Mafia este o organizaţie cu o structură dezvoltată, cuprinzând mulţi membri, bazată pe o ierarhie interioară, pe disciplină şi reguli de comportament “de fier”, care desfăşoară o activitate planificată de tip “business” (business like activity), tinzând să pună stăpânire, să monopolizeze anumite sfere ale economiei, îndeosebi în domeniul comerţului, serviciilor, circulaţiei capitalului etc.
Domnule profesor Gheorghe Bică, aveţi charismă, aveţi fler, aveţi experienţă şi sunteţi cotat, pe bună dreptate, ca unul dintre cei mai stilaţi comisari-şefi din toată Oltenia. Vă rugăm ca, în calitatea dumneavoastră de scriitor (aţi publicat peste 20 de cărţi şi tratate de specialitate), de comandant al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Craiova şi de decan al Facultăţii de Drept, să enumeraţi, succint, caracteristicile şi modalităţile de manifestare a criminalităţii organizate.
Numărul crimelor, în toate statele lumii, s-a mărit în ultimii ani. Această ascensiune rapidă a criminalităţii, în general, se datorează cu precădere agresiunilor determinate de crima organizată şi, astfel, este foarte greu, dacă nu imposibil, să se facă statistici referitoare la acest fenomen.
Multe ţări europene nu dispun de informaţii demne de a fi luate în considerare şi, în general, statisticile privind criminalitatea conţin numai informaţii de bază ale crimei organizate. Când se face o evaluare a nivelului la care a ajuns crima organizată, autorităţile judiciare şi forţele de securitate se confruntă cu ideea că, în prezent, este practic imposibil să se facă o distincţie clară între crima organizată şi crimă, în general. Autorii crimei organizate şi-au depăşit sferele clasice de acţiune, incluzând în repertoriul lor şi infracţiuni minore. Această situaţie este dificilă şi datorită faptului că fenomenul crimei organizate nu poate fi definit atât de uşor. Unele ţări au formulat definiţii ţinând seama de activitatea practică, dar acestea diferă de la o ţară la alta. Există preocupări pentru stabilirea unei definiţii legale care să fie folosită în legislaţia naţională şi internaţională. Pentru aceasta, însă, trebuie să se studieze parametrii şi posibilele semnificaţii ale crimei organizate şi este necesar, de asemenea, să se aibă în vedere împrejurările în care este posibilă extinderea şi dezvoltarea acesteia.
Crima organizată reprezintă acel tip de criminalitate care presupune existenţa unei organizaţii stabile, cu o ierarhie bine structurată şi respectată, alcătuită din indivizi disciplinaţi asociaţi în scopul comiterii de fraude.
În prezent, ţările europene oferă condiţii favorabile deosebite pentru grupările care doresc să se specializeze pe crima organizată şi, de asemenea, pentru extinderea geografică a crimei deja existente atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, precum şi pentru infiltrarea acesteia în alte zone ale lumii, între care şi Europa de Est. Toate acestea înlesnesc apariţia şi ascensiunea rapidă a acestui flagel extrem de periculos.
Tot mai frecvent, personalităţi politice şi jurişti de renume internaţional îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu riscul major pe care îl reprezintă crima organizată pentru însăşi fiinţa organizaţiilor şi a instituţiilor democratice. Ce este de făcut?
Capacitatea de coordonare, specializarea şi experienţa antreprenorială permit organizaţiilor criminale să ofere pe piaţă bunuri şi servicii ilicite la preţuri care permit ca astfel de activităţi să devină extrem de profitabile. Sumele astfel obţinute sunt supuse, în general, unui proces de reciclare, reinvestire în sistemele economice şi financiare legale, urmărindu-se să se asigure liderilor acestor organizaţii respectul şi consideraţia necesare menţinerii unei aparente onorabilităţi, să diminueze, pe cât posibil, riscurile represiunii şi să controleze sfera activităţilor în care se implică. Întrucât dispun de mai multe lichidităţi decât întreprinzătorii legali, pe care îi pot ţine sub control prin intermediul competiţiei şi violenţei, organizaţiile criminale au capacitatea de a-şi subordona importante domenii de activitate, acţionând ca un virus capabil să afecteze grav economia mondială. În multe state, prin forţa banului, crima organizată a reuşit să controleze activitatea sindicatelor şi să capete o puternică influenţă politică.
Criminalitatea organizată reprezintă solidaritatea spontană, brutală şi organizată care-i uneşte pe toţi indivizii şi toate păturile sociale înclinate să-şi câştige existenţa şi să-şi asigure bunăstarea, nu prin muncă, ci prin fraudă, violenţă şi alte acte ilicite, nesocotind statul, legile şi organele administrative.
Poate participa crima organizată la luptele electorale? Poate fi ea transformată din instrument politic în forţă politică?
Diferenţa dintre vremurile mai vechi şi epoca actuală constă în faptul că, de la începutul secolului XX şi până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, raporturile dintre crima organizată şi oamenii politici se bazau pe anumite înţelegeri tacite.
Astăzi, însă, crima organizată participă deschis la luptele electorale, transformându-se din instrument politic în forţă politică. Din nefericire, toate aceste lucruri oribile se petrec în mijlocul unei indiferenţe generale, ca şi cum ele s-ar întâmpla într-un alt loc şi nu ar afecta, în vreun fel, interesele popoarelor. Un văl de nepătruns continuă să acopere mişcările din umbră ale crimei organizate în goana după profituri fabuloase. În climatul corupţiei şi al politicianismului, în jocul ascuns al unor interese tentaculare vizând cercuri înalte atinse de profituri uriaşe, toate anchetele întreprinse, periodic, de diferite comisii şi comitete, de organe oficiale sau instituţii particulare rămân simple paleative, ceea ce explică reactivarea şi perfecţionarea metodelor de lucru ale grupărilor criminale.
Crima organizată, privită din interiorul său, constituie o lume logică, raţională, funcţională şi implacabilă. Mult mai logică, raţională şi mai implacabilă decât însuşi statul. Ca urmare a ignoranţei şi superficialităţii guvernamentale, uneori se ia apărarea protagoniştilor criminalităţii organizate împotriva acestui stat. Crima organizată este fascinantă prin ceea ce poate reprezenta ca raţionalitate statală.
Ca sistem economic, aceasta este amestecată, întotdeauna, în diverse activităţi ilicite deosebit de fructuoase şi susceptibile de a fi exploatate metodic; ea face parte dintr-o lume în care conceptul de individualism tinde să se dilueze în avantajul ideii de apartenenţă. Cetăţeanul, cu drepturile şi îndatoririle sale, cedează locul în faţa clanului, a grupului de fideli sau clientelei. Crima organizată, în acest context, apare ca un model de mare viitor. Ea este un sistem al puterii, o articulaţie, o metaforă şi o patologie ale acesteia, în acelaşi timp. Ea se poate substitui statului în acele teritorii în care acesta este, în mod nepermis, absent. Conţinutul politic al activităţilor crimei organizate oferă, fără îndoială, o soluţie alternativă la democraţie. Dar foarte puţini percep azi, la justa lui valoare, semnalul periculos pe care îl reprezintă crima organizată pentru democraţie. În esenţă, termenul de crimă organizată este folosit pentru denumirea multitudinii de grupuri de infractori, structurate în ideea înfăptuirii unei activităţi infracţionale conspirate şi constituite, având ca principal scop obţinerea unui profit şi care îşi menţin poziţia prin folosirea violenţei, coruperea oficialităţilor publice, prin şantaj sau prin acţiuni aparent legale, dar urmărind scopuri infracţionale.
Cum sunt văzute, în concepţia INTERPOL, marile organizaţii criminale?
În concepţia INTERPOL, organizaţiile criminale pot fi împărţite în următoarele grupe: familii de tip mafiot, organizaţii profesionale, organizaţii criminale formate pe criterii etnice, organizaţii teroriste internaţionale, organizaţii specializate în spălarea şi reciclarea banilor.
Organizaţiile de tip mafiot se caracterizează printr-o ierarhie internă severă, compusă din grupe cu anumite funcţii specializate şi cu o structură de autoapărare cristalizată. Prin extindere şi multiplicare, crima organizată se manifestă deja ca un fenomen internaţional. Forţa şi imensele resurse de care dispun aceste grupuri i-au determinat pe unii criminologi să considere că asistăm la naşterea unei noi puteri în stat, respectiv crima organizată.
Organizaţiile criminale constituite pe teritoriul unei ţări îşi formează, de regulă, legături cu indivizi afacerişti sau chiar grupări din alte ţări, dispuse într-o anumită zonă geografică, îşi internaţionalizează acţiunile criminale după anumite strategii bine conturate. Estorcarea forţei de muncă, traficul de droguri, jocurile de noroc, camăta, omorul la comandă, corupţia etc. reprezintă capitalul de bază al organizaţiilor criminale, profiturile fiind canalizate spre alte afaceri legitime prin sisteme complicate de spălare a banilor.
În orice grup criminal bine structurat, ordinele coboară prin filiera de comandă, iar profiturile urcă în sens opus. În multe state, crima organizată constituie “cancerul perfid” care vlăguieşte puterea societăţii, ameninţă integritatea guvernelor, determină creşterea taxelor care se adaugă la preţul mărfurilor, periclitează siguranţa cetăţenilor, a agenţilor economici aflaţi în competiţie, controlează prin forţa banului sindicatele, are o puternică influenţă politică şi economică prin infiltrarea în diferite afaceri legale.
Care este cea mai rentabilă sursă de venituri pentru astfel de acţiuni?
Categoric, cea mai rentabilă sursă de venituri a acţiunilor criminale organizate este comerţul cu narcotice, din care se obţin 80 la sută din veniturile totale ale întregii activităţi. Îmbinând teroarea cu metodele moderne de afaceri, organizaţiile criminale din domeniul narcoticelor creează imperii ilegale din care se încasează venituri ce depăşesc, deseori, pe cele ale unor corporaţii multinaţionale, angrenează în activităţile lor un personal numeros şi beneficiază de serviciile intelectuale ale unor chimişti, specialişti în mijloace-radar, experţi în economie, tehnică modernă a comunicaţiilor şi computerizare, de pe toate continentele. Profitul anual obţinut din comerţul cu narcotice, la scară mondială, este apreciat la peste 15 miliarde de dolari. El este, astfel, echivalent, după unele statistici, cu produsul intern brut al unor state ca Peru şi Maroc!
