A.T.: De când sunteţi Francmason? Cum a reacţionat familia Dvs.atunci când a aflat că sunteţi mason?
N.S.: Din 22.11.1980. Familia mea – soţia mea, părinţii şi fraţii mei – nu au „aflat” despre aderenţa mea împotriva voinţei mele, fiind dimpotrivă anunţaţi de mine despre solicitarea admiterii şi primind explicaţii cu privire la esenţa Francmasoneriei. Astfel relaţiile dintre noi nu au suferit. La momentul potrivit am vorbit şi celor două fiice ale mele despre aprecierea mea pentru concepţia francmasonică despre lume, şi ambele sunt la fel de impresionate de acest lucru
Care este sensul şi scopul Francmasoneriei?
N.S.: Perfecţionarea omenirii prin intermediul educaţiei, conştientizarea acestui fapt faţă de sine şi de mediul său şi aspiraţia la acest scop atât pentru sine cât şi pentru omenire.
Vă consideraţi încă o organizaţie secretă?
N.S.: Consider că, la o privire de ansamblu, Francmasoneria este în toate ţările democratice o asociaţie organizată, în fiecare caz, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi nu poate fi nicidecum clasificată ca societate secretă. Francmasoneria din Austria şi-a exprimat clar conformitatea sa cu sistemul juridic din această ţară.
Ce înseamnă azi, în secolul 21, ritualul francmasonic?
N.S.: În cazul Marii Loji din Austria (şi bănuiesc că şi în cazul altor ţări) aşa-numitul „ritual” al Francmasonilor este exprimarea unei simbolistici de diferite profunzimi şi se află dincolo de înţelesul comun al unui ritual. „Ritualul“ Francmasonic nu are nimic în comun cu îngrijirea convenţională a tradiţiilor.
Cum devii Francmason? Poţi fi acceptat şi ca elev, student sau simplu muncitor sau ţăran?
N.S.: Pentru a fi acceptat într-o organizaţie francmasonică (o lojă) trebuie mai întâi să candidezi ca solicitant. Nu poţi pur şi simplu să te înscrii ca membru. Vei fi acceptat ca membru doar în urma mai multor discuţii din care să rezulte că ştii ce înseamnă toleranţa şi ţi-o asumi ca pe o mare valoare. Ca solicitantul trebuie să recunoşti necondiţionat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 Decembrie 1948, şi să te angajezi să depui eforturi în slujba adevărului, a binelui şi a frumosului. Este puţin important ce profesie onorabilă efectuează solicitantul. Importante sunt valorile pe care el le consideră esenţiale pentru sine şi pentru dezvoltarea omenirii. O condiţie de acceptare este vârsta minimă de 25 de ani.
Sunteţi o adevărată „organizaţie fraternă”, care nu primeşte femeile. De ce?
N.S.: Se pare că toate domeniile (presupuse) de origine ale Francmasoneriei au fost domenii masculine. Acest lucru se aplică şi probabilei rădăcini principale a Masoneriei, anume Masoneria Lucrătoare a breslelor de pietrari care au avut perioada lor de glorie în Evul Mediu. Prin trecerea de la Masoneria Lucrătoare la Francmasonerie a venit în discuţie şi accesul femeilor la organizaţie. Prin trecerea de la Masoneria Lucrătoare la Francmasoneria intelectuală s-a pus în discuţie şi problema accesului femeilor la organizaţie. Marile Loje, sub auspiciile Marii Loje Unite din Anglia (o “prima inter pares”), au luat o hotărâre negativă în acest sens. În sprijinul acestei decizii au existat mai multe abordări diferite de raţionament. Una dintre ele este tensiunea posibilă dintre sexe. În paralel cu Francmasoneria masculină s-a dezvoltat de asemenea o Francmasonerie feminină şi una mixtă care, deşi nu sunt recunoscute de Marile Loji Regulare, prestează după părerea mea o muncă deosebită şi valoroasă, lucrând cu totul în spiritul ideilor Francmasoneriei masculine şi a valorilor esenţiale recunoscute de aceasta.
Ce obligaţii preia un Francmason faţă de fraţii săi, dar şi faţă de societate?
N.S.: Faţă de fraţii săi, Francmasonul îşi asumă obligaţia de a-i trata cu mare şi de la sine înţeles respect şi de a-i sprijini, pentru că fraţii masoni lucrează cu toţii la aceleaşi ţeluri. Faţă de societate se obligă nerostit să se comporte în aşa fel, încât deja din comportamentul său să se deducă faptul că este o persoană cu mari calităţi, care nu invidiază succesul celorlalţi, care este dispusă să sprijine pe cei mai slabi şi să fie uman atât cu cei apropiaţi lui cât şi cu ceilalţi. Familia, Frăţia şi statutul profesional sunt domeniile relevante ale probaţiunii sale.
Masonii vorbesc de „perfecţiunea morală”, ca despre unul dintre obiectivele lor principale. Ce înseamnă asta în mod concret?
N.S.: Ştim cu toţii ce se înţelege prin etică. Francmasoneria implică atât etica cât şi o imagine umană completată prin filantropie; ştim cu toţii, la o comparaţie între două tipuri de comportament, care dintre ele se apropie mai mult de pretenţia de etică şi de noţiunea comună de dragoste pentru om.
Care este situaţia aplicării concrete a idealurilor masonice în societatea de astăzi? S-a reuşit vreodată să se traducă idealurile masonice în practica socialpolitică?
N.S.: Nu este vorba doar despre practica social-politică, ci despre un spectru mult mai larg. Iniţial pretenţiile masonice între fraţi s-au limitat la dezvoltarea drepturilor omului şi a democraţiei constituţionale. Atât Constituţia Statelor Unite ale Americii precum şi cea a Confederaţiei Elveţiene sunt profund influenţate de francmasoni. Numai după acest prim pas, francmasonii s-au dedicat şi temelor sociale. Statul social austriac s-a dezvoltat pornind de la francmasonii Ferdinand Hanusch şi Julius Tandler.
Este permis ca un membru al organizaţiei masonice să vorbească deschis despre organizaţie şi Fraţii Masoni? Dezbaterile publice pe teme masonice iniţiate de dv. de curând la Viena au foarte mult succes. Cum îşi desfăşoară Marea Lojă din Austria relaţiile publice în ziua de azi?
N.S.: Fraţilor Masoni le este permis să vorbească despre Francmasonerie în aceeaşi măsură ca şi oricăror altor cetăţeni. De asemenea, oricine poate spune despre sine că este un mason, dar este interzis de a spune acest lucru despre alţii fără consimţământul expres al acestora. Marea Lojă a Austriei se străduieşte să ofere informaţii obiective, după cum rezultă şi din cartea „Francmasonii”, publicată de predecesorul meu. Loja nu lansează însă campanii informaţionale, deci nu se ocupă de o promovare activă. Dar, atunci când se confruntă cu tema Francmasoneriei şi a esenţei sale, Marea Lojă a Austriei se implică în mod evident în conversaţie.
Ce imagine are astăzi publicul austriac despre francmasoni ?
N.S.: Nu există rezultate ale unui sondaj recent. Dupa cum observ, Masoneria nu se bucură încă, după cum ar merita de fapt, de aprecierea societăţii. După părerea mea, în rândul persoanelor cu un spirit critic în general pozitiv a avut loc o schimbare de atitudine care se îndreaptă către o apreciere incipientă.
„Francmasonii dispun acum ca şi înainte de influenţă politică, cu diferenţe de la o ţară la alta.”, a declarat cu ceva timp în urmă fostul Mare Maestru al Marii Loji a Austriei, Michael Kraus, pentru agenţia austriacă de presă APA. Ne puteţi explica această afirmaţie?
N.S.: Explicarea acestei afirmaţii este de competenţa celui care a făcut-o. Eu nu aş înţelege-o literal. Ceea ce cred eu este că acceptanţa pentru influenţa valorilor francmasonice – cu excepţii politice – creşte.
„În Austria nu sunt multe sarcini pentru masoni, Kraus vede problemele mai importante la nivel european, ca spre exemplu crearea unei identităţi europene”, scrie revista austriacă NEWS. Ce părere aveţi astăzi, ca Mare Maestru al Marii Loji Austriece, asupra acestei chestiuni?
N.S.: Cred că ar trebui mai degrabă clarificat ce sarcini ar exista de fapt şi în ce domenii anume. Nu se spune tocmai pe nedrept că Europa este, în sine, sau urmează să devină o comunitate de valori. Eu sunt de părere că Europa poate învăţa multe de la modelul austriac de parteneriat social şi de economie socială de piaţă (chiar dacă ambele îşi au adversarii lor). Nu încape discuţie că Europa are o identitate unică în lume, bazată pe consensul comun din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dar problema care se pune este aprofundarea permanentă şi aplicarea consecventă a conţinutului acesteia.
Cum pot contribui Francmasonii sau Lojele Francmasonice la realizarea unei identităţi europene comune?
N.S.: Prin intervenirea cu convingere a membrilor ei în orice moment atât în slujba drepturilor şi libertăţilor fundamentale convenite în Europa în aproape fiecare constituţie, precum şi în cea a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi prin confruntarea permanentă cu problematica fundamentului iubirii umane universale şi cu întrebarea dacă o astfel de suveranitate neînfrânată a capitalului, sau opusul său,
sub formă de dominaţie de clasă, sunt capabile de a satisface în mod legitim termenul de filantropie.
Cum este organizată Francmasoneria din punct de vedere administrativ? O ţară a UE, o Mare Lojă? Ce este o Mare Lojă?
N.S.: O Mare Lojă este, în aprecierea noastră, o asociaţie ai cărei membri nu sunt persoane fizice, ci la rândul lor, asociaţii organizate în diferite loji. Asociaţiile de loji însărcinează asociaţia Marii Loji cu serviciul în slujba Francmasoneriei în sine şi cu supravegherea până la anumite limite a activităţii lojelor. În unele ţări există mai multe Mari Loji, în cele mai multe însă doar una, acestea purtând însă între ele relaţii de apreciere reciprocă.
Cum apreciaţi cooperarea la nivel masonic între Marile Loji din Europa? Ce importanţă îi revine în acest sens rolului de pionierat în Europa al Marii Loji Engleze, UGLoE?
N.S.: Punctul de plecare al Masoneriei – în întreaga lume, nu numai în Europa – este Francmasoneria engleză. Ei îi revine fără discuţie statutul de „prima inter pares”. Dar şi raportul cu UGLoE se bazează, de asemenea, pe principiul universal recunoscut că, în relaţiile dintre Marile Loji, nu există raporturi de sub- sau supraordonare. Faptul că Marile Loji se orientează în materie de recunoaştere a altor Mari Loji în mod regulat după atitudinea „Lojei-Mamă” – chiar dacă echivalentă lor din punct de vedere legal – nu reprezintă un factor perturbator şi poate fi explicat prin lunga tradiţie şi experienţă a UGLoE.
Aveti un contact permanent cu Marea Lojă Naţională din România, condusă de Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici?
N.S.: Cele două Mari Loje din România şi Austria relaţionează reciproc prin recunoaştere şi apreciere. Profităm de orice ocazie pentrun a dialoga, cea mai recentă fiind Ziua Marilor Loje de la Berlin din 30 octombrie a.c.
Aţi fost vreodată în România, v-aţi întâlnit cu fraţii români?
N.S.: Nu am fost până acum din păcate niciodată în România în legătură cu teme masonice, însă am întâlnit fraţi români în Republica Moldova şi în alte ţări.
De când sunteţi Francmason? Cum a reacţionat familia Dvs.atunci când a aflat că sunteţi mason?
N.S.: Din 22.11.1980. Familia mea – soţia mea, părinţii şi fraţii mei – nu au „aflat” despre aderenţa mea împotriva voinţei mele, fiind dimpotrivă anunţaţi de mine despre solicitarea admiterii şi primind explicaţii cu privire la esenţa Francmasoneriei. Astfel relaţiile dintre noi nu au suferit. La momentul potrivit am vorbit şi celor două fiice ale mele despre aprecierea mea pentru concepţia francmasonică despre lume, şi ambele sunt la fel de impresionate de acest lucru.
De ce aţi devenit Francmason?
N.S.: Pentru că am intuit că pentru mine nu ar putea exista nici o altă asociaţie, care, în ciuda pretenţiilor ei înalte la adresa membrilor ei de a se dezvolta în mod continuu, să-mi asigure totuşi şi spaţiul liber necesar pentru a putea evolua: am primit deci invitaţia de a fi liber şi neconstrâns de concepţii străine asupra lumii.
Care este motivaţia Dvs. etică şi frăţească în funcţia de Mare Maestru austriac? De ce aţi devenit Mare Maestru?
N.S.: “Marele Maestru” este o funţie şi un titlu onorabil. Eu mă consider Prim-Servitor al Marii Loji din Austria, cu obligaţia de a contribui la menţinerea condiţiilor care susţin şi chiar sporesc acest nivel înalt pentru care Marea Lojă din Austria este foarte respectată in toată Europa. Datorită faptului că predecesorul meu la această funcţie a fost de părere că a venit timpul pentru a ieşi din umbră, am hotărât să mă supun audierilor şi, în fine, alegerilor.
Interviu acordat de catre Marele Maestru al Marii Loji a Austriei, Nikolaus Schwärzler interviu realizat in exclisivitate, in noiembrie 2009 la Viena de catre dr. Alex Todericiu
