Succesul grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist-islamică constă în abilitatea acestora de a-şi legitima acţiunile în faţa comunităţii musulmane sau arabe. Într-o societate în care preceptele religioase au o importanţă atât de însemnată, învăţăturile grupărilor fundamentalist-islamice sunt percepute, de anumite clase ale societăţii, ca adevăratele principii de viaţă.
Cât va dura până când fundamentalismul islamic va dispărea? Dacă fundamentalismul islamic este reacţia lumii musulmane faţă de instabilitatea şi haosul generat de globalizarea lumii moderne în care trăim, atunci ne aflăm în mijlocul unui conflict aflat în plină desfăşurare.
În prezent, ne confruntăm cu o creştere a numărului de musulmani pentru care orice atac asupra unui alt musulman, oriunde s-ar afla acesta, este perceput ca fiind viu, real şi personal. Ceea ce oferă gruparea fundamentalist-islamică Al Qaeda este „logica morală” care face ca imaginile cu torturarea deţinuţilor din Abu Ghraib, care au făcut înconjurul lumii, să fie umilitoare pentru un cetăţean britanic de origine pakistaneză. Al Qaeda reprezintă suma sentimentelor de furie ale musulmanilor din lumea întreagă, care pot avea satisfacţie doar printr-o umilire de proporţii uriaşe a Statelor Unite ale Americii şi a aliaţilor acestora, oriunde şi oricând este posibil.
Al Qaeda reprezintă, pentru adepţii fundamentalismului islamic, simbolul luptei împotriva cotropirii lumii musulmane de către Occidentul „infidel”. La rândul său, Osama Bin Laden s-a transformat într-un simbol care canalizează sentimentul de furie al lumii islamice împotriva Statelor Unite ale Americii (binladenism).
De cealaltă parte a baricadei, occidentalii îl consideră pe Bin Laden un avatar al „islamo-fascismului”.
Referitor la această percepţie a lui Bin Laden, Michael Scheuer, fostul şef al unităţii „Alec” din cadrul CIA, care era însărcinată cu identificarea şi eliminarea lui Bin Laden, consideră că „mass-media occidentale nu au publicat integral declaraţiile lui Bin Laden şi nu au informat opinia publică despre contextul cultural şi istoric în care acestea au fost exprimate… Bin Laden a exprimat foarte clar motivele pentru care duce acest război împotriva noastră. Nici unul din aceste motive nu este contrar conceptelor de libertate şi democraţie, ci strategiilor şi acţiunilor americane faţă de lumea musulmană”.
Coaliţia antiteroristă internaţională împotriva Al Qaeda este legitimată ca o luptă a umanităţii seculare împotriva unei doctrine religioase reacţionare (a se citi teroristă) şi retrogradă (a se citi fundamentalistă). Osama bin Laden este conştient de percepţia negativă a Occidentului faţă de fundamentalismul islamic şi terorism, şi încearcă să inducă ideea unei stări de asediu a „infidelilor” asupra lumii islamice, un „conflict al civilizaţiilor” occidentală şi islamică, în scopul atragerii de noi adepţi.
Binladenism-ul este o concepţie simplistă şi violentă asupra lumii, care împarte omenirea în „slujitorii lui Allah” (Dar al-Islam) şi „infideli” (Dar al-Harb), cele două părţi fiind într-un conflict permanent. Mai mult, pentru Bin Laden, lumea islamică (Dar al-Islam) a căzut în necredinţă şi apostazie, fundamentalismul islamic reprezentând unica salvare a lumii musulmane.
Conform lui bin Laden, poporul musulman a avut parte doar de agresiune, injustiţie şi nedreptate din cauza alianţei „cruciaţilor” şi „sioniştilor”: „Sângele musulman a fost vărsat în Palestina şi Irak. Masacrele musulmanilor din Qana (Liban), Burma, Kaşmir, Assam, Filipine, Fatani, Ogadin, Somalia, Eritrea, Cecenia şi Bosnia sunt încă proaspete în memoria noastră. Toate acestea au avut loc sub ochii lumii occidentale care nu numai că nu a împiedicat aceste atrocităţi, ci, sub acoperirea nedreaptă a Organizaţiei Naţiunilor Unite, i-a împiedicat pe fraţii noştri să se apere.” Apărătorii Islamului s-au trezit şi au realizat că sunt principala ţintă a agresiunii din partea alianţei dintre cruciaţi şi sionişti. Propaganda falsă referitoare la „drepturile omului” a fost scoasă la iveală de masacrarea musulmanilor din orice colţ al lumii.
Se poate observa că Bin Laden construieşte o imagine selectivă şi distorsionată a realităţilor cu care se confruntă lumea islamică. Pentru aceasta, Bin Laden foloseşte în discursurile sale atât un vocabular de termeni religioşi, cum ar fi „infidel” (kufr), „opresor” (mufsid fil-ard) sau arogant (mutajabbir), cât şi un vocabular politic: politica externă a Occidentului faţă de lumea islamică, drepturile popoarelor, lupta de eliberare a musulmanilor din Palestina sau denunţarea alianţelor regimurilor arabe cu Statele Unite ale Americii.
Analizând decretul religios (fatwa) emis de Osama Bin Laden în anul 1998, prin care îndemna musulmanii la „război sfânt” împotriva Statelor Unite ale Americii, Bernard Lewis subliniază modul în care acesta interpretează atât realitatea (de exemplu etichetarea prezenţei forţelor militare americane în Arabia Saudită, la invitaţia casei regale saudite, este considerată „o invazie a locurilor sfinte de către cruciaţi”), cât şi religia islamică (cerând uciderea, fără discriminare, a „tuturor infidelilor” americani, oriunde s-ar afla aceştia în lume).
Conform lui Bin Laden, „uciderea americanilor şi aliaţilor acestora, atât civili, cât şi militari, este o datorie sfântă. Orice musulman care crede în Allah şi doreşte să ajungă în Paradis trebuie să ucidă americani, cu orice preţ”.
În ceea ce priveşte lumea musulmană, o consecinţă paradoxală a atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001 şi a declarării războiului global împotriva terorismului de sorginte fundamentalist islamică, de către lumea occidentală, este reprezentată de diseminarea sentimentelor antioccidentale şi legitimarea apelului la Jihad.
După 11 septembrie 2001, SUA au impus guvernelor arabe să acţioneze decisiv împotriva grupărilor fundamentalist islamice, legitimând campania teroristă a Al Qaeda împotriva Statelor Unite ale Americii.
Conform lui Bin Laden, atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 au o dublă semnificaţie: au arătat musulmanilor că mujahedinii sunt singurii capabili să distrugă hegemonia occidentală şi au amintit poporului occidental că răzbunarea musulmanilor va fi înspăimântătoare…
În toate declaraţiile sale publice, bin Laden a respins cu fermitate ideea că este, sau doreşte să devină, conducătorul suprem al grupărilor fundamentalist-islamice în războiul împotriva Occidentului. Mai degrabă cel în cauză consideră că rolul său, respectiv al grupării Al Qaeda, este de a „instiga” lumea musulmană să declare „război sfânt” opresorilor „cruciaţi” şi „sionişti”.
Într-un interviu acordat cotidianului arab Ummat, în 28 septembrie 2001, Bin Laden declara: „Datoria mea a fost să-i trezesc pe musulmani şi să le arăt ceea ce este bine să facă”, comentarii similare fiind difuzate şi în luna iunie 1999 de postul de televiziune qatariot Al Jazeera: „Să provoc naţiunea musulmană (ummah) să se ridice şi să-şi elibereze teritoriile, să lupte pentru Allah şi să facă din legea islamică cea mai importantă lege dintre toate, iar cuvântul lui Allah cel mai important cuvânt de pe pământ”..
Mesajul lui Osama Bin Laden vorbeşte de obligaţia musulmanilor de a ridica stindardul Jihad-ului împotriva „infidelilor” care au cotropit „locurile sfinte” ale Islamului. Eliberarea acestora reprezintă cea mai mare victorie pentru musulmani, este datoria fiecărui musulman, chiar cu preţul sacrificiului suprem (ishtihar).
Care ar fi justificarea lui Bin Laden pentru această interpretare războinică a religiei islamice? Politica externă americană privind lumea islamică, faptul că guvernele arabe s-ar afla în slujba SUA, care consumă un procent nejustificat de mare din resursele naturale (a se citi petrol), în vreme ce marea masă a populaţiei din statele (musulmane) care deţine aceste resurse naturale trăieşte sub pragul sărăciei. Statele Unite ale Americii ar fi o democraţie ipocrită, care oferă sprijin militar şi financiar Israelului, intrusul sionist din Orientul Mijlociu, precum şi regimurilor arabe totalitare şi represive, cum ar fi cele din Egipt, Algeria şi Arabia Saudită, unde vocea poporului musulman este redusă la tăcere.
Acest discurs al umilinţei şi ruşinii, îndurerat de lumea musulmană din partea SUA şi Israelului, este seducător pentru musulmani. Soluţia avansată de grupările fundamentalist-islamice? Măsurile extreme şi eroismul până la sacrificiul suprem, în numele religiei islamice.
Conform lui Michael Scheuer, invadarea Afganistanului şi Irakului a fost percepută de majoritatea covârşitoare a celor 1,3 miliarde de musulmani ca o declaraţie de război a Occidentului (mai ales a SUA) împotriva lumii islamice. Scheuer afirmă că musulmanii au început să perceapă SUA ca pe o putere colonială care împreună cu Israelul deţin forţe militare în cele mai importante locuri sfinte ale religiei islamice: Arabia Saudită (Mecca, Medina), Irak (Najaf, Kerbala), Ierusalim.
După o carieră de 22 de ani ca agent CIA, Michael Scheuer a decis că este mai important să se alăture dezbaterii publice referitoare la Osama Bin Laden şi Al Qaeda. Conform acestuia, Al Qaeda nu mai este doar o grupare teroristă care ar putea dispărea prin uciderea liderilor săi. Al Qaeda răspândeşte febra revoluţionară în întreaga lume musulmană.
Astfel, controlul asupra multor regiuni din Afganistan este deţinut de talibani sau de alţi „lorzi ai războiului” de orientare fundamentalist-islamică. Zonele tribale din Pakistan, cu excepţia Waziristanului de Sud, nu sunt controlate de guvernul de la Islamabad. De asemenea, dacă până acum câţiva ani, Arabia Saudită era una din cele mai sigure ţări de pe planetă, în prezent au loc dese confruntări violente între adepţii fundamentalismului islamic care-l susţin pe Osama Bin Laden şi forţele de ordine saudite. Bin Laden declară că cea mai mare agresiune împotriva musulmanilor, de la moartea profetului Mohamed, este reprezentată de prezenţa militară a SUA în Arabia Saudită, începând cu anul 1991.
Deşi acuză dinastia regală saudită de trădare şi de supunere în faţa „infidelilor”, Bin Laden nu doreşte să forţeze căderea acestui regim deoarece acest lucru ar conduce la preluarea puterii de către americani.
În ceea ce priveşte conflictul din Irak, influenţa ideologică a Al Qaeda a generat comiterea unor atentate sângeroase de către gruparea teroristă condusă de Abu Musab al-Zarqawi, intitulată Al Qaeda din Irak, care a declarat „război sfânt” şi şiiţilor, despre care a afirmat că „s-au vândut americanilor”.
Liderii Al Qaeda au încurajat uciderea a cât mai mulţi dintre americanii „infideli”, militari sau civili, care au „ocupat teritoriul sfânt al Irakului” însă au condamnat luptele între sunniţi şi şiiţi. Într-o scrisoare adresată lui Abu Musab al-Zarqawi de către Ayman Al Zawahiri, numărul II din Al Qaeda, acesta arată că uciderea „fraţilor musulmani” şiiţi din Irak este interzisă. Cu toate acestea, Osama Bin Laden i-a adus un omagiu lui Abu Musab al-Zarqawi, când acesta a fost ucis, numindu-l un „cavaler curajos” şi un „leu al jihadului”, care a umilit Statele Unite ale Americii şi irakienii care au luptat împotriva lui. Astfel, ţinând cont de faptul că Zarqawi a fost acuzat de „uciderea unor irakieni”, Bin Laden a sugerat, în mod indirect, că oricine „stă în tranşee alături de cruciaţi, împotriva musulmanilor, merită să fie ucis, indiferent de religia sau tribul din care face parte”. Bin Laden mai sublinia că „stindardul Jihad-ului nu a căzut”, o dată cu moartea lui Zarqawi „fiind transferat de la un leu la un alt leu islamic”.
Referitor la rolul jucat de Al Qaeda pe scena mondială, Michael Scheuer consideră că, peste un secol, lumea se va uita înapoi şi va vedea că Osama Bin Laden şi susţinătorii Jihad-ului au dus la declinul SUA de pe poziţia de lider mondial. Mai mult decât atât, atentatele teroriste comise de grupările fundamentalist-islamice au avut un impact major asupra civilizaţiei occidentale, libertăţile individuale ale cetăţenilor fiind erodate, deşi asigurarea securităţii interne a statelor este din ce în ce mai greu de asigurat.
