În materie de internet, cel mai cool lucru ar fi un hot spot wi-fi portabil. Atunci când aveţi nevoie de acces la internet instantaneu, nu va mai fi nevoie să căutaţi o cafenea care oferă internet wireless sau să plătiţi câteva zeci de dolari la un hotel. Internetul wireless este o afacere din ce în ce mai atractivă, iar în SUA primăriile se întrec în a oferi cetăţenilor internet cât mai ieftin sau, dacă se poate, gratuit.
În schimb, va trebui să călătoriţi împreună cu o cutie. Pe care, dacă o legaţi la o sursă de curent, de pildă la automobil în priza brichetei, veţi avea acces imediat la internet, dumneavoastră şi oricine pe o rază de 200 de metri.
Da, asemenea cutii există şi ele sunt produse de companii ca Kyocera, Junxion sau Top Global şi sunt într-adevăr atât de senzaţionale precum par. Deocamdată, articolul este atât de nou încât nu are un nume standardizat. “HotSpot portabil” este descriptiv, însă greoi. “Cellular Gateway” este prea criptic. Termenul folosit de Kyocera, “Router Mobil”, este la fel de bun ca oricare altul.
Înainte de a vă gândi că aţi ajuns deja în raiul internetului, trebuie să înţelegeţi însă că aceste cutii nu funcţionează singure. Fiecare dintre ele necesită utilizarea unei cartele de acces la internet de la una dintre companiile care furnizează servicii 3G. Cutia face doar serviciul de retransmitere a conexiunii nu doar la laptopul respectiv, ci sub forma unei conexiuni wireless de care pot beneficia toate computerele din jur.
Cu ajutorul acestor carduri puteţi intra online oriunde doriţi şi aveţi parte de semnal GSM: în taxi, autobuz, într-o sală de aşteptare. În SUA, deja în marile oraşe viteza este acceptabilă, la nivelul uneia DSL sau prin cablu la 400-700 kbps. În alte zone accesul este posibil, însă viteza de transfer este similară cu cea a unei linii dial-up obişnuite. De asemenea, un alt inconvenient este că viteza de încărcare (upload) este mai mică decât viteza de descărcare (download).
Evident, întrebarea care se pune este – dacă tot ai internet 3G, la ce bun să mai foloseşti o cutie Wi-Fi?
În primul rând, cu ajutorul unei asemenea “cutii” puteţi conecta echipamente care nu sunt prevăzute cu sloturi pentru carduri – da, există multe modele de laptop care nu au prevăzut aşa ceva – sau chiar echipamente desktop, care nu au dispozitive wireless. Pentru echipamentele care nu au placă de reţea wireless, “cutia” posedă ieşiri pentru reţea clasică (Kyocera are patru, Junxion două şi Top Global are una).
În al doilea rând, deocamdată internetul 3G este foarte scump. Chiar şi în SUA, un astfel de plan costă de la 60$ în sus sau chiar mai mult dacă nu este legat de un plan de voce. Un astfel de cost este foarte ridicat pentru un singur utilizator. Ţinând cont însă că astfel se pot conecta oricâte computere pe o rază de 200 metri, costul unui astfel de abonament poate fi împărţit între 10-20 de computere. La noi, singurii care oferă astfel de servicii sunt cei de la Vodafone, preţul unui abonament fiind de 35$ pentru un pachet de 500 MB incluşi şi o viteză de transfer de 384 kbps în zona de acoperire 3G şi până la 56 kbps în celelalte zone.
În SUA, aceste “cutii” au devenit foarte atractive pentru companiile de transport care încep să instaleze aşa ceva în trenuri şi autobuze. Însă un router mobil îşi găseşte utilitatea oriunde, chiar şi la birou în cazul căderii liniilor de tensiune.
Deja mulţi americani au început să renunţe la abonamentele DSL sau cablu. În loc să plătească de două ori pentru acelaşi serviciu, preferă să utilizeze internetul mobil atât acasă, cât şi pe drum de la sau spre birou.
Şi Google este interesat
Încă din octombrie anul trecut, Google a lansat o ofertă pentru acoperirea oraşului San Francisco cu o reţea wireless, ca răspuns la solicitarea primarului acestui oraş, Gavin Newsom. Nu este foarte clar când va fi dat publicităţii rezultatul licitaţiei, însă San Francisco, la fel ca multe alte oraşe americane, este foarte interesat de accesul la internet prin reţele wireless.
Intenţia Google de a oferi internet gratuit, deşi s-a spus că este o ofertă care se va limita la acest oraş, compania neavând interes să dezvolte şi alte parteneriate în acest sens, a stârnit firesc reacţii contradictorii. În primul rând, sunt mulţi care se arată îngrijoraţi de protecţia datelor private, mai ales că San Francisco este un oraş cu o bună tradiţie în ceea ce priveşte suspiciunile de acest gen.
În al doilea rând, sunt şi cei care spun că oferta Google va avea darul de a scoate din amorţire industria telecom, care până acumnu a fost interesată de dezvoltarea internetului şi nici nu a fost prea sensibilă la argumentele de preţ.
Oferta Google ar putea modifica modelul de afaceri al ISP-urilor. Să ne amintim că şi la noi, într-o perioadă, Connex oferea acces gratuit la internet prin dial-up abonaţilor săi, situaţie care a dus la ieşirea de pe piaţă a numeroase companii mai mici.
Desigur, internetul gratuit va avea probabil multe limitări, legate de viteză sau transfer de date, încă cel mai posibil el va furniza un serviciu minimal, iar cei care au nevoie de mai mult vor plăti ca şi până acum. Se configurează astfel un nou model de servicii: serviciul de bază este gratuit şi, dacă vrei mai mult, plăteşti suplimentar.
Desigur, în acest context, cuvântul “gratuit” este problematic, fiindcă nici măcar o corporaţie precum Google nu-şi poate permite să susţină pe gratis un asemenea proiect. San Francisco va fi folosit de Google pentru testarea unor aplicaţii şi servicii noi. Astfel, per ansamblu, beneficiile probabil că vor depăşi inconvenientele.
Pentru alţii însă, extinderea Google o face să semene cu Microsoft, existând multe voci care afirmă că Google este noul Microsoft.
Accesul internet gratuit
Ştim cu toţii că nu există nimic gratuit pe lumea asta şi că, într-un fel sau altul, totul se plăteşte. Întrebarea care se pune este dacă accesul internet gratuit este unul dintre serviciile cu adevărat necesare. Părerea mea este că internetul gratuit nu are cum să facă rău. Cei care sunt “addicted” sau “heavy users” vor avea oricum nevoie de produsele “premium” şi vor plăti pentru asta.
Cred că mai degrabă asta ar trebui privit ca un serviciu returnat de societate din taxele şi impozitele plătite. Sincer, prefer ca primăria să cheltuiască banii din taxele mele oferind net la “tot cartierul” decât pe înlocuirea bordurilor, de exemplu, operaţiune care se repetă cu obstinaţie în fiecare primăvară.
Pe măsură ce societatea evoluează, “pachetul de servicii sociale” creşte. Aşa cum, raportat la secolul XIX, muncitorii lucrează acum doar 8 ore, au concediu plătit, beneficiază de servicii medicale gratuite (well, e o altă discuţie) nu văd de ce nu s-ar adăuga şi internetul gratuit la această ofertă de servicii.
Faptul că va exista un grup de firme care va profita nu este nici o problemă, atâta vreme cât acest lucru se face transparent.
Desigur, se poate replica prin faptul că lucrurile gratuite (sociale, administrative, birocratice) venite de la cei care “tre’ să ne dea” au întotdeauna costuri mult mai mari decât cele plătite individual (prin individ înţelegând fie o persoană fie o firmă, fie un grup oarecare organizat).
Până la urmă, depinde de raportul real dintre costuri şi beneficii. În ceea ce priveşte beneficiile accesului la internet, nu cred că mai este nevoie să dezvoltăm. Deci totul se reduce la costuri.
