Victor Crăciun: “Ne luptăm pentru unitatea celor 35 de milioane de români câţi ne aflăm în lume!”
Stimate domnule profesor, Victor Crăciun, conduceţi de la sfârşitul anului 1989 Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Este revigorarea Ligii create în 1890, în apărarea românităţii din Transilvania, societate ajunsă la apogeu prin Nicolae Iorga vreme de trei decenii, între 1910-1940, până la uciderea savantului. Care este noua strategie a Ligii de astăzi?
Desigur, se poate vorbi de o strategie nouă ,,Liga lui Iorga” avea în vedere ,,unitatea culturală a tuturor românilor”, în condiţiile în care în lume, dincolo de hotarele ţării, se aflau două-trei milioane de români, în perioada interbelică. Liga de astăzi îşi propune ,,unitatea românilor de pretutindeni”, adică a celor peste treisprezece milioane de români aflaţi în două ipostaze distincte: în comunităţile româneşti istorice, deci dintotdeauna, din jurul ţării, unde este vatra a aproape opt milioane de români, care au făcut parte din România unită la 1918, cu excepţia celor din Serbia şi Ungaria. Doar tragedia istoriei ne-a despărţit. Şi apoi, dincolo de această istorie de formare a etniei, în întreaga lume unde românii au ajuns din motive politice, economice, profesionale, mulţi emigrând, ,,fugind”, luând calea lumii, pentru că nu se mai puteau ascunde în codri.
Liga noastră şi-a propus şi a izbutit să cunoască numărul românilor de pe glob, vocaţia lor acolo unde se află în calitate de cetăţeni loiali statelor în care trăiesc, încearcă să-i sprijine şi să-i alăture ţării de origine.
Concret: ce aţi făcut în acest scop?
Am început cu Basarabia, conform noii strategii, întrucât trebuia să ne preocupăm de redeşteptarea conştiinţei naţionale. Am înfăptuit Podurile de Flori de la Prut, deschizând trecerea între fraţi doar cu buletinele, fără paşapoarte sau vize, sfidând sârma ghimpată. Am deschis o frăţietate de cincisprezece ani cu tineret venit la studii în România, cu burse, încurajări de afaceri şi mai ales sedimentări culturale. Am aşezat în jurul României peste 30 de monumente, sisteme, plăci memoriale demonstrând că suntem acelaşi neam, îi avem pe aceiaşi Ştefan Vodă, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga.
Ştim că aţi organizat importante întâlniri ale românilor din întreaga lume.
Într-adevăr, am organizat întâlnirea tuturor românilor pe care am numit-o ,,Congresul spiritualităţii româneşti”, care de la prima ediţie din 1993, de la Herculane, şi până la ediţia a noua, din 2005, de la Alba Iulia, a adunat peste 4000 de români din 38 de ţări din lume (96 de organizaţii). Avem, de altfel, sucursale în 28 de ţări.
Ce scop au avut aceste întâlniri?
Apărarea limbii române, a istoriei, culturii, tradiţiilor, valorilor şi stabilirea strategiei şi tacticii în vederea dezvoltării relaţiilor între toţi românii din lume.
Alte acţiuni de prestigiu?
Am încercat să realizăm, ca organizaţie neguvernamentală, ceea ce nu s-a încumetat să înfăptuiască nimeni. Mai întâi sărbătorirea a 400 de ani de la unirea lui Mihai Viteazul din 1601. Cum se ştie, trupul marelui voievod nu a mai fost găsit şi, ţinând seama de această tragedie istorică, am organizat un pelerinaj unic în lume: într-o raclă am adunat pământ din 50 de locuri legate de personalitatea lui şi am aşezat-o la Mănăstirea Dealu, unde se află capul marelui înfăptuitor, reîntregind mormântul conform preceptului biblic.
În anul 2004 am contribuit la organizarea omagierii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt adunând la Putna, exact cum au făcut Eminescu şi Slavici la 1871, români din întreaga lume, într-un congres care a devenit dovada idealului de românitate aşa cum a preconizat-o autorul poemului “Doina”.
Anul acesta, 2006, avem un eveniment care însemnează istoria şi contemporaneitatea. Se împlinesc 1900 de ani (106-2006) de la încheierea celui de-al doilea război daco-roman, pe care am constatat că îl prezentaţi cu manifestări care nu s-au mai desfăşurat în România.
Şi aş continua: nu cred că asemenea manifestări au avut loc vreodată în lume. Este vorba deci de un moment istoric pe care istoria nu ne dă voie să-l trecem cu vederea: sunt 1900 de ani de când am devenit ,,membri” ai Imperiului Roman, deci ai Europei. 1900 de ani de la jertfa de demnitate şi conştiinţă a lui Decebal; 1900 de ani de la atestarea începerii Daciei Romane, care, peste tot ce avea să ne aducă tragedia istoriei, va configura în sute de ani România. Şi tot 1900 de ani de când începe să se configureze credinţa creştină peste credinţa Daciei.
Constatăm că aţi dat o nemaiîntâlnită amploare evenimentului. În ce constă?
Într-adevăr, ne-am propus să adunăm într-o serbare unică, dar specifică de la localitate la localitate, omagiul contemporan şi, pe lângă impresionante serbări populare menite a da grandoare anului 106, am găsit o formulă de frăţietate a localităţilor. În acest fel am amplasat şi dezvelit în continuare plăci memoriale dedicate acelor fapte în 24 de localităţi din România şi zece din afara graniţelor.
Marea manifestare pe care o preconizăm este la Roma, la Columna lui Traian, unde vom organiza un spectacol cu participare internaţională. Fără îndoială serbările preconizate nu pot fi reduse la câteva rânduri. Volume omagiale, Atlasul Daco-Roman, medalia, insigna şi trofeuljubiliar, sesiuni academice vor contribui toate la evidenţierea momentului, la demonstraţia idealului de românitate.
Pentru că şi acest moment, la 1900 de ani, va fi o dovadă extraordinară a valorii românilor de pretutindeni pentru care ne luptăm de şaisprezece ani. Adică ne luptăm pentru unitatea celor 35 de milioane de români câţi ne aflăm în lume. Dacă nu ar fi fost acel moment al genezei, nu ajungeam ca astăzi să ne înscriem cu atâtea valori în toate domeniile care indică astfel etnia noastră între marile neamuri de vechime şi durată.
Ceea ce rămâne este românitatea. Vom face tot ce putem, cu forţele noastre, pentru ca idealul de românitate să rămână înveşnicit.
Interviu realizat de Virginia MIRCEA
