Se împlineşte un an de când Transilvania a devenit o regiune de frontieră de lângă periferia Uniunii Europene. Aderarea Ungariei la Uniune a schimbat o serie de raporturi economice care se stabiliseră după anul 1989.
Până anul trecut, alimentele ungureşti, puternic subvenţionate, erau mai ieftine decât cele produse în România. O mare parte a produselor alimentare vândute în Ardeal proveneau din depozitele de lângă Szeged, Debrecen ori Budapesta. Salamurile de Debrecen ori cârnăciorii Csabay deveniseră produse tradiţionale în bucătăria ardelenească, la concurenţă cu salamul de Sibiu ori cârnăciorii olteneşti.Însă, de un an, preţurile alimentelor ungureşti au crescut considerabil. Acum, tendinţa s-a inversat, iar maghiarii din estul Ungariei îşi fac aprovizionarea din Oradea, Arad ori Cluj. Acest lucru creşte cifra de afaceri a producătorilor români, care recuperează astfel distanţa care îi separa de marile concerne ungureşti care au fost ani la rând într-o situaţie privilegiată faţă de firmele concurente din Austria.
Ferihegy, aeroportul preferat de ardeleni
Ultimul an nu a adus schimbări doar în micul trafic de frontieră şi în preferinţele gastronomice ale ardelenilor. Din ce în ce mai mulţi transilvăneni fac turism via Ungaria. Pentru că cetăţenii români care trebuie să treacă prin Serbia ori prin Ucraina au acum nevoie de viză, Ungaria a devenit principala legătură a Transilvaniei cu Occidentul. Nu este vorba doar de cei care călătoresc cu autocarul, cu trenul ori cu maşinile personale. Statisticile neoficiale arată că numărul ardelenilor care preferă să ia avionul de pe aeroportul Ferihegy din Budapesta îl depăşeşte de câteva ori pe cel al transilvănenilor care îşi rezervă bilete pentru zborurile de pe Aeroportul Otopeni. Şi asta pentru că distanţa dintre Cluj şi Budapesta este parcursă în şase ore, în timp ce traseele care unesc Clujul cu Bucureştiul sunt parcurse cu maşina în minimum opt ore. În plus, drumurile din Ungaria sunt mai bine întreţinute decât cele româneşti. Un alt argument este că biletele de avion sunt mai ieftine în Budapesta decât la Bucureşti. De pildă, micile companii aeriene din Ungaria şi Cehia oferă zboruri dus-întors Budapesta-Paris la preţuri care încep de la 50 de euro, cu câteva zeci de euro mai scăzute decât cele mai ieftine bilete de acest fel vândute la Bucureşti. Primii care au profitat de această tendinţă a pieţei sunt patronii firmelor care se ocupă cu transportul de persoane. Din Cluj, zilnic pleacă cel puţin şase microbuze cu pasageri spre aeroportul din Budapesta. Spre Bucureşti nu pleacă nici unul. Pentru ca banii cu care turiştii îşi plătesc contravaloarea călătoriei să rămână în România, autorităţile au decis să dezvolte aeroporturile din Ardeal şi Banat. Deja, aeroportul internaţional din Timişoara a devenit al doilea din ţară, după Otopeni, iar aeroportul din Cluj este pe poziţia a treia ca număr de pasageri. Directorul aeroportului din Cluj, David Cicio, a afirmat că negociază cu reprezentanţii companiei ceheşti CSA deschiderea unor curse regulate spre Praga. Mai sunt interesate de deschiderea unor curse regulate de la Cluj şi companiile Malev din Ungaria, precum şi British Airways din Anglia. În prezent, de pe aeroportul din Cluj pleacă curse regulate externe spre Ungaria, Italia, Austria şi Germania. David Cicio a afirmat că, în anul 2004, traficul de pasageri a crescut cu 35% faţă de anul 2003. Tendinţa de creştere a continuat şi în primul trimestru al anului în curs. Traficul extern a crescut cu 27%, iar cel intern cu 13% faţă de perioada similară a anului 2004. Vor fi dezvoltate şi o serie de relaţii care există deja. De pildă, compania Carpatair va introduce curse spre Budapesta şi sâmbăta şi duminica. De asemenea, Tarom va suplimenta numărul curselor spre Bucureşti joia şi vinerea. Astfel, în aceste zile vor exista câte patru curse Cluj-Bucureşti dus-întors. În perioada de vară, vor fi introduse şi curse regulate spre Tunisia, spre Egipt, spre Turcia şi spre Spania.
Benzinăriile MOL şi spaima de tancurile ungureşti
Evoluţii interesante se prefigurează şi în alte domenii. Concernul petrolier maghiar MOL a devenit cel mai puternic concurent al Petrom chiar şi în zona Clujului. Aici, investiţiile MOL s-au realizat cu dificultate din pricina relaţiilor tensionate dintre comunitatea maghiară şi fostul primar PRM Gheorghe Funar. Prin cercurile naţionaliste din Cluj circula teoria că de fapt benzinăriile MOL sunt construite după un plan strategic menit să asigure alimentarea cu combustibil a tancurilor ungureşti atunci când acestea vor invada Transilvania. Acum, aceste teorii nu mai pot stârni decât zâmbete. Nu doar MOL investeşte masiv în Transilvania. Multe companii maghiare preferă să îşi dezvolte afacerile în Ardeal pentru că aici preţul forţei de muncă este mai redus decât în Uniunea Europeană.
La fel, mulţi investitori cumpără terenuri agricole. Acum în zone cum ar fi comunele Mociu ori Frata din Câmpia Transilvaniei, un hectar de teren se vinde cu cel mult 300 de euro. După aderarea la Uniunea Europeană, un hectar de teren va costa în medie 10.000 de euro, spune fostul şef al Direcţiei Agricole Cluj, Ilarie Ivan. Unii săteni au simţit această tendinţă de scumpire şi nu vor să îşi vândă pământul. De pildă, în comuna Mihai Viteazu de lângă Turda, o parte a sătenilor a fost expropriată de terenurile pe care ar urma să treacă autostrada Bechtel. Oamenii au refuzat despăgubirile băneşti oferite de autorităţi şi au cerut să primească în schimb suprafeţe echivalente de teren. Sătenii din Mihai Viteazu au scos bani frumoşi din cultivarea pământului. Unii se ocupă cu cultivarea legumelor vândute în pieţele din oraşele Cluj, Turda, Câmpia Turzii şi Aiud. Mai nou, această afacere merge din ce în ce mai bine deoarece lanţuri de magazine cum ar fi Profi ori Billa au decis să se aprovizioneze de la producătorii locali în loc să importe legumele. Alţi săteni cultivă suprafeţe întinse cu sfeclă de zahăr, care apoi este vândută fabricii de zahăr din oraşul Luduş, deţinută de un om de afaceri francez.
Investiţii second-hand în agricultură
Dar există şi comune în care o parte semnificativă din terenurile arabile este deţinută acum de investitori străini. În zona localităţilor Luna, Luncani, Hădăreni şi Cheţani au cumpărat teren agricol mai ales investitorii italieni. Aceştia au adus în zonă utilaje agricole second-hand din Uniunea Europeană, care însă sunt oricum mai eficiente decât cele ale localnicilor. Mulţi dintre sătenii care şi-au vândut pământurile au ajuns acum salariaţi ai patronilor italieni. Oamenii spun că lucrurile merg mai bine aşa. Cu banii primiţi în schimbul terenurilor şi-au construit locuinţe, iar acum au şi locuri de muncă. Veniturile lunare, deşi mici, sunt apreciate mai mult decât sumele obţinute anual din cultivarea pământului. Inginerii agronomi spun că micile loturi de teren nu aveau eficienţă economică, iar oamenii câştigau sume mici de bani. Dacă aveau ghinionul să fie secetă ori inundaţii, sătenii riscau să cheltuiască mai mult decât obţineau din cultivarea pământului. Acum, riscurile sunt suportate de patronii italieni, iar oamenii primesc sume constante de bani şi au în plus şi asigurări sociale. Un alt avantaj este că societăţile comerciale constituite de italieni plătesc impozite care au devenit vitale pentru administraţiile locale care se bazau înainte mai mult pe alocările financiare acordate de Consiliul Judeţean. Nu toţi însă sunt bucuroşi de noua direcţie spre care se îndreaptă lucrurile. Unii oameni încă mai cred că ungurii şi alţi străini, consideraţi “venetici”, îndeplinesc un plan diabolic ce vizează cumpărarea Ardealului, bucată cu bucată.
