BVB, ca orice bursă, are rolul său primordial de a asigura o circulaţie liberă şi intensă a titlurilor de valoare la preţul pieţei, format de interesul investitorilor pentru anumite titluri, interes motivat de rezultatele economico-financiare înregistrate, dar şi de viitorul firmei.
Cu mâna pe inimă, putem spune că există un număr prea mic de titluri tranzacţionate. Ne referim în mod special la acţiuni, deşi şi la obligaţiuni situaţia este precară, fie măcar dacă mergem pe deja banalele comparaţii cu UE. Persoanele juridice emitente de obligaţiuni se numără pe degete, iar pentru obligaţiunile municipale numărăm doar circa 20. Infim!
Dacă la obligaţiuni regăsim în mare măsură efectul de reţinere, pe care investitorii îl manifestă ca urmare a unei lungi perioade hiperinflaţioniste, deci de incertitudine, la acţiuni situaţia e mult mai complexă. În primul rând este dezamăgitor că există un număr mare de companii necotate, deşi parametrii economico-financiari îi recomandă. Pe de altă parte, disponibilităţile pentru investiţii, deşi în creştere, încă nu sunt la nivelul necesar pieţei; poate recentele evenimente (liberalizarea contului de capital, intrarea pe ultima turnantă a integrării în UE, scăderea impozitului pe profit, etc.) vor mări atracţia investiţiilor pentru capitalurile străine.
Un deceniu cu BVB
S-a scurs un deceniu de la înfiinţarea Bursei de Valori Bucureşti. Nu putem vorbi de succes sau de eşec, ci doar de o piaţă al cărei comportament s-a situat la nivelul realităţilor economice româneşti.
Cei trei indici bursieri – BET, BET-C şi BET-FI – au evoluat de această manieră. Pentru BET evoluţia e edificatoare, având în vedere punctul de plecare de 1000 de puncte la finele lui septembrie 1997, scăderea la jumătate (de la 757,86 la 377,63) în ’98 faţă de ’97, urmate de creşteri uşoare, revenindu-se la nivelul de plecare abia în 2001: 754,85. Creşterile economice şi evoluţia bursei menţin trenduri asemănătoare, indicele BET atingând la finele anului trecut 4.364,71puncte.
Motivaţia de a acţiona la bursă este fie de a investi ca atare, fie de a specula. Capitalurile investitorilor au crescut firesc în anii din urmă, economia ţării mergând acum pe un drum normal, de creştere. Din nefericire tentaţia bursei nu a ţinut pasul: aşa cum spuneam mai devreme, trebuiau să intre pe piaţă mai multe societăţi pentru a menţine viu interesul investitorilor, inclusiv pentru speculaţii.
Deşi privatizarea prin bursă este printre cele mai transparente metode, aceasta a fost evitată de guvernele succedate la Palatul Victoria. Nu numai că se evitau acuzele – fondate sau nu – asupra comisioanelor încasate la privatizare, dar se putea stabili valoarea de piaţă reală a societăţilor, banii pe privatizare intrau instantaneu şi, în funcţie de strategiile manageriale postprivatizare, cotaţia urma trendul firmei. Astfel ar fi fost evitate multe situaţii conflictuale dintre statul român şi cumpărător, cu repercusiuni grave asupra tuturor părţilor, în special asupra obiectului privatizării.
2005 – agonie sau extaz?
Nici anul 2005 nu face notă discordantă. În ianuarie, trecerea la cota de impozitare de 16%, dar şi alte anunţuri cu impact economic ale noului guvern au impulsionat piaţa, indicele BET crescând cu 30% faţă de sfârşitul lunii precedente. Indicii BET-C şi BET-FI au creşteri de 28% şi respectiv 35%. În februarie investitorii observă unele inadvertenţe între spusele şi faptele guvernanţilor, desincronizările dintre declaraţiile acestora, iar indicii se calmează: creşte BET cu 10%, BET-C cu 8%, iar BET-FI cu 36%. Luna martie aduce declinul, cei trei indici bursieri scăzând: BET şi BET-C cu câte 17%, iar BET-FI cu 31%.
Deşi scăderea continuă şi în aprilie, indicii se menţin în creştere faţă de 31 decembrie 2004, cu 16,59%, 13,23% şi respectiv 41,32%. Brokerii susţin că fenomenul este influenţat şi de o retragere masivă a capitalurilor speculative din Europa de Est (în special România şi Polonia), redirecţionate acum pe piaţa SUA datorită lansării unei emisiuni de obligaţiuni cu o dobândă avantajoasă. Ne-am obişnuit să ne credem prea mici pentru un război atât de mare, dar iată că efectele intrării în normalitatea economiei de piaţă îşi spun cuvântul, oarecum asemănător cu situaţia de la mijlocul lunii februarie când moneda americană a scăzut cu 1%faţă de euro datorită intervenţiei BNR în forţă asupra leului. Piaţa românească are o influenţă mică, nu microscopică, aşa cum au numit-o unii cu ochelari de cal, influenţa sa nu este decisivă, ci factor secundar de influenţă.
Cel mai important factor la bursă rămâne viitorul. Veştile sunt bune, cel puţin până la proba contrarie. Scăderea dobânzilor bancare la depozite ar putea dezvolta piaţa obligaţiunilor, iar în privinţa acţiunilor, conform celor spuse de Stere Farmache, marele salt al bursei va avea loc în acest an. Se pare că prin aşteptatele intrări ale BCR, Mindbank, Romexterra, RomTelecom, Flamingo, Continental, Transelectrica şi Transgaz. Se vehiculează ideea ca CEC-ul să fie privatizat prin bursă. Este o măsură care se impune, nu neapărat pentru această societate, ci pentru o privatizare importantă, deoarece conferă greutate BVB, iar succesul – aproape garantat – va aduce alte privatizări asemănătoare.
Continuaţi să vă întrebaţi de ce această sinusoidă a bursei, cine sau ce a destabilizat-o? Factorii sunt, aşa cum am văzut, de la modificările fiscale până la retragerea de fonduri speculative. Iar “corecţiile” – spuneau brokerii – nu pot depăşi +/- 3%. De la anunţ până astăzi scăderea a fost de circa 5%.
Premiul Oscar pentru regie
Debutului furibund al indicelui BET în 2005, i-au urmat declaraţii spumoase şi zâmbete superioare în colţul gurii, pe care membrii guvernului nici nu încercau să îl ascundă. Fac o paranteză şi observ că schimbarea primului ministru nu a adus nimic nou în privinţa aroganţei, probabil ea fiind probabil trecută în fişa postului.
În fapt, a început marea bâlbâială: Tăriceanu, Popescu şi Videanu dau declaraţii contradictorii privind modificările fiscale, iar, când în sfârşit ajung la un numitor comun, apar impozite neanunţate în campania electorală printre care impozitarea tranzacţiilor bursiere şi mărirea impozitului pe dobânzi la 10% încă din cursul acestui an. Reacţia bursei a fost cea naturală, iar continuarea telenovelei vă este cunoscută. În unele episoade au apărut tot felul de picanterii: anunţul ministrului Şereş că nu semnează ordonanţa de conversie a datoriilor Petromidia în obligaţiuni, declaraţia lui Videanu privind intenţia guvernului de a vinde pe bursă 10% din acţiunile Petrom, anchetarea de către PNA a unor funcţionari ai Băncii Transilvania acuzaţi de deturnarea unor mari sume de bani.
Neclaritatea declaraţiilor făcute de premierul Tăriceanu şi ministrul de Finanţe Ionuţ Popescu, şi mai ales babilonia anunţului făcut de Videanu – la vremea aceea vice-premier – privind impozitul pe tranzacţii bursiere au condus la o scădere de 10,22% a cotaţiei BET într-o singură zi. La -12% sistemul suspendă automat tranzacţionarea, conform normelor întocmite special după celebra cădere a bursei cu peste 10% în 1997.
Iar toate acestea se întâmplă într-o ţară în care Ministerul de Finanţe este condus de un investitor (sau jucător?) la bursă! În calitate de redactor-şef la revista “Capital”, Ionuţ Popescu a avut, logic şi normal, acces la un volum important de informaţii, care i-au permis să treacă de la analize la fapte. Nu toate investiţiile sale la bursă au fost rentabile, dar – aşa cum însuşi Ionuţ Popescu a precizat – în marea lor majoritate acestea au fost la firme care în decursul anilor s-au dovedit a fi viabile.
Deşi această parte a activităţii sale a fost pe larg prezentată în mass-media, în general admirativ, ministrul nu a avut nici o jenă în a anunţa că îşi va vinde acţiunile. Chipurile pentru satisfacerea unor nevoi de cash. Lipseşte mărturisirea amânării impozitării cu 10% pentru 1 mai din motive personale! La o asemenea prestaţie, nici nu mai contează reaua sau buna-intenţie.
UE nu are o lege privind acest conflict de interese, lăsând problema la latitudinea fiecărui stat membru. Probabil doar până la aderarea României.
Notă: La încheierea redactării prezentului articol, normele Ministerului de Finanţe privind calculul impozitului din tranzacţii bursiere întârzie să apară. Deocamdată există doar zvonul utilizării metodei FIFO. Vestea proastă e că bâlbele nu s-au încheiat, vestea bună – că de data aceasta vor lipsi cele marca Adriean Videanu.
