Faza finală a planului de dezangajare propus de premierul Ariel Sharon a fost încheiată, punând, astfel, capăt celor 38 de ani de ocupaţie. Ultimul soldat israelian a părăsit Fâşia Gaza în dimineaţa zilei de 12 septembrie, lasând în urmă haosul să domine în coloniile evacuate.
Prevăzută iniţial pentru 15 septembrie, operaţiunea israeliană de retragere din Fâşia Gaza, denumită “ultima gardă”, a fost devansată la recomandarea ministrului apărării, Shaul Mofaz, din cauza temerilor legate de degradarea situaţiei pe planul securităţii. Imediat după retragere, liderul palestinian, Mahmud Abbas, a arborat drapelul palestinian în partea evacuată de Israel a terminalului de la Refah, între Fâşia Gaza şi Egipt şi a ţinut să sublinieze că această bucurie va rămâne incompletă atâta timp cât drapelul negru, alb, verde şi roşu nu va fi ridicat la Ierusalim.
Conflictul cu Israelul se va încheia doar după mult-dorita instaurare a unui stat palestinian independent, a continuat Mahmud Abbas. Într-un discurs televizat, la numai o zi după retragerea israeliană, liderul palestinian a anunţat că este pregătit să angajeze imediat cu Israelul negocieri privind statutul final al teritoriilor palestiniene. Pe de altă parte, Mahmud Abbas a lansat, oricărei grupări radicale care ar încerca să îi submineze autoritatea, un avertisment clar, primul de acest fel, afirmând că nu va tolera anarhia, deoarece nimeni nu este mai presus de lege. Cererile sale nu au avut, însă, ecou. Autoritatea Palestiniană, care a preluat controlul securităţii în teritoriu, a demonstrat, însă, la numai câteva ore de la închiderea frontierelor, fragilitatea forţelor sale de securitate. Cu buldozere sau cu mâinile goale, mii de civili palestinieni împreună cu militanţi Hamas, au început incendierea şi demolarea celor 24 de sinagogi lasate în urmă de coloniştii evrei, arborând propriile steaguri peste ruinele fumegânde ale clădirilor din fostele colonii israeliene. Mai mult, militanţii islamişti palestinieni au lansat rachete de tip Qassam către sudul Israelului. În Knesset, deputaţii israelieni nu au întârziat să îşi exprime indignarea în legătură cu distrugerea sinagogilor. Aflat la tribuna parlamentului de la Ierusalim, deputatul de extremă dreaptă, Uri Ariel şi-a rupt gulerul cămăşii în semn de doliu, conform unei practici evreieşti antice, care marchează începutul perioadei de doliu, după moartea unui apropiat.
Cu toate că grupările rabinice au declarat că buldozerele nu au voie să se atingă de sinagogi, deoarece legile religioase iudaice interzic dărâmarea lor, soarta acestor edificii a fost una dintre cele mai dificile probleme cu care s-a confruntat guvernul Sharon. Iniţial, cabinetul s-a gândit să demoleze clădirile fostelor lăcaşe de cult, pentru a evita în acest mod eventuala lor profanare de către palestinieni. Anterior, guvernul israelian a decis să nu demoleze sinagogile din coloniile evacuate, iar ministrul de externe, Silvan Shalom, îi solicitase secretarului general al ONU, Kofi Annan, să intervină pentru asigurarea protecţiei celor 24 de sinagogi abandonate în urma retragerii. Sinagogile erau, practic, singurele edificii rămase în picioare în cele 21 de colonii evreieşti evacuate. După ce cărţile sfinte au fost transferate, forţele israeliene au montat pancarte cu inscripţia “lăcaş sfânt”, în limbile ebraică şi engleză. În cererea sa, şeful diplomaţiei de la Ierusalim subliniase că responsabilitatea asigurării ordinii, inclusiv protejarea sinagogilor, reprezintă un test moral pentru Autoritatea Palestiniană.
Palestinienii sunt nemulţumiţi
Autoritatea Palestiniană a criticat refuzul Israelului de a demola sinagogile şi a acuzat Ierusalimul că urmăreşte să obţină profit de imagine, în cazul demolării acestora de către palestinieni.
În haosul care s-a accentuat după retragerea israeliană, pe lângă instaurarea ordinii, o altă problemă s-a impus palestinienilor: păstrarea bunurilor rămase. Conform unui acord mediat de diplomaţi internaţionali, serele lăsate în urmă de israelieni trebuie menţinute intacte, deoarece sunt dotate cu tehnică de ultimă generaţie şi pot aduce venituri substanţiale din export unei economii palestiniene sărăcite şi pot oferi locuri de muncă pentru palestinieni.
Autoritatea Palestiniană şi-a manifestat temerea că guvernul lui Ariel Sharon a cedat Fâşia Gaza numai pentru a putea menţine pe veci controlul asupra coloniilor din Cisiordania. 240 de mii de colonişti evrei trăiesc acum în Cisiordania, izolaţi de cele două milioane şi jumătate de palestinieni care îşi doresc, în plus, acest teritoriu, ca şi Ierusalimul de Est, pentru viitorul lor stat independent.
După toate aparenţele, palestinienii au continuat să fie nemulţumiţi, pentru că, susţin ei, nu s-a ajuns la nici un acord în privinţa mai multor probleme, printre care controlul asupra unui punct de trecere, considerat de ei vital, între Gaza şi Egipt. Ei afirmă că accesul persoanelor între Gaza şi Egipt trebuie să se desfăşoare nestingherit, altfel, spun ei, ocupaţia israeliană nu va fi luat cu adevărat sfârşit.
Încă înaintea finalizării retragerii, cabinetul israelian a votat, în baza unui acord parafat cu autorităţile de la Cairo, să transfere Egiptului controlul graniţei cu Fâşia Gaza, zonă cunoscută sub numele de axa Philadelphia. Aproximativ 750 de grăniceri egipteni, dotaţi cu arme uşoare, au fost imediat desfăşuraţi în zonă, pentru a împiedica trecerile ilegale de persoane şi traficul de arme. Însă zeci de palestinieni, printre care militanţi înarmaţi ai organizaţiei Hamas, au sărit gardul dintre Fâşia Gaza şi Egipt, invadând culoarul Philadelphia. Poliţiştii egipteni nu i-au împiedicat pe palestinieni, iar securitatea palestiniană nu era prezentă. Culoarul sau axa Philadelphia, este o fâşie îngustă, care însoţeşte graniţa dintre Fâşia Gaza şi Egipt pe toată lungimea ei de 14 km, zonă în care armata israeliană a construit un sector pentru patrulare, demolând numeroase case ale palestinienilor.
Traseu modificat
Tensiunile şi tot haosul generat în urma retragerii şi presiunile din afară, au determinat Înalta Curte de Justiţie de la Ierusalim să modifice traseul unei porţiuni a liniei de securitate pe care Israelul o construieşte în Cisiordania. Instanţa Supremă răspunde, astfel, unei plângeri depuse în numele locuitorilor palestinieni a cinci sate din nordul Cisiordaniei. Ei susţin că traseul iniţial al barierei separă aşezările lor de restul teritoriului palestinian. Decizia judecătorilor a fost unanimă: un tronson al barierei de securitate trebuie demolat, deoarece creează o enclavă palestiniană, formată din cinci sate, lângă aşezarea evreiască Alfei Menashe.
Tribunalul a cerut guvernului de la Ierusalim să stabilească un nou traseu în regiunea în care se află oraşul palestinian Kalkylia, pentru a asigura securitatea propriilor cetăţeni şi, în acelaşi timp, pentru a respecta drepturile locuitorilor palestinieni. În aceeaşi şedinţă, Instanţa supremă israeliană a criticat decizia de anul trecut a Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, care a decretat că întreaga construcţie este ilegală şi trebuie demolată.
Deşi Haga a calificat construirea gardului drept un act ilegal, printr-o şedinţă fără caracter coercitiv, autorităţile israeliene au decis continuarea construirii gardului de securitate, operând, însă, unele modificări la traseul acestuia, pentru a-l aduce mai aproape de Linia Verde, frontiera simbolică trasată de comunitatea internaţională între Israel şi teritoriile palestiniene. În timp ce israelienii susţin că bariera de securitate este necesară pentru a opri accesul teroriştilor, palestinienii spun că, în acest fel, Israelul anexează teritorii. Până în acest moment, a fost construită mai mult de jumătate din bariera de securitate, a cărei lungime totală este de 600 de km. Analiştii susţin, însă, că şi după decizia Tribunalului israelian, atât construcţia în sine, cât şi traseul ei, vor rămâne o sursă de controverse politice şi tensiuni între cele două comunităţi din Cisiordania.
Publicat în : Politica externa de la numărul 30
