Jocurile Olimpice pentru China vs. China pentru Jocurile Olimpice

China a investit în ultimii trei ani 43 miliarde $ (28 miliarde euro) în  pregătirea Jocurilor Olimpice de la Beijing. Ediţia 2008 a JO este cea mai scumpă din istorie, investiţiile fiind duble faţă de precedenta – Atena 2004. Estimările oficialilor chinezi situează beneficiile economice aduse de marele eveniment sportiv la aproximativ 56 miliarde $, principalul beneficiar fiind desigur sectorul turistic.

Efortul investiţional depus de chinezi este impresionant. Dar numai dacă ne raportăm la cifre absolute. Ponderea investiţiilor “olimpice” în total investiţii chineze în 2007 reprezintă doar 1% în totalul de 1.600 miliarde euro, existând opinii că impactul economic al acestui eveni­ment tinde spre zero. Mai mult, există opinii că în realitate impactul ar putea fi negativ, având în vedere închiderea de către autorităţi a sute de fabrici cu scopul declarat de reducere a smo­gului şi poluării.
Realitatea este că fiecare ediţie a JO a fost una care a adus beneficii economice semnificative. Fie că ne refe­rim la cele imediate, fie că ne refe­rim la cele pe termen lung, beneficiile sunt dovedite, iar dezavantajele – fără a le ignora – le descoperim mai des în declaraţiile celor nemulţumiţi.
Să le analizăm pe rând.

Beneficiile din turism

Estimările indică un interval de mi­nim doi ani în care se vor resimţi beneficiile olimpiadei, câştigurile cel mai importante urmând să se regă­sească în turism, media, marketing şi industria auto.
Conform Organizaţiei Mondiale de Turism (WTO – World Tourism Orga­niza­tion), turismul Chinei este în continuă creştere, situându-se în 2007 pe locul 4 – după Franţa, Spania şi SUA – cu 54,7 milioane vizitatori, în creştere cu 10% faţă de 2006. Din punct de vedere al încasărilor, China ocupă locul 5 cu 42 miliarde $ – după SUA, Spania, Franţa şi Italia. De reţinut că în topul turistic al celor mai vizitate oraşe regăsim Hong-Kong pe locul 5 şi Shanghai pe locul 13, în timp ce Zidul Chinezesc se situează abia pe locul 11 în topul mondial al destinaţiilor turis­tice. Nu trebuie să mire acest loc 11, cel puţin atâta vreme cât pe primul loc se află detaşat Time Square (New York)…
Sigur, China nu îşi poate propune să atingă performanţa Franţei, unde nu­mărul anual al turiştilor depăşeşte populaţia, respectiv 82 milioane turişti la o populaţie de 64 milioane locuitori, din care 2 milioane lucrează în turism. Totuşi specialiştii estimează că în trei ani China va ajunge pe poziţia secundă, iar până în 2020 este posibil chiar să depăşească Franţa prin numărul turiştilor, devenind astfel cea mai populară destinaţie turistică mondială.
Pentru reconstrucţia din zonele afectate de seismul din Sichuan este nevoie de 100 miliarde euro, conform departamentului chinez de resort. Guvernul chinez a decis dezvoltarea cu prioritate a turismului în aceste zone din Sichuan, precizând totodată că seis­mul din luna mai a provocat turis­mului local pierderi economice directe de 5 miliarde $.
Chinezi îşi construiesc planuri pe termene foarte lungi, efectul turistic al actualei ediţii a JO fiind calculat nu pen­tru doi ani, ci pentru decenii. O jumă­­tate de milion de turişti este be­neficiul pe perioada celor trei săptă­mâni de Olimpiadă, la care se va adău­ga un nou val de turişti care vor vizita China la început de septembrie când vor avea loc Jocurile Paralimpice.

Alte beneficii

Cum spuneam, filosofia economică a Chinei este întemeiată pe planuri strategice care se întind pe parcursul multor decenii, ceea ce vine să explice creşterea spectaculoasă a Chinei din ultimii 30 de ani. În paranteză fie spus, există o prăpastie între mentalitatea şi cultura acestora faţă de cea euro­pea­no-americană, aceştia afirmând astăzi sus şi tare prin numeroase voci că orice prognoză devine inadecvată peste 5 ani. Dar rezultatele avan­ta­jează China.
Investiţiile în infrastructură vin să con­firme cele de mai sus, fiind dezvoltate reţelele de transport, cele de utilităţi, telecomunicaţii etc., creându-se un număr mare de noi locuri de muncă în toate oraşele legate direct sau indirect de JO 2008. În urma lanţului imens de săpături efectuate pentru construcţii şi infrastructură a apărut o problemă importantă prin descoperirea de numeroase situri istorice. Rezolvarea a fost foarte elegantă prin noi investiţii, de data aceasta în restaurarea şi conservarea siturilor, şi prin mediatizarea mondială, inclusiv prin televiziunile culturale. Ceea ce, în final, se va regăsi tot la nivel turistic.
Practic, orice investiţie în infras­truc­tură aduce beneficii viitoare, creând noi oportunităţi pentru investitori, deci noi capacităţi de producţie, creşterea PIB-ului şi a numărului de locuri de muncă, fapt esenţial pentru o ţară cu o populaţie de 1,3 miliarde locuitori.
Dezavantaje?

Ce pierde China în urma organizării JO?

Până acum – nimic. Totuşi, poate pierde la capitolul imagine, deşi larga majoritate a punctelor negative subliniate de presa internaţională prezentă la faţa locului erau cvasiu­nanim recunoscute.
Este vorba de smog şi poluare acută în oraşul ce găzduieşte cel mai mare eveniment sportiv planetar care are loc la patru ani. Măsurile de dimi­nuare a traficului, stoparea construc­ţiilor şi oprirea fabricilor sunt cata­logate ca fiind comuniste. Acelaşi atri­but l-au primit restricţiile de acordare a vizelor pentru oamenii de afaceri care vor să călătorească în oraşele din apro­pierea capitalei. Târguri comer­cia­le sunt practic goale – cea mai mare piaţă de desfacere pentru produse en-gros din lume, cea din Yiwu, a înre­gis­trat scăderi de până la 80%. Importurile sunt blocate în vamă, iar expor­turile sunt supuse unor serii de controale interminabile.
Situaţiile acestea nu sunt tocmai plăcute pentru nimeni, cu atât mai puţin pentru chinezi care au intrat astfel în gura presei mondiale, o presă tabloidiza(n)tă cu exagerările de rigoa­re şi jumătăţi de adevăr. La acestea se adaugă impactul pricinuit de seismul din Sichuan şi mediatizarea aparte a inter­venţiei chineze împotriva manifes­tanţilor tibetani.
De ani de zile se bate monedă pe nerespectarea drepturilor omului în China, pe dezinteresul manifestat faţă de poluare sau de lipsa de respect faţă de drepturile de autor. Elemente reale, dar cu o cu totul altă greutate pentru un chinez.

(Pre)concluzii

Nici nu au început bine JO 2008, că deja s-a bătut apa în piuă pe marginea ceremoniei de deschidere, considerată cea mai grandioasă din istorie. Ba că jocul de artificii a fost parţial contra­făcut pe calculator, ba că fetiţa care a intonat „Odă patriei” era ştirbă şi durdulie, drept pentru care o altă fetiţă a fost aleasă să facă playback. Chinezii sunt acuzaţi că, vezi, Doamne, au trişat, că totul a fost o făcătură, aşa cum sunt şi maşinile lor etc.
Aceste acuze şi, mai ales, modul în care ele sunt făcute denotă frustrare, dar totodată jignesc. Chinezii au încer­cat să cenzureze aceste informaţii, dar nu au reuşit. Putem fi siguri că pentru festivitatea de închidere greşeala nu va fi repetată.
Oricât de mărunt ar „toca” media mondială, JO rămân deasupra tuturor prin organizare, bilete vândute din vreme, superbul stadion de 91.000 locuri, „cubul de apă” şi, fiţi convinşi, multe alte elemente.
În plus, sunt giganţi de renume, precum McDonald’s, Coca Cola, Kodak si Volkswagen, care au investit bani şi timp în pregătirea JO 2008, sperând ca eforturile să le fie răsplătite prin profituri mari. Lenovo este singurul gigant chinez care este partener oficial al Comitetului Olimpic Internaţional, restul luptându-se să câştige imagine alături de comitetul naţional.
În aceste condiţii e greu de crezut că imaginea Jocurilor Olimpice şi, în general, a Chinei va avea de suferit. Interesele sunt mari, iar efortul pe măsură. China va învăţa mult în aceste săptămâni şi îşi va continua drumul pe care i l-a trasat în urmă cu 30 de ani Deng Xiaoping, acela de primă putere mondială. Pare departe? Nu şi pentru chinezi.

Publicat în : Economie  de la numărul 59