China devine una din marile puteri mondiale. Ca atare, trece şi la crearea zonelor sale de influenţă. Africa, dar şi economia germană se află în atenţia Pekinului.
„După mai bine de două decenii de reformă şi deschidere, China se află acum în poziţia de a putea oferi lucrurile de care au nevoie ţările din Africa – tehnologie sofisticată adecvată condiţiilor africane, la preţuri relativ scăzute, şi expertiză în ceea ce priveşte diminuarea sărăciei şi dezvoltarea economică”, a afirmat Liu Naiya, cercetător pe probleme africane, în cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale.
Un prim obiectiv este satelitul pentru Nigeria. China nu numai că a proiectat, construit şi lansat satelitul, dar a construit şi două staţii de monitorizare terestre şi a instruit 50 de tehnicieni nigerieni. Ultimele date ale Ministerului chinez al Comerţului arată că schimburile comerciale dintre China şi Africa au crescut major, de la 12 milioane de dolari, în 1950, la 55 de miliarde de dolari, în 2006, cu un deficit comercial de partea chineză de 2,1 miliarde dolari, Africa devenind astfel al treilea partener comercial al Chinei. În 2006, investiţiile directe ale Chinei în Africa au atins 6,64 miliarde de dolari, acoperind proiecte de telecomunicaţii, centrale electrice, conservarea resurselor de apă, transporturi, agricultură şi producţie de bunuri.
Fondul de dezvoltare China-Africa
China a lansat Fondul de Dezvoltare China-Africa, în luna iunie, cu un capital iniţial de un miliard de dolari şi obiectivul de a se extinde la 5 miliarde de dolari. La cârma organismului se află Banca de Dezvoltare a Chinei din Beijing, care estimează o durată de existenţă de 50 de ani pentru ceea ce este numit cel mai mare fond individual care are ca obiectiv dezvoltarea Africii.
Fondul va investi în companii chineze care desfăşoară operaţiuni în Africa şi oferă consultanţă celor care intenţionează să investească pe continentul african, a declarat Gao Jian, preşedintele Fondului de Dezvoltare China-Africa şi vicepreşedinte al BDC.
Cu ocazia Summitului Forumului de Cooperare China-Africa desfăşurat în noiembrie 2006, la Beijing, preşedintele Hu Jintao a anunţat opt paşi pentru consolidarea „noului tip de parteneriat strategic” între China şi Africa, printre care deschiderea în continuare a pieţelor chineze pentru exporturi provenite din cele mai slab dezvoltate ţări din Africa, crescând de la 190 la 440 numărul produselor care primesc tariff zero. Printre măsuri se numără şi edificarea a 3-5 zone de cooperare economică şi comercială în Africa, în următorii trei ani, alocând 3 miliarde de dolari credite preferenţiale şi două miliarde de dolari credite preferenţiale destinate cumpărătorilor, pentru ţările africane, şi pregătind 15.000 de profesionişti africani. Interesul Chinei în Africa este datorat si petrolului, iar unii spun că este, de fapt, un „neo-colonialism”.
Satelitul sudanez
Guvernul de la Khartoum primeşte din China investiţii, sprijin politic şi arme în schimbul petrolului şi materiilor prime, notează cotidianul spaniol „El Pais”.
China şi Sudanul sunt tot mai mult interconectate. Sancţionat de mulţi ani de SUA, regimul de la Khartoum a găsit o vestă de salvare la Beijing, care a debarcat în Africa cu o mare foame de petrol pentru a-şi alimenta spectaculoasa creştere economică. Rafinăria de la Al Jaily, la o sută de kilometri nord de capitală, este una din multele proprietăţi achiziţionate în ritm vertiginos de China în Africa. Dar nici un alt loc de pe acest continent nu este mai important ca Sudanul, unde există rezerve de 6,4 miliarde de barili de petrol încă neexploatate după 20 de ani de război între Nord şi Sud. Sancţiunile economice impuse de Washington Khartoumului în 1997 – înăsprite după conflictul din Darfur – au lăsat cale liberă Chinei, transformată în cumpărător avid de petrol şi în proprietară de puţuri, alături de India şi Mayalezia.
Jumătate din petrolul importat anual de Beijing provine din Sudan. China se află în spatele dezvoltării Sudanului, a cărui economie a crescut anul acesta cu 12 la sută şi are o prognoză de 11 la sută, în 2007, potrivit FMI, graţie petrolului: în 1999 se produceau doar 2.000 de barili pe zi, iar acum 500.000. Khartoumul are în perspectivă proiecte gigantice, cum ar fi construirea unui uriaş centru comercial şi financiar inspirat de Dubai, unde se vor uni Nilul Albastru cu Nilul Alb şi care va costa 4 miliarde de dolari.
Interesul SUA este atât de mare încât, în pofida sancţiunilor, Washingtonul construieşte în afara Khartoumului cea mai mare ambasadă americană de pe continental african care va adăposti cel mai mare centru al CIA. Se află la doar 20 km de fabrica de medicamente pe care SUA au bombardat-o în 1998, crezând că este un sediu al Al-Qaida.
Germania se protejează
Cancelarul german Angela Merkel vrea ca firmele germane să fie protejate prin lege faţă de investitorii străini, temându-se de puternice influenţe politice în cazul în care capitaluri de stat puternice din China sau Rusia ar începe să acţioneze la nivelul economiei germane, scrie „Die Welt”. Merkel crede că există pericolul ca respectivele capitaluri să ascundă în ele intenţia de a influenţa sfera politică.
Rezervele de devize ale Chinei au ajuns la peste 1.200 miliarde dolari, bani pe care Beijingul doreşte să-i investească în companii din străinătate. Dar şi Rusia şi statele producătoare de petrol din Orientul Mijlociu deţin cantităţi de capital cu valori de sute de miliarde de dolari, sume pe care acestea le doresc investite nu doar din punct de vedere al profitului adus, ci şi mai ales al unor interese politice.
Pădurile chinezeşti
Uniunea Pădurarilor Germani anunţa că investitori chinezi au achiziţionat deja în apropiere de localitatea Celle din landul Niedersachsen-Saxonia Inferioară 500 de hectare de pădure, în timp ce se negociază astfel de vânzări şi în landul Schleswig-Holstein. „Mă îngrijorează acest lucru”, declara preşedintele BDF, Bernhard Dierdorf. Germania se bucură de un interes deosebit printre marii consumatori de produse lemnoase, dat fiind că este ţara din Europa care deţine cele mai mari rezerve de lemn. Explozia de pe piaţa de construcţii şi cererea din străinătate au făcut să crească preţurile la lemn. Pentru tipul de lemn cu cea mai mare căutare s-au plătit, de exemplu, în octombrie anul trecut, între 80 şi 100 de euro pentru un metru cub. După trecerea uraganului Kyrill, în luna ianuarie, preţurile au scăzut cu un sfert. Un hectar de pădure costă în medie 20.000 de euro.
Atac la Nike şi Adidas
Chinezii ar vrea să profite de Olimpiada de la Beijing pentru a cuceri piaţa produselor sportive. A scris de acest lucru recent „Le Monde”.
„Cine cunoaşte, în afara Chinei, mărcile Li Ning, Peak, Anta ori Double Star? Pentru aceşti campioni locali ai încălţămintei şi îmbrăcămintei de sport, Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 urmează să servească drept trambulină. Mai întâi, pe piaţa chineză – menită să devină cea mai dinamică şi mai concurenţială din lume –, dar şi pe plan extern.”
În această cursă pentru notorietate, Li Ning are „o lungime avans”. Societatea, înfiinţată în 1990 de gimnastul cu acelaşi nume, echipează, astfel, trei jucători americani din NBA, campionatul american de baschet. Printre aceştia, se numără vedeta echipei Miami Heat, Shaquille O’Neal. Li Ning furnizează şi bluzoanele echipei naţionale de baschet a Spaniei. În China, această marcă, ce va fi unul dintre sponsorii oficiali ai JO 2008, va asigura îmbrăcămintea prezentatorilor canalului sportiv CCTV5, foarte popular şi menit să fie, în 2007 şi 2008, principala „fereastră” de prezentare a pregătirilor Olimpiadei.
Vânzările Li Ning au explodat, ca şi cele ale celor două concurente. În 2005, societatea, care este privată şi cotată la Bursa din Hong-Kong, anunţa că are aproape 4.000 de magazine în China, la o cifră de afaceri de 300 de milioane de dolari în 2005, faţă de 385 de milioane pentru Adidas şi 600 de milioane pentru Nike, potrivit agenţiei de marketing sportiv Zou Marketing.
Contractele semnate de Li Ning cu jucătorii americani din NBA servesc, mai întâi, pe piaţa chineză: turneele pe care Liga americană le organizează în China sunt extrem de populare, iar televiziunea locală retransmite o mare parte din meciurile disputate în Statele Unite. Deşi firma Li Ning vinde încă foarte puţin în străinătate, ea îşi exprimă ambiţia de a „deveni o societate globală lider pentru articolele de sport şi de a se număra printre primii cinci fabricanţi mondiali până în 2018, cu vânzări internaţionale echivalente cu 20 la sută din vânzările sale totale”, se poate citi pe site-ul său Internet. Potrivit preşedintelui său, Zhang Zhiyong, este vorba de a utiliza JO pentru a se face cunoscută şi de a-şi accelera expansiunea internaţională după 2008.
