Dr. Constantin Buchet, membru al CNSAS: “O lustraţie în magistratură, în spiritul unei legislaţii specifice acestei bresle, s-ar putea face doar în contextul unui probatoriu clar al activităţii de poliţie politică în fapt şi în drept, şi nu prin simpla legătură cu serviciile de securitate de dinainte de 1990.”
Domnule Buchet, sunteţi membru al Colegiului CNSAS chiar de la înfiinţarea acestei instituţii, în 1999. La data înfiinţării CNSAS, v-aţi desfăşurat activitatea în cadrul Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică. Care sunt satisfacţiile pe care vi le dă activitatea din această instituţie?
Satisfacţii… Am încercat să abordăm o temă sensibilă la nivelul societăţii româneşti, construită pe multe prejudecăţi, şi am încercat să inducem un spirit de obiectivitate în analiza acestui capitol de istorie recentă românească. Practic, am verificat trei corpuri legislative, candidaţii din alegerile locale şi generale, din anii 2000 şi 2004, iar o bună parte din cetăţenii români care au solicitat accesul la propriul dosar au avut această dorinţă împlinită. CNSAS a primit până în prezent 13.504 cereri de acces de la cetăţenii români sau care au avut cetăţenie română, 2903 având şi acces la propriul dosar de Securitate. De asemenea, în cursul anului 2003, am primit de la Guvernul României un spaţiu de arhivă adecvat, la Popeşti- Leordeni. Ca exemplu, în Cehia există aceeaşi abordare prin concentrarea arhivei StB (fosta Securitate cehoslovacă) la Pardubice. În România, prin Hotărârea nr 13 din 2005 a CSAT s-a început preluarea accelerată a arhivei fostei Securităţi ca poliţie politică, de la deţinătorii de arhivă – SRI, SIE, MApN.
Aveţi nemulţumiri?
Da. Dintr-o perspectivă tehnică, CNSAS a primit dosare de la deţinători în conformitate cu Legea 187/1999, dar constituirea unei arhive proprii care să gestioneze fondurile de documente ale fostei Securităţi ca poliţie politică a fost un proces organic de asimilare treptată. Nu am primit o arhivăla cheie, din păcate aceasta s-a constituit greu şi asta a îngreunat, pe undeva, activitatea instituţiei. În aceeaşi notă, pesimistă să spun aşa, putem încadra şi lipsa unui sediu administrativ adecvat, cu toată dotarea necesară. Deşi legea prevedea ca Primăria Capitalei să ne asigure un asemenea spaţiu, toate administraţiile dintre 1999-2005 s-au făcut că nu văd sau nu înţeleg această prerogativă a legii.
Care sunt provocările funcţiei pe care o deţineţi?
În primul rând, verificările din oficiu ale demnităţilor alese sau numite, asigurarea unei bune legături cu cetăţenii dornici să-şi vizioneze propriile dosare şi o dreaptă restabilire a adevărului istoric prin punerea la dispoziţie a cercetătorilor externi a documentelor care atestă represiunea, coerciţia şi activitatea de poliţie politică. De asemenea, Consiliul, prin aparatul de cercetare propriu, a editat lucrări referitoare la nomenclatura comunistă (membrii CC ai PCR), trupele de Securitate, rezistenţa anticomunistă din munţi şi editarea unei publicaţii periodice proprii intitulată “Arhivele Securităţii”.
Care sunt relaţiile CNSAS cu alte instituţii?
Sistemul de relaţii instituţionale ale CNSAS se articulează, în principal, cu deţinătorii arhivei fostei Securităţi – SRI, SIE, MApN -, baza juridică a acestei cooperări realizându-se prin încheierea unor protocoale speciale de predare-primire a documentelor de arhivă. Printr-o hotărâre a CSAT s-a trecut la o predare accelerată a arhivei de la SRI, urmând ca, printr-un act adiţional la protocolul-cadru cu MApN, să fie preluată şi arhiva constituită de Direcţia a IV-a a Departamentului Securităţii Statului, aflată actualmente în custodia Centrului de Păstrare a Arhivelor Militare “Radu Rosetti” din Piteşti. Un al doilea nivel de relaţii instituţionale este configurat de raporturile cu Parlamentul României, instituţia noastră fiind prin lege supusă controlului parlamentar, chiar dacă nu a existat o comisie de resort. În contextul îndeplinirii cerinţelor procesului de aderare, la capitolul Justitie, CNSAS a început verificările magistraţilor. Această operaţiune complexă şi de amploare reuneşte 10.658 de verificări, pentru fiecare magistrat în parte, plus 7924 de cadre auxiliare de specialitate şi asistenţi judiciari de la instanţele judecătoreşti şi Parchetele de pe lângă acestea.
De curând aţi preluat arhiva de la Popeşti-Leordeni. Ce conţine aceasta?
Prin prevederile legii, CNSAS a primit de la deţinători – SRI, SIE, MApN – dosarele care conţin activităţi de poliţie politică. Documentele de siguranţă naţională, conform Legii 51/1991 privind siguranţa naţională, au rămas în custodia instituţiilor partenere, SRI, SIE şi MApN. Prin comisiile mixte CNSAS-deţinători, s-au negociat dosare care privesc siguranţa naţională a României, din perspectiva unei continuităţi informative. Suntem mulţumiţi că am preluat masiv din dosarele aparţinătoare fondului penal (ale celor care au fost deţinuţi politici) şi manuscrisele confiscate de fostele organe de securitate.
Ce ne puteţi spune despre legea privind verificarea magistraţilor din perspectiva activităţii de poliţie politică?
Putem spune despre actuala Lege 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei că a elaborat un standard de sintagme şi definiţii paralel cu prevederile de referinţă din Legea 187/1999. Asfel, Legea 247/2005 vorbeşte de informatori, colaboratori sau agenţi ai organelor de securitate înainte de 1990, iar Legea 187 specifică clar că aceste categorii trebuie asociate cu activităţi de poliţie politică existente în dosarele fostelor organe de securitate. Sintagma de “poliţie politică” nu este un moft, această abordare ne este utilă prin separaţia efectivă care o face între statutul de informator, dar fără “producţie de note informative nocive” şi care să afecteze drepturile omului şi libertăţile civile şi un colaborator sau rezident zelos care posedă o vocaţie de turnător atestabilă prin documente concrete, existente în mare măsură în aşa-zisul fond “Reţea” (fondul arhivistic afectat dosarelor personalizate ale informatorilor). Din punctul meu de vedere, o “lustraţie” în magistratură, în spiritul unei legislaţii specifice acestei bresle, s-ar putea face doar în contextul unui probatoriu clar al activităţii de poliţie politică în fapt şi în drept, şi nu prin simpla legătură cu serviciile de securitate de dinainte de 1990. Într-o manieră concretă întâlnim logica unui dublu standard: pentru verificarea magistraţilor, devine problematică simpla calitate de informator sau agent al Securităţii, iar pentru persoanele aflate în demnităţi, numite sau alese sunt relevante doar aspectele de poliţie politică din dosarele personalizate întocmite de fosta Securitate. Pentru o soluţionare eficace şi ponderată a acestei problematici, Colegiul a început verificările magistraţilor din perspectiva aplicării prevederilor Legii 187/1999 (art. 5 alin. 2 şi 3 – agent, colaborator al organelor de securitate ca poliţie politică). La rigoare, apare o perspectivă inechitabilă între o categorie socio-profesională – magistraţii -, care trebuie să plece din magistratură în cazul unei simple colaborări (fără a face poliţie politică) cu Securitatea şi persoanele alese sau numite în demnităţi, funcţii publice şi în administraţia publică, care, chiar în cazul dovedirii actelor de poliţie politică, îşi pot conserva statutul profesional şi public.
Se mai poate remedia această situaţie? Dacă am înţeles bine, avem practic două legi care “judecă” cetăţenii din perspectiva activităţii de poliţie politică, în funcţie de profesia pe care o au. Persoanele care deţin demnităţi publice, chiar dacă au făcut poliţie politică, pot rămâne bine-mersi în funcţie, iar, pentru magistraţi, pentru un simplu dosar care poate să nu ateste că a făcut poliţie politică, trebuie să plece din magistratură?
Prin susţinerea majoritară a membrilor Colegiului, CNSAS a făcut demersuri la Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în vederea unei compatibilizări a prevederilor celor două acte legislative. Poate că această disfuncţionalitate procedurală ar fi putut fi evitată dacă Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul ne-ar fi consultat şi cerut un punct de vedere instituţional asupra prevederilor Legii 247/2005, în ceea ce priveşte verificarea magistraţilor din perspectiva relaţiilor cu Securitatea ca poliţie politică. Consider că experienţa instituţională şi practica CNSAS se constituiau în factori extrem de utili pentru clarificarea acestei chestiuni, un adevărat “nod gordian” procedural.
Interviu realizat de Virginia MIRCEA
