Home » Cover story » Dă Capitala semnalul schimbării?

Dă Capitala semnalul schimbării?

Cursa pentru Primăria Capitalei este una foarte interesantă, din perspectiva strategiilor şi a candidaţilor implicaţi. Blaga a avut un start foarte slab şi, în competiţie cu oricare din contracandidaţi, nu are şanse în turul doi, ceea ce va afecta serios scorul electoral al partidului în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă, chiar dacă, per ansamblu PD poate obţine un scor bun. Chiar şi Orban poate fi câştigător, dacă Blaga nu intră în turul doi.

Se spune că bucureştenii sunt de dreapta şi vor vota automat candidatul de dreapta, indiferent cine va fi acesta, ceea ce este fals, fiind o formă de manipulare. Nu trebuie uitat că însuşi Traian Băsescu provenea dintr-un partid de stânga la vremea când a fost ales, atât în primul mandat, cât şi la cel de-al doilea. Capitala a fost anti-PSD. Sondajul Gallup, pe care îl analizăm mai jos, arată că lucrurile s-au modificat.

Sondajul Gallup

Sondajul Gallup, din care presa a preluat doar parţial, este foarte interesant şi punctează câteva aspecte îngrijorătoare pentru PD şi Blaga:

  • PD, deşi are un potenţial de 41% la Capitală, ar obţine la vot în jur de 31%, confirmându-se astfel ce spuneam despre electoratul PD, şi anume că este inactiv social. Iată, aproape 25% din electoratul său nu participă la vot. Aceasta este consecinţa deplasării partidului într-o zonă populistă, dominată până nu demult de partide ca România Mare sau PNG. Dacă proporţia se repetă şi la nivel naţional, overall, scorul lor poate fi sub 30%, ceea ce va fi dezastruos din perspectiva alegerilor parlamentare şi a planurilor preşedintelui de a forma un guvern PD.
  • La PSD şi PNL, proporţia este mult mai mică şi, în bună parte, este în marja de eroare a sondajelor.
  • Avem aproape 50% din voturi pentru independenţi, Guşă şi Oprescu, ceea ce arată o separare puternică între electorat şi partide.
  • Acest lucru este accentuat şi de faptul că doar 45% din votanţii PD îl aleg pe Blaga şi doar 18% din votanţii PNL pe Orban. La PSD, 28% din votanţii PSD pe Diaconescu şi 40% pe Oprescu, dar lucrurile trebuie nuanţate fiindcă avem doi candidaţi din partea lor, astfel că, la modul teoretic, PSD poate conta pe aproape 70% din votanţii proprii.
  • Dintre toţi candidaţii, Orban are cele mai mari probleme, el nereuşind să convingă nici măcar propriul electorat, procentul de doar 18% fiind îngrijorător. Voturile PNL merg mai degrabă spre Diaconescu şi Oprescu, adică spre PSD, ceea ce arată o compatibilitate mult mai mare decât se preconiza între electoratele celor două partide şi că opoziţia faţă de Traian Băsescu este mult mai puternică decât ideologia. Pe de altă parte însă, Orban obţine aproape cât scorul partidului său.
  • Diaconescu şi Blaga au şi handicapul notorietăţii slabe, iar Blaga, pe lângă lipsa notorietăţii, se confruntă şi cu o lipsă de încredere, aproape 60% din răspunsuri fiind “puţină” şi “foarte puţină” încredere – 53% în cazul lui Diaconescu.
  • Se confirmă izolarea PD. Candidatul acestuia nu ia alegători din altă parte. Pe lângă faptul că ia doar 45% din electoratul PD, 85% din votanţii săi sunt de la PD, în vreme ce la toţi ceilalţi proporţia elctoratului partidului propriu este mai mică. Oprescu pare să fie cel mai “cosmopolit” dintre toţi, luând electorat de la toată lumea.
  • Overall, datele prefigurează o victorie detaşată a lui Oprescu şi o catastrofă pentru PD. Democraţii au o mare problemă şi trebuie să ia în considerare faptul că, deşi au un potenţial enorm, alegerile următoare sunt în sistem uninominal şi alegerea unor candidaţi nepotriviţi – cum este cazul lui Blaga la Bucureşti – subminează forţa partidului. De asemenea, ei trebuie să ia măsuri în vederea reducerii izolării, mizarea pe o strategie de „singuri împotriva tuturor” dovedindu-se falimentară.

Mize şi motivaţii

În primul rând, aş remarca diferenţele de motivaţie cu care intră în bătălie fiecare candidat. Ludovic Orban şi Cristian Diaconescu vizează pe termen mediu preşedinţia partidelor din care provin, şi un eventual eşec îi poate scoate din lupta pentru atingerea acestuia. De aceea, ambii vor fi foarte motivaţi. S-a văzut deja în primele apariţii ale lui Cristian Diaconescu faptul că are de gând să se bată la modul cel mai serios şi nu intră pe terenul de luptă al adversarilor: „Nu-mi dau cravata jos, nu-mi pun cizme şi n-am să cotrobăi prin canale, doar ca să devin simpatic. Cu riscul să se supere ai mei pe mine. Am o viziune europeană. (…) Bunul simţ este tot ce ne trebuie.” În aceste condiţii, PD are o problemă, Blaga neputând duce o astfel de bătălie.

Din punct de vedere al imaginii publice, Ludovic Orban are de pierdut într-o bătălie cu Diaconescu şi Blaga, contrastând puternic cu seriozitatea acestora. Pe de altă parte însă, Blaga primeşte o lovitură serioasă prin sprijinul public oferit de Vadim Tudor şi Gigi Becali, care poate muta o parte din voturi către Cristian Diaconescu.

În fine, este interesant de notat şi relaţia în care par a se afla candidaţii cu propriile partide. Dacă Blaga se agaţă de imaginea lui Negoiţă şi a lui Traian Băsescu, intrând astfel într-o relaţie de subordonare nu tocmai fericită, Cristian Diaconescu pare izolat, PSD-ul părând a se grupa în jurul lui Sorin Oprescu. Pe de altă parte, Ludovic Orban pare un pic izolat, dar în mod cert are sprijinul organizaţiei Bucureşti.

Bătălia de la Bucureşti este foarte importantă şi din punct de vedere al coagulării bazinelor electorale. Pentru PSD, care nu a condus niciodată Capitala, miza nu este vitală, dar poate fi începutul cuceririi unui alt tip de electorat. Deşi la modul teoretic PD pare să fi cucerit electoratul urban, bătălia este departe de a se fi încheiat, mai ales că democraţii s-au deplasat în ultima vreme într-o zonă mai pe placul unor categorii diferite de public, iar susţinerea deschisă de care se bucură din partea lui Corneliu Vadim Tudor şi George Becali confirmă afinităţile electoratelor acestora cu electoratul democrat, pe măsură ce PD se transformă în “partidul agramaţilor”. Potenţiala pierdere a primăriei Capitalei va avea darul de a pune în umbră succesurile succesele din ţară şi va reînvia lupta pentru electoratul urban. Aici, PNL poate juca un rol mult mai important decât îl arată scorul actual din sondaje.

Este de menţionat faptul că pentru toate trei partidele principale, candidaturile par mai degrabă rodul unor bătălii în culise (nimeni de la PD nu a vrut să continue moştenirea Videanu, războiul Oprescu-Diaconescu este expresia bătăliei între cele două grupări majore din PSD, una mai atentă la Cotroceni, cealaltă decisă să meargă pe cont propriu), PNL oricum nu avea altă variantă şi peneliştii vor profita de ocazie pentru a-l trece pe Ludovic Orban pe linie moartă.

Alegerile locale, preliminarii pentru parlamentare

Alegerile locale vor stabili preliminariile pentru alegerile parlamentare de la sfârşitul anului. În momentul de faţă, există senzaţia cvasiunanimă că PD va câştiga tot şi va obţine un scor între 40 şi 50%. Acest optimism general poate fi dat peste cap de realitatea voturilor. Aşa cum se vede din sondajul Gallup, alegătorii PD sunt printre cei mai puţin dispuşi să se prezinte la vot, ceea ce va submina mult potenţialul.

Apoi, PD se înfăţişează pe sine ca „alternativă la sistemul corupt şi imoral reprezentat de PNL şi PSD”, dar propune la alegerile locale acelaşi profil de „candidat penal” sau pur şi simplu fără nici o legătură cu ceea ce doreşte electoratul, cum este la Bucureşti, ceea ce aduce o dezamăgire cruntă pentru mulţi dintre cei care credeau că democraţii sunt „altceva”. Acest lucru poate avea repercusiuni asupra prezenţei la vot chiar în rândul electoratului urban, informat, pe care mizează democraţii.

Un scor similar cu cel de la alegerile europarlamentare – adică în jur de 30% – poate aduce o debusolare atât a electoratului, cât şi a activiştilor proprii care deja îşi fac planuri de guvernare. Coroborat cu o victorie previzibilă în PSD a aripii Năstase-Iliescu şi obţinerea de către social-democraţi a unui scor apropiat – 26-28% – vor duce cele două partide aproape la egalitate, cu PNL în rol de arbitru. Cum în PNL nu mai există o aripă favorabilă lui Traian Băsescu care să încerce un puci pe modelul Stolojan, iar în PSD gruparea favorabilă preşedintelui nu are un potenţial electoral semnificativ, premisele nu sunt tocmai fericite pentru democraţi.

Preşedintele în campanie

Era de aşteptat ca preşedintel să intervină în campanie în ajutorul protejaţilor săi. Din păcate, însă, cele patru intervenţii (interviul de la RRA, întâlnirea cu Blaga, Videanu şi Negoiţă, „Ziua porţilor deschise”, şi interviul de la Realitatea TV s-au dovedit neinspirate. Traian Băsescu a repetat aceleaşi acuzaţii vagi, şi-a expus partizanatul pe care îl acuza în 2004 la Ion Iliescu, fără însă a reuşi altceva decât a enerva o parte din electorat. Există şanse ca aceste intervenţii să motiveze electoratul anti-băsescian să se prezinte la urne, în vreme ce elctoratul democraţilor să fie demoralizat, atât ca urmare a acestor prestaţii penibile, cât şi ca urmare a scorurilor slabe din sondaje.

Nu îmi dau seama cum Traian Băsescu nu a reuşit să înţeleagă că în momentul de faţă corupţia nu mai intră în primele cinci preocupări ale electoratului. Atâta timp cât el însuşi are probleme de acest gen, dimpreună cu majoritatea liderilor partidului său, este evident că “toţi e corupţi”. Această temă nu-l ajută şi din cauza faptului că rezultatele anticorupţiei sunt zero şi nu s-a reuşit în nici un moment demontarea acuzaţiilor de “poliţie politică”.

În momentul în care toţi au aceeaşi caracteristică, este nevoie de altceva pentru a te diferenţia. Nu poţi să te cerţi cu Ion Iliescu şi tu să-i repeţi aproape întocmai erorile pentru care acum patru ani îl criticai de mama focului. Mă uitam aseară pe Realitatea TV cum Radu Berceanu explica senin că “asta e, preşedintele e din partidul nostru, nu are cum să nu ţină cu noi”. Păi acum 4 ani, cine ţipa din gură de şarpe că Ion Iliescu calcă în picioare Constituţia?

Nici Traian Băsescu, nici PD nu au făcut ce trebuia să facă şi acuma se trezesc că li se aduce nota de plată şi aceasta cam depăşeşte posibilităţile lor financiare. Acum se vede foarte bine că preşedintele nu a mai evoluat din 2004, în vreme ce în jurul său s-au schimbat foarte multe. În 2004, dependenţa de stat era încă foarte mare şi controlul cvasi-dictatorial al lui Adrian Năstase exaspera pe multă lume. După atâţia ani de creştere economică susţinută, majoritatea oamenilor au alte probleme decât faptul că un ministru primeşte patru caltaboşi pentru o licitaţie.

E pur şi simplu neinspirat să vorbeşti bucureştenilor de corupţie când propriul partid a devenit campionul borduriadei. Nu poţi să-ţi trimiţi candidaţii la capitală încolonaţi doi câte doi în spatele lui Negoiţă. Oricâţi porumbei ar mai scoate prestidigitatorul Băsescu din joben, nu cred că mai poate distrage atenţia de la eşecul care se prefigurează la Capitală, fiindcă – oricâte alte cauze ar avea – blocajele din trafic şi nervii bucureştenilor se datorează şi incompetenţei şi nesimţirii lui Videanu. Pierderea unei primării nu ar fi chiar o tragedie, însă este vorba chiar de “regatul” lui Băsescu, uzurpat, culmea tupeului, de un pesedist.

Dacă democraţii nu se trezesc – şi nu se vor trezi – vor avea mari probleme în perspectiva alegerilor parlamentare.

Publicat în : Cover story  de la numărul 56
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress