Intrarea pe piaţa europeană a Chinei, scutită de taxe vamale, va fi prima “palmă” dată lohn-ului italian. În 2007 micile fabrici din Moldova şi din Dobrogea nu vor mai putea face faţă condiţiilor impuse de integrarea în Uniunea Europeană. Cei care lucrează acum în lohn spun că viitorul târgurilor moldoveneşti este în domeniul serviciilor. “Legea” la exporturi în Moldova este făcută de lohn, în timp ce în judeţe ca Timiş sau Arad cea mai mare pondere a mărfurilor trimise peste hotare o deţine industria maşinilor şi echipamentelor. La Iaşi de exemplu avem 52% lohn.
Febra galbenă a băgat în carantină firmele autohtone de textile
Pentru producătorii autohtoni din industria textilă, eliminarea cotelor de export se traduce prin îngustarea pieţelor de desfacere. Situaţia este valabilă atât pentru cei care îşi comercializează produsele în România, cât şi pentru producătorii în lohn care se axează în principal pe exporturi. Actorii de pe piaţa de profil raportează reduceri ale vânzărilor de până la 30%. Textilele chinezeşti pătrund în ţară la preţuri foarte mici. Întreprinzătorii care produc cu preponderenţă în lohn susţin că mărcile pentru care lucrează au început să se orienteze către Asia. Imediat după începutul acestui an, când s-a eliminat restricţia faţă de China, reprezentanţii patronatului român din industria uşoară au estimat pierderi de 10-15%. Valoarea exporturilor de textile în statele membre ale Uniunii se ridică la 6,1 miliarde de lei. În jur de 80% din exporturile româneşti de textile merg în statele Uniunii Europene. În afara invaziei chinezilor, producătorii autohtoni de textile s-au mai confruntat de la începutul anului şi cu aprecierea monedei naţionale. Aceasta după ce până în noiembrie, exportatorii de textile aveau un aliat în cursul valutar, problemă recunoscută şi de guvernatorul BNR. Poate ştiaţi, poate nu, dar peste 85% din producţia vândută pe piaţa UE a fost fabricată în lohn. Majorarea salariilor şi în industria uşoară va face însă în scurt timp ca avantajul să se piardă. Angajaţii din România primesc 1,1 euro pe oră, în vreme ce media europeană este de 18 euro pe oră.
Agonia fabricilor de confecţii
Sigur, pentru a fi mai convingători în demersul nostru, ne-am propus să facem un scurt tur de orizont în Moldova, cea mai săracă regiune din toate ţările care aderă la Uniunea Europeană, în domeniu. În premieră la Botoşani, o societate cu tradiţie în industria confecţiilor, Rapsodia Conf, produce costume bărbăteşti de lux pentru VIP-urile occidentale, în special din Italia. După mai bine de un deceniu în care a fost considerată o afacere profitabilă, lohn-ul pare a-şi fi terminat cariera la Roman. O parte din patronii fabricilor care au lucrat în acest sistem din 1993 consideră că din acest an afacerile cu confecţii în lohn îşi vor începe agonia. Italienii au intrat pe piaţa romaşcană a confecţiilor în 1990, pionierul în domeniul lohn-ului fiind fabrica de confecţii Alpin. După zece ani, firmele care au rezistat cel mai bine în acest domeniu au fost Grupo Ibbis, Ingrid Conf, Almoda Plus, Cherries, Alpin, Relen, Madera, Cooperativele Munca Manuală şi Victoria. Până acum câteva luni, meseria de confecţioner îmbrăcăminte era una dintre cele mai căutate şi în judeţul Bacău. Acum, după modelul ungurilor unde patronii din confecţii s-au apucat de altceva după introducerea monedei euro, la fel se întâmplă şi în zonă. Firmele din industria confecţiilor folosesc contractul de lohn, adică plătesc angajaţilor manopera, în timp ce materia primă vine din Occident şi revine acolo sub formă de exporturi. Or, interesele afaceriştilor băcăuani din domeniu sunt afectate de egalizarea salariilor prin integrarea în UE, ei îndreptându-şi privirea către est, spre Ucraina, Republica Moldova sau alte ţări din fostul lagăr sovietic. Liberalizarea pieţei confecţiilor făcută de la începutul anului nu prea se simte la Iaşi. Cel puţin aşa afirmă Ionel Agrigoroae, şeful comisiei de textile din Asociaţia oamenilor de Afaceri “Iaşi 2003” şi director general al firmei Aya Sports. El este de părere că încă cel puţin zece ani lohn-ul va rezista destul de bine la noi. Marile firme au încercat să lucreze pe piaţa Rusiei. Însă, pe de o parte, acolo femeile nu sunt atrase de această meserieiar pe de altă parte, nu sunt puţine cazurile când li se cere taxă de protecţie. Nici de Republica Moldova nu par interesaţi, după cum ne-a precizat Agrigoroae, care a opinat că societăţile care acum lucrează în lohn, dacă vor dori să se dezvolte în viitor, vor avea de optat fie pentru a-şi crea propria marcăceea ce este destul de costisitor, fie pentru a cumpăra una pe care s-o dezvolte. Iaşiul îmbracă jumătate din ţară, în prezent, aproape 60% din confecţiile produse şi vândute în România fiind produse la Iaşi. În judeţul Vrancea anul trecut erau 14.539 de societăţi comerciale şi persoane fizice care funcţionau în domeniu, toţi având un capital social impresionant, de 2041 miliarde lei. Sunt şi firme cu participare străină de capital. De exemplu, italienii au investit în nu mai puţin de 140 de firme, americanii în 7, francezii, suedezii şi englezii în câte 8 firme, în timp ce israelienii în 6. În Vrancea sunt între 16 mii şi 20 de mii de oameni care lucrează în domeniul confecţiilor, ceea ce este enorm de mult la o populaţie de circa 100 de mii de locuitori. Vasluiul, Cenuşăreasa Moldovei, îmbracă Europa. Cele mai profitabile firme din această zonă monoindustrială sunt profilate pe confecţii. Mai mult de jumătate din salariaţii din industria vasluiană lucrează în acest domeniu. Salariul unui confecţioner este aproximativ egal cu preţul unei haine dintr-un magazin occidental, adică 50 de dolari. Cele mai multe firme de confecţii, 85% din total,lucrează în lohn. Marea majoritate a produselor realizate în judeţ pleacă în Franţa, Germania-, Italia, Belgia şi Anglia-.
Încălţăm toată Europa, dar purtăm chinezării
Deşi încalţă toată Europa, românii poartă pantofi produşi în China, Hong Kong- sau Taiwan. Puţini ştiu că România este cel mai mare exportator de încălţăminte din Europa de Est. Anual, 44 milioane de perechi de pantofi iau calea Occidentului. De la declanşarea pneumoniei atipice, cererea a devenit şi mai mare, deoarece mulţi industriaşi din Vest care apelau la producţia în lohn din China s-au îndreptat către ţările din Centrul şi Estul Europei. În tot acest timp, din cauza sărăciei, piaţa internă este inundată de mărfuri asiatice, de o calitate mai mult decât îndoielnică. Industria ieşeană de încălţăminte, de pildă, este împărţită în două categorii. Pe de o parte fabricile mici sau mijlocii, apărute în marea lor majoritate după 1990, care vând numai pe piaţa internă, iar pe de altă parte producătorii în lohn. Pentru cea de-a doua categorie reprezentativă este Aurora Târgu Frumos. Cu 1500 de salariaţi, aceasta produce 1,4-1,6 milioane de perechi de încălţăminte pe an, din care 98% sunt exportate în Italia. Un studiu apărut pe site-ul “factbooc.net”, care studiază oportunităţile de afaceri din mai multe ţări ale lumii, releva faptul că în România consumul aparent de încălţăminte pe an este de 40 milioane de perechi la o populaţie de 22 milioane de locuitori, respectiv 1,8 perechi/locuitor, în timp ce polonezii, de exemplu, cumpără anual 3,7 perechi de încălţăminte pe locuitor.
Viitorul este negru
Recesiunea actuală de pe piaţa europeană va duce însă, în curând, la căderea acestui sistem. Intrarea României în Uniunea Europeană va duce la obligativitatea creşterii salariilor până la un nivel cât mai apropiat de salariile din ţările Uniunii. Acest lucru este imposibil în domeniul lohn-ului. Primul şoc pe care îl vor resimţi fabricile de confecţii care lucrează în acest sistem va fi simţit acum, la momentul China, iar anul 2007 va însemna oprirea sistemului. Viitorul este negru. Ca să poată fi compensate creşterile salariale viitoare şi producătorii, de care am discutat în analiza noastră, să reziste, va trebui să se pedaleze puternic pe calitate şi productivitate.