Home » Interviu » Ramona Mănescu

Ramona Mănescu

Interviu cu doamna Ramona Mănescu, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Tineret şi candidat din partea PNL la alegerile pentru Parlamentul European

Parcurgându-vă CV-ul am putut observa implicarea dumneavoastră în numeroase proiecte politice şi profesionale, în timp ce viaţa privată nu a avut de suferit, ci dimpotrivă, aveţi o căsnicie reuşită şi doi copii. Poate o femeie modernă şi ambiţioasă să aibă o carieră politică de succes fără ca aceasta să însemne sacrificarea vieţii de familie?
Cred cu tărie în valorile vieţii de familie şi am în vedere aici familia în sens larg, bunici, parinţi, soţ, copii şi sper nepoţi. M-am căsătorit în anul 1995 cu Rareş (n.red. om de afaceri şi politician liberal), fiul fruntaşului liberal din perioada imediat post-belică Virgil Mănescu. Socrul meu, doctor în drept la Sorbona, a fost unul din acei oameni extraordinari care s-au sacrificat cu adevărat pentru idealurile politice liberale şi naţionale ale generaţiei sale. Cadru universitar şi secretar de stat în vremea ministeriatului lui Mihai Romăniceanu din guvernul Groza, a fost arestat la scurtă vreme după abolirea monarhiei şi întemniţat în gulagul comunist pentru 7 ani. După eliberare a continuat să primească acelaşi tratament degradant din partea autorităţilor comuniste, o personalitate ca dânsul fiind silit la şomaj şi venituri mizere din meditaţii la franceză. Îi sunt recunoscătoare soţului meu atât pentru faptul că nu m-a condiţionat nicicând de atingerea unor obiective de grandoare, cât şi pentru faptul că m-a sprijinit deplin indiferent că a fost vorba de studii, proiecte politice sau cariera mea de avocat. În acelaşi timp, am reuşit să ne completăm reciproc şi mă mândresc cu faptul că am o căsnicie care mă împlineşte. Am întâlnit numeroase femei care preferă cariera în defavoarea vieţii de familie. Le înţeleg nevoia de afirmare ca expresie a recunoaşterii valorii, dar le-am incurajat si o voi face intotdeauna sa nu sacrifice «proiectul» care implineste pe deplin orice femeie şi anume acela de a avea o familie frumoasă.

Puţini politicieni români suportă bine critica. Ne-ar interesa să ştim cum staţi la capitolul autoevaluare, mai precis care sunt plusurile şi minusurile carierei dumneavoastre politice de până acum. De asemenea am dori să aflăm scenariile de viitor politic în ceea ce vă priveşte şi şansele lor de reuşită.
Studentă fiind la Facultatea de drept, m-a atras încă din primul an acel concept din dreptul roman de cursus honorum, adică aceea construire metodică a carierei publice întemeiată pe parcurgerea ascendentă şi merituoasă a treptelor ierarhice. Concret, am îndeplinit în partid succesiv funcţiile de preşedinte al organizaţiei de tineret a filialei PNL sector 6, de ofiţer internaţional al TNL, iar ulterior pe cele de vicepreşedinte al TNL şi al IFLRY (Internaţionala de tineret liberală), poziţii care mi-au lărgit orizontul cunoaşterii şi a practicii politice la nivel de tineret. Actualmente deţin funcţia de membru în Biroul teritorial al PNL sector 6 şi o dată cu instaurarea guvernului Tăriceanu pe cea de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Tineret (ANT). Dintre plusurile mandatului meu la conducerea ANT aş aminti reabilitarea programului Comunitar Youth, coordonarea şi monitorizarea activităţii ANSIT (Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor), respectiv celei a ASS (Agentia pentru Sprijinirea Studenţilor), organizarea de evenimente naţionale şi europene (Săptămâna Europeană a Tineretului, Târgul ONG-urilor de tineret, „ Parlamentul Tinerilor”, întâlnirea multiculturală din cadrul proiectului „A.C.T.! – Authorities. Cooperation. Twining!” etc.). Steguleţul galben la capitolul politici pentru tineret de la începutul mandatului a fost preschimbat într-unul verde, contribuind astfel la neîntârzierea datei de aderare, 1 ianuarie 2007. La capitolul minusuri trebuie să menţionez faptul că deşi îmi doresc cu ardoare o specializare doctorală în drept internaţional public nu am reuşit să-mi fac încă timpul necesar pentru a o realiza. În privinţa viitorului meu politic, vreau să devin parlamentar european din partea PNL la viitoarele alegeri din toamnă, iar eligibilitatea mea ţine atât de scorul general obţinut de actualul partid de guvernământ la alegeri, cât şi de capacitatea mea de a convinge în primul rând electoratul tânăr că sunt o persoană responsabilă care va milita pentru promovarea intereselor lor ca cetăţeni europeni.

Ajungem astfel la punctul central al discuţiei noastre. Care este programul dumneavoastră politic şi de ce alegătorii români ar trebui să vă prefere pe dumneavoastră în detrimentul candidaţilor altor formaţiuni, şi am în vedere aici reprezentanţii în România ai principalelor două forţe din Parlamentul European, popularii (PD) şi socialiştii (PSD)?
Programul meu politic se bazează pe promovarea valorilor liberalismului contemporan, cele care stau la baza construcţiei europene, dar care în România din cauza anilor tranziţiei prea lungi şi cu accente neocomuniste au început să fie implementate doar la presiunea partenerilor din Vest. Doar o dată cu venirea la putere a PNL în anul 2005, România s-a lansat pe traiectoria economiilor emergente bazate pe stimularea investiţiilor, relaxarea impozitării, reducerea deficitului public şi a inflaţiei, într-un cuvânt pe dezvoltare durabilă, şi nu haotic-propagadistică specifică guvernării PSD. Amintiţi-vă numai acele privatizări în regim de monopol (Petrom, EADS-securizarea frontirelor, autostrada Bechtel) foarte greu atacabile din punct de vedere juridic la acest moment. Personal, vă repet, mă voi axa pe interesele tineretului român. Carta drepturilor şi a libertăţilor fundamentale trebuie respectată şi în cazul cetăţenilor români, membri de dată recentă ai familiei comunitare, dar egali în drepturi cu cetăţenii statelor vechi. Învăţământul, sănătatea, justiţia, mediul şi piaţa locurilor de muncă competitive sunt priorităţi naţionale, fără de care tinerii români nu se vor mai putea regăsi pe deplin în ţara lor, riscând astfel să asistăm la o migrare a creierelor cu un impact negativ profund. Indiferent de puterea de la Bucureşti voi acţiona pentru continuarea reformelor necesitate de dinamica aprofundării integrării europene şi pentru consolidarea vocii europene a României. Un sprijin real îmi este acordat deja de o mică echipă de tineri specialişti. Cât priveşte concurenţa candidaţilor PD şi PSD, cred că este una benefică doar dacă este bazată pe o ofertă politică a competenţei personale şi a relevanţei doctrinare. Spre deosebire de alţii, nu caut o sinecură în Parlamentul European, ci oportunitatea de a fi în folosul cetăţenilor europeni. Uşa cabinetului meu parlamentar va fi larg deschisă celor interesaţi, aşa după cum se poate verifica că este şi cea de la ANT.

Vedem totuşi că parlamentele naţionale continuă să aibă întâietate, adoptarea Constituţiei Europene este în impas, se vorbeşte de deficit democratic, iar la nivel strict instituţional de rolul decisiv al Consiliului de Miniştri în defavoarea Parlamentului European. Este totuşi Parlamentul European un for relevant pentru cetăţenii români? Vom vota pentru prima dată în toamnă, probabil rata de participare la urne va fi ridicată, cel puţin pe motiv de noutate, dar la ce bun?
Grele întrebări. Construcţia europeană a oscilat mai mereu între eurooptimism şi euroscepticism, între interguvernamentalism şi federalism. Rămâne de văzut dacă românii îşi vor dori în viitor atingerea stadiului de “Statele Unite ale Europei”. Eurobarometrele ne indică în mod constant a fi cei mai europtimişti dintre naţiunile UE, dar greul abia a început. Armonizările cauzate de piaţa unică, dificultăţile absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune îşi vor spune cuvântul în sens negativ. Totuşi, clasa politică are datoria morală de a informa constant şi precis electoratul cu privire la raţiunea continuării prezenţei României în UE.
În altă ordine de idei, v-aş contrazice în privinţa rolului minor pe care l-ar juca Parlamentul European. Legislativul european a crescut constant în pondere, iar extinderea ariei de aplicare a procedurii codeciziei a egalizat “piedestalele” în relaţia de putere cu Consiliul. Mai mult, cetăţenii europeni tineri apar a fi din ce în ce mai interesaţi de această identitate nouă bazată pe libera circulaţie a persoanelor şi a profesiilor, pe euro şi pe căutarea prosperităţii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale nu sunt în competiţie, ci dimpotrivă acestea trebuie să conlucreze pentru circumscrierea şi implementarea binelui social european concomitent cu prezervarea identităţilor naţionale..

Interviu realizat de George Angliţoiu

Publicat în : Interviu  de la numărul 47
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress