Aleksandr Dugin Gelyevich – cunoscut politolog şi unul dintre cei mai populari ideologi ai expansionismului şi naţionalismului rus. Asociat în multiple rânduri apropiaţilor Administraţiei de la Kremlin şi cu relaţii strânse în cadrul Forţelor militare ruse, A. Dugin este liderul Partidului Eurasia şi creatorul şcolii ruse moderne de geopolitică.
C.P.: – Vedem zilnic în toate părţile lumii demonstraţii de amploare. E un mod democratic de a-ţi exprima dezacordul. În Rusia, măsurile autorităţilor, dar şi inabilitatea opoziţiei au concurat la ducerea acestui drept în derizoriu. Populaţia nu crede în instituţia acestui drept cetăţenesc. Poate tocmai de aceea episodul Kaliningrad a făcut atât de multă vâlvă. Dvs. cum vedeţi acest episod ?
A.D.: – Sunt de acord că există unele probleme cu modul de funcţionare a democraţiei în Rusia. Dar în acelaşi timp cred că există o foarte mare problemă a democraţiei ca atare, fie că vorbim de Occident sau de altă parte a lumii. Acţiunile de protest în masă nu şi-au putut atinge scopul unic real – acela de răsturnare a sistemului capitalist bazat pe exproprierea valorii reale a muncii umane.
Democraţia în sine la scară mondială, este falsă. Este complet falsificată. Ceea ce noi numim « democraţie» este de fapt un Spectacol, cu sau fără ochelari speciali. Mai exact: în societăţile avansate spectacolul democratic este foarte impresionant, la fel ca tehnologia 3D din filmul Avatar. În societăţile tradiţionale, iar Rusia se încadrează pe deplin aici, cu tehnologii mai învechite, inevitabil, iluziile Spectacolului sunt mult mai sărace. Noi, ruşii, trăim în prima fază de minciună capitalistă. Deci, Spectacolul democraţiei noastre este rău şi cruzimea exploatării capitaliste nu este mascată eficient. Capitalismul este incompatibil cu democraţia reală, drepturile şi libertăţile omului şi justiţia socială. Singura diferenţă sesizabilă între noi şi Vest este că la noi capitalismul este mult mai crud.
C.P.: – Rămânând la nivelul percepţiei populaţiei. Iată, la Kaliningrad, populaţia nu s-a dovedit foarte entuziasmată de speech-urile unor lideri ai opoziţiei care s-au grăbit la tribună pentru a-şi clama dezaprobarea faţă de regimul Putin (spun Putin şi atât, pentru că nu a scandat nimeni Jos Medvedev !). Ce erori stau la baza eşecului opoziţiei de a se legitima ca o forţă politică de care trebuie să se ţină cont ?
A.D.: – Cert este că acum în Rusia nu avem o opoziţie reală, viabilă. Cea mai mare parte a opoziţiei (în principal cea care este reprezentată în Duma de Stat) este dezinteresată de mersul politicii şi aprobă trăsăturile generale ale discursului şi cursului politic iniţiat de Putin. Medvedev se dovedeşte a fi ca şi inexistent, aşa că nu are de ce să fie menţionat de protestatari. Singurul grup de opoziţie care se mişcă este încă marginal, plătit de către SUA şi de alte ţări NATO, nu are un program politic viabil şi are ca unic scop destabilizarea situaţiei interne şi provocarea de probleme sistemului Putin. Uneori ei obţin sprijinul maselor populare – ca în cazul Kaliningrad – dar acest aspect este întâmplător şi fără nici un efect la scară naţională. În zonele îndepărtate ale Rusiei problemele sociale sunt într-adevăr foarte grave şi acestea reprezintă motivul acţiunilor de protest. Fără o asociere cu politica de opoziţie. Dar, şi în Statele Unite ale Americii suntem martorii a multor acţiuni de masă care, de obicei duc nicăieri. Cazul Kaliningrad este supraestimat în Occident. În Rusia, nimeni nu ştie şi nu vrea să ştie mai multe despre asta.
CP: – Media rusă a vorbit la un moment dat despre un posibil partid prezidenţial. Care ar fi logica şi scopul înfiinţării unui partid al preşedintelui Medvedev ? S-a vorbit la un moment dat de posibila fracţionare a partidului Rusia Unită. Credeţi că vom asista la o migraţie spre partidul prezidenţial ?
AD: – Au existat speculaţii pe această temă. Dar nimeni nu vorbeşte clar despre o astfel de posibilitate încă. Mă îndoiesc că ar fi posibil. Medvedev este complet zero ca om. Ca om politic, spun. Pe de altă parte, Rusia Unită nu este un partid politic real, dar este pe deplin sub controlul lui Putin. Logic, pentru a crea un “partid prezidenţial” avem nevoie de un preşedinte real. Dar tocmai acest lucru este exact ceea ce ne lipseşte.
CP: – Ce înseamnă exact în opinia dumneavoastră, că “Rusia Unită nu este partid politic real”?
AD: – Mă refer la faptul că Rusia Unită este o organizaţie fără o ideologie bine conturată, fără idei politice, programe sau obiective comune. Ea există numai pe baza popularităţii lui Vladimir Putin şi a propagandei Kremlinului, cu grad zero de autonomie. Acest lucru nu este nici bun, nici rău, doar reprezintă o stare de fapt care corespunde situaţiei istorice concrete. Pe care o remarc ca atare.
CP: – Prin vocea premierului Putin, Rusia şi-a înăsprit discursul la adresa Iranului. Apoi a revenit la sentimente mai bune. După care iar s-a încruntat… Care este viziunea reală ? Sau vorbim doar de o atitudine de moment în contextul recent încheiatelor negocieri pentru START 2 ? Vorbim de un tratat important în care fiecare argument a contat.
AD: – Problema nucleară iraniană e de natură să îngrijoreze mulţi lideri de state. Dar eu cred că Rusia nu are nici un motiv pentru a sprijini Vestul în atitudinea anti-iraniană. Iranul este mai degrabă un aliat geopolitic al Rusiei. Dimpotrivă, NATO e logic să fie privit ca un inamic posibil. Aceasta explică atitudinea ambivalentă a Rusiei. Rusia a avut argumentele sale în cadrul negocierilor pentru START 2. În acelaşi timp Moscova priveşte cu atenţie desfăşurarea evenimentelor în dosarul iranian. Însă o decizie de sancţionare a aliatului nostru strategic, Iranul, va exista doar dacă există şi probe concludente. Iranul este un prieten. S-ar putea transforma într-un prieten nuclear. Deci, o relaţie asemeni celei dintre Statele Unite şi Israel. Israelul este prieten al SUA şi are arme nucleare. Cum este, de asemenea, şi Pakistanul. Ori pentru echilibru e necesar să existe simetrie.
CP: – Pentru că am amintit de START 2 – s-a spus că supărarea Rusiei privind amplasarea elementelor scutului anti-racheta în Europa de Est a fost clamată doar pentru a fi utilizată în cadrul negocierilor. Oficialii americani susţin că Rusia ştia de anul trecut unde vor fi noile locaţii ale elementelor scutului şi că nu au existat obiecţii la momentul respectiv. Iar recent, secretarul de stat Hillary Clinton a spus că acestea sunt lucruri net diferite şi nu se condiţionează una pe alta. Dvs. cum vedeţi acest aspect ? Se simte Rusia ameninţată cu adevărat ?
AD: – Da, Rusia se simte ameninţată de faptul că NATO continuă să se deplaseze continuu spre Est de la sfârşitul deceniului 8. Orice pas al NATO în această direcţie este de natură să confirme că preocupările şi îngrijorarea noastră sunt rezonabile. Nimeni nu poate să ne convingă că toate acestea sunt intenţii prietenoase. Un gest cu adevărat prietenos a fost făcut de Gorbaciov prin dizolvarea Pactului de Varşovia. Ce a urmat ? Înaintarea NATO spre Est. Acesta este un gest neprietenos şi în mod corect perceput ca o agresiune. Toate celelalte iniţiative ar trebui să fie privite şi analizate din această lumină.
CP: – Analiştii susţin că neimplicarea Occidentului în alegerile din Ucraina au fost un schimb echitabil cu Rusia privind amplasarea elementelor scutului la Marea Neagră. Dvs. ce părere aveti ? Mai mult, aceste două aspecte – Ucraina ca zonă tampon şi scutul – schimbă ceva radical din punct de vedere geopolitic în zonă ?
AD: – Ucraina face parte din sfera de influenţă a Rusiei. Iar Revoluţia Portocalie e de domeniul trecutului. Deci, Occidentul nu are nimic de-a face cu acestă zonă. Rusia va respinge cu tărie orice prezenţă a navelor flotei marine a SUA în Marea Neagră. Nu vom tolera viziunea americană asupra zonei Caucazului sau planul privind Orientul Mijlociu. Eu cred că Ucraina va face parte dintr-un sistem de apărare Rusia – Eurasia. Care sistem nu include scutul anti-rachetă american. Nu văd posibilă o colaborare în acest sens. Cel puţin nu în acest context.
interviu realizat de Gabriela Ioniţă
