, chiar şi indirect, în discuţie problematica relaţiilor cu Republica Moldova. Pe de altă parte sunt convins că în societatea civilă o să existe vii dezbateri pe tema asemănărilor şi deosebirilor dintre Tricolorul nostru şi cel al Republicii Moldova. Adoptarea sintagmei Casei Regale, „Nihil sine Deo”, ca deviză de ţară, şi înscrierea ei sub stemă, ar simplifica lucrurile şi cred că ar da un plus de nobleţe Drapelului Naţional şi satisfacţie multor creştini din ţara asta.
Dincolo de toate acestea decizia de a avea din nou o stemă pe Tricolor are o semnificaţie emoţională profundă pentru populaţia trecută de 40 de ani din România: un capitol istoric definitiv încheiat – cel revoluţionar. Celebra gaură va fi umplută acum cu ceva şi sângele acelui decembrie 1989 va păta simbolurile naţionale ale mileniului trecut.
Familia
Ceea ce reprezintă cu adevărat o provocare la adresa societăţii româneşti contemporane este problema familiei, adusă, aproape brutal în discuţie, de aceeaşi comisie pentru modificarea Constituţiei. Subiectul ăsta este unul extrem de sensibil în orice societate civilizată. Noi parcă ne-am trezit, deodată, cu el în braţe. Asta nu-i rău! Se fac tot felul de reverenţe, fandări, paşi de vals pe tema asta când, de fapt, chestiunea e clară: să se căsătorească, sau nu, cuplurile gay? La rugămintea BOR, semnată de Prea Fericitul Daniel, a fost adoptat „cu o largă majoritate” amendamentul conforma căruia „Familia este bazată pe căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie”, ceea ce se bate cap în cap cu amendamentul Chiuariu de al art.4 alin.2 conform căruia „orice discriminare (…) sau orientare sexuală este interzisă”. Păi, dacă nu-i laşi să se căsătorească asta ce să fie? Se specifică ORICE discriminare, adică nu că unele sunt permise. Dacă amendamentul care statuează uniunea dintre un bărbat şi o femeie ca unică formă a căsătoriei va fi scos din noua Constituţie atunci, cel mai probabil va trebui modificată întreaga legislaţie, astfel încât să se permită căsătoriile gay. (Deoarece Constituţia mai e numită şi Legea Supremă). Părerea mea este că poporul român nu este pregătit pentru aşa ceva şi că însăşi comunitatea gay s-ar expune astfel unor pericole inutile. În fine, domnul Buhuceanu, directorul ACCEPT, a spus că dânşii nu doresc decât o formă de rezolvare a unor probleme de ordin succesoral. Dacă legislaţia actuală nu-mi permite să-mi donez maşina unui bun prieten atunci trebuie intervenit imediat. Probabil însă că sunt chestiuni mai complexe, legate de terţe persoane având calitatea de rudă de gradul întâi, şi aici lucrurile, într-adevăr, ar trebui lămurite.
PDL are bioritmul cuplat pe un alt meridian
Dezbaterile astea au explodat litermalemente în faţa naţiunii şi încă suntem parcă orbiţi, reacţiile sunt subdimensionate, mişcările lente. Mult mai sprinteni, mai agili, sunt artificierii. Liderii USL se-ncontrează, s-au îmbufnat, s-au posomorât. Iarăşi. Victor Ponta vrea să dispară noţiunea de bărbat şi femeie, să rămână „soţi” ca în forma actuală a Constituţiei. Antonescu o ţine pe-a lui şi pe- a Prea Fericitului. Ceea ce este deopotrivă distractiv şi îngrijorător în tot acest teatru pe care cei doi copreşedinţi îl interpretează din ce în ce mai fără chef, este imaturitatea Opoziţiei, reprezentată parlamentar, din păcate, doar de PDL. Se ciupesc Ponta şi Antonescu pe tema supraimpozitării, corul portocaliilor din Modroganbucco strigă într-un glas „acum se rup!”. Moment de criză majoră: Koveşi. Sunt gata, de-acum nimic nu va mai fi la fel!!!
E clar, USL se va rupe cândva. Însă ceea ce fac la ora actuală este un teatru al umbrelor care a devenit , deja, cam lipsit de inspiraţie. A început să se repete într-un mod cam plictisitor. PNL nu pleacă de la guvernare, PSD nu dă afară PNL din Cabinetul Ponta. Să schimbi o majoritate de 70% pentru o cârpeală care abia-abia te saltă niţel pe prag? Trebuie să fii nebun! Guvern minoritar n-o să mai fie în România vreme lungă de-acum încolo. PNL în opoziţie acum înseamnă „pa, Ponta”! Deci, tot ceea ce se întâmplă în ultmia vreme nu reprezintă altceva decât nişte mişcări de trupe, din ce în ce mai blazate, pentru că au constat că nu li se ripostează în niciun fel, menite a distrage atenţia. Se pare că USL şi-a atins scopul – acela de a „distruge” PDL – mai repede decât se aştepta (şi prin nemijlocita contribuţie a lui Traian Băsescu) ceea ce nu e bine pentru nimeni. Democrat-liberalii lui Vasile Blaga sunt total absenţi de la frământările privind naşterea noii Constituţii. De fapt nu absenţi, abulici. Ei au bioritmul cuplat pe un alt meridian. Se agită cu Preda, Paleologu, Baconschi, Funeriu. În faţa Mişcării Populare, respectiv a celui ce va să vină, Partidul Mişcarea Populară, sunt complet paralizaţi. Iniţiativa lui Băsescu este interesantă în măsura în care este ciudată. Pare ceva făcut pe picior, la nervi, şi cred că aşa şi este. Deşi, Ioana Băsescu mai demult a fost suprinsă, la drum de dimineaţă, cu actele Mişcarii Populare la OSIM. Ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât că tatăl său simţea încă de pe atunci că PDL-ul îi scapă de sub control. Între timp vigilenţa i-a fost adormită prin jurăminte făcute cu degetele încrucişate la spate. La Congres a răbufnit adevărul şi aşteptăm cu interes să vedem ce o să facă Partidul Mişcarea Populară. Cert este că va trebui să abordeze europarlamentarele din mers, ca un călător întârziat care încearcă să se agaţe de scara ultimului vagon. Riscant! Pentru că s-ar putea să rateze intrarea în gara de la Bruxelles. Şi atunci nici măcar fundaţia nu va mai avea nicio însemnătate. Deocamdată Dreapta românească din afara USL este formată din nişte cioburi. Unii ar vrea să le vadă lipite într-un fel de vitraliu. Ceea ce este o viziune ruptă de realitate din două motive: n-ai cu cine s-o faci, s-ar trage unii pe alţii în jos, IRL, FC, Pavelescu (cel mai titrat traseist din Romania şi ca atare, calificat direct la mondiale), cu Partidul Băsescu nu se ştie…Dar chiar şi dacă ai avea cu cine s-o faci, intervine al doilea motiv: electoratul de Dreapta este unul sofisticat, şcolit, cu un nivel de trai îndestulător, trebuie să-i dai de unde să aleagă, altfel stă acasă. Şi până la urmă mai bine ataci un partid din mai multe poziţii decât dintr-una singură. Ceea ce reprezintă Dreapta din Opoziţie e musai să fie cu ochii pe PNL, care începe să se mişte pe scena politică precum un elefant în junglă, trebuie să fie foarte atenţi să nu fie striviţi de acesta. De aia mai trebuie să facă ceva: culmea!, să se roage pentru unitatea USL fiindcă, dacă aceasta se va rupe înainte de 2016, PNL se va rostogoli în Opoziţie sufocând tot ce prinde dedesubt.
