Propaganda guvernamentală a făcut din 31 martie “ziua ieşirii din criză”, al doilea trimestru consecutiv de creştere economică. Practic, ziua ieşirii din criză a fost 1 octombrie. În ciuda glumelor făcute, este nevoie de astfel de semnale. Orice “criză” este întâi de toate o problemă psihologică. Pentru a ieşi din ea ai nevoie mai întâi de un “reset” mental şi a o lua de la capăt. Nu sunt neapărat adeptul teoriilor de programare neuro-lingvistică, însă nu se poate neglija componenta psihologică. O mentalitate negativă şi negativistă, dominată de pesimism nu are cum să nu-ţi influenţeze în mod negativ viaţa, în vreme ce o mentalitate pozitivă, dominată de optimism te ajută să treci mai uşor peste probleme şi să învingi obstacolele. Desigur, nu este suficient, dar este un început.
Din păcate însă, în România eşti bombardat non-stop de catastrofe şi apocalipse. Mass-media locală nu poate ieşi din acest registru, dar când o face, succesul este instantaneu, după cum o dovedeşte succesul nebun al emisiunii “Românii au talent”. Există o foame de pozitiv, de exemple de succes.
Politic vorbind, acesta ar putea fi “meciul” anului 2012. Opoziţia s-a concentrat exclusiv pe mesajul negativ, “contra”, pe care îl tot repetă de mai bine de doi ani, fără însă a oferi altceva în afară de “Jos dictatorul!”. Crin Antonescu s-a clişeizat, şi-a pierdut farmecul, iar desele-i absenţe conturează o imagine de lider inconsistent şi neserios. S-a prezentat atâta vreme ca “viitorul preşedinte” încât sunt şanse foarte mari ca la alegeri lumea să fie deja săturată de el ca de Traian Băsescu. S-a legat atât de mult de actualul preşedinte încât nu cred că mai poate fi separat de el şi vor intra împreună în istorie.
De partea cealaltă, nici Victor Ponta nu pare capabil să-şi depăşească toate complexele de “mic Titulescu”, accentul fiind pe “mic”, şi rămâne un copil care refuză să crească mare. Când aşteptarea generală pentru funcţia de premier este Mugur Isărescu, este clar că Victor Ponta joacă într-un alt film. Până la urmă, nu poţi pune un copil să facă o treabă de om mare.
Lucrurile nu sunt simple deloc, iar până în 2012 mai este mai mult de un an, timp în care se pot întâmpla multe. Nu cred că alianţa PSD-PNL va rezista până atunci. În nici un caz cu un mesaj exclusiv negativ. Ieşirea din recesiune poate diminua impactul negativ al perioadei de criză şi-i va lăsa pe cei din Opoziţie fără un important unghi de atac. Iar dacă guvernul va continua să emită semnale pozitive, PD va avea toate şansele să recupereze, mai ales în absenţa unor oferte concrete din partea opoziţiei, fiindcă, la alegeri, ca în orice organizaţie, incompetenţa cunoscută este preferată unei competenţe (fooaaarte) incerte. Dacă Ponta şi Antonescu nu sesizează modificarea paradigmei prin “ieşirea din criză” şi vor continua cu acelaşi discurs anti-dictatorial, eşecul lor devine din ce în ce mai previzibil.
O creştere pe baze solide
Creşterea economică se bazează pe avântul luat de industrie şi exporturi. România exportă azi în două luni cât într-un an din anii ’90.
După ce a crescut anul trecut cu 5,1%, in primul trimestru din 2011, volumul producţiei industriale a crescut cu 11,4%. În primul trimestru, exporturile au totalizat 11 miliarde euro, nivel aproape dublu faţă de T1.09, iar deficitul comercial a scăzut la 1,4 miliarde euro, cu o treime mai mic decât în primul trimestru din 2010 şi 2009.
Deficitul comercial se scade din PIB, astfel ca o scădere a deficitului are un impact pozitiv asupra creşterii economice.
Comenzile noi au crescut cu 26,4% în primul trimestru, fiind astfel de aşteptat ca şi în lunile următoare industria să meargă bine, mai .ales că majoritatea ţărilor europene au un ritm de creştere mai mare decât cel al economiei româneşti. Legat de asta, este de observat că exporturile româneşti cresc cu viteze mai mari decât cresc economiile vestice, ceea ce înseamnă că produsele interne cuceresc cote de piaţă.
În primele 4 luni din acest an, plăţile efectuate către beneficiarii de fonduri europene au ajuns la 2,2 miliarde lei, cu 1,3 miliarde lei mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. De menţionat că vorbim doar despre plăţile din fonduri UE, nu şi de cofinanţările de la buget.
Totalul fondurilor pe care le avem la dispoziţie este de 19 miliarde euro, şi cum pană acum am tras doar 2,4 miliarde, iar fondurile care nu sunt atrase pana in 2015 sunt pierdute, rezulta ca în următorii patru ani şi jumătate trebuie să cheltuim aproape 17 miliarde de euro.
Creşte numărul de salariaţi în economie
După ce numărul oficial al salariaţilor din economie a scăzut permanent în ultimii doi ani, respectiv de la 4,8 milioane în toamna anului 2008, la 4,1 milioane la sfârşitul anului 2010, în luna martie 2011, numărul angajaţilor a crescut cu 16.500 faţă de februarie, şi cum în sectorul public (administraţie, învăţământ, sănătate), numărul salariaţilor a scăzut cu 3.500 rezulta că în mediul privat companiile şi-au sporit personalul cu aproximativ 20.000 de angajaţi.
Pentru comparaţie, în februarie, în mediul privat, numărul salariaţilor a crescut cu 7.500 faţă de ianuarie, aceasta fiind prima luna de creştere de la începutul crizei. Evoluţia lunară a numărului de angajaţi în ultimii doi ani se poate observa în graficul alăturat, click pe imagine pentru detalii.
Autorităţile au anunţat că în perioada 2-15 mai, peste 177.000 de noi contracte de munca au fost înregistrate la Inspecţia Muncii, iar dacă ritmul se păstrează, este posibil ca până la sfârşitul lunii, numărul contractelor noi să treacă de 250.000.
Context extern favorabil
Uniunea Europeană creşte cu circa 2,5% în medie, ceea ce arată că punctul de minim a fost depăşit. De asemenea, UE se află într-un moment mai bun decât SUA, confruntată cu problema datoriei suverane prin atingerea limitei maxime de îndatorare. În Europa, doar Grecia este într-o situaţie neplăcută, iar Irlanda şi Portugalia i se pot alătura. Restul ţărilor au problema sub control, iar odată reluată creşterea economică perspectivele sunt ceva mai bune.
Până acum, România făcea parte din „copii problemă” ai UE, având cea mai abruptă scădere economică după Lituania, fiind necesar un ajutor financiar din partea FMI şi UE pentru evitarea colapsului. Intrarea pe creştere schimbă perspectiva.
