Home » Politică externă » Renaşterea Imperiului

Renaşterea Imperiului

După sfârşitul Războiului Rece şi destrămarea Uniunii Sovietice, Rusia încearcă să revină în prim planul politicii mondiale. Un deziderat spre care se tinde prin refacerea vechilor pieţe economice şi a influenţei politice din aceste zone. Într-un cuvânt, Rusia încearcă să redevină o mare putere a lumii şi vrea ca voceasă îi fie ascultată şi mai ales să se ţină seama de ea. Cel mai recent exemplu este întâlnirea celor doi lideri, George Bush şi Vladimir Putin, la Camp David.

La Camp David, Bush şi Putin au pus bazele unui parteneriat pentru secolul XXI

Pe plan internaţional, fostul ofiţer KGB, Vladimir Putin, a devenit o voce importantă şi respectată, mărturie pentru aceasta stând şi ultima întâlnire cu George Bush de la Camp David, de la sfârşitul lunii septembrie. Acest al nouălea summit la nivel înalt a fost o reuniune atent pregătită de ambele părţi, inclusiv prin vizita la Moscova a lui Bush senior, fost preşedinte şi şef al CIA. Întâlnirea de la reşedinţa şefului Casei Albe a dat prilejul celor doi să se explice şi să negocieze o posibilă colaborare şi a avut ca scop declarat reafirmarea bunelor relaţii între Moscova şi Washinghton, în ciuda dezacordurilor dintre cele două guverne într-o serie întreagă de probleme internaţionale. De altfel, în “The Washington Times”, Dmitri Rogozin, preşedintele Comisiei pentru relaţii externe din Duma de Stat, militează pentru o astfel de apropiere, notând că “diferenţele cauzate de interesele naţionale şi de ambiţiile geopolitice sunt inevitabile, mai ales când este vorba de state sortite istoric să influenţeze procesul politic global”.

Rusia a dorit o lămurire asupra propriului rol în Irakul post Saddam, în mod special a contractelor existente la începutul războiului în valoare de 80 miliarde USD, însă Putin (care s-a opus intervenţiei în Irak) nu a ezitat să afirme că nu va participa la reconstrucţie în lipsa unei rezoluţii ONU. La rândul său, Washingtonul ar putea dori lămurirea rolului Moscovei în ascunderea armelor irakiene sau a sprijinului acordat regimului Saddam Hussein.

“Gradul şi extinderea nivelului participării Rusiei la restaurarea Irakului va fi determinat după ce vom cunoaşte toţi parametrii noii rezoluţii pentru Irak”, a anunţat Putin sec, după întâlnire.

Discuţiile au continuat şi în alte chestiuni arzătoare, printre care Coreea de Nord, chestiunea înarmării Iranului, problema palestiniană, sau terorismul cecen. Preşedintele rus nu s-a sfiit să afirme că, în schimbul dezarmării, Coreei de Nord i se vor oferi garanţii de securitate (afirmaţie contrazisă de preşedintele american) sau că nu va opri proiectul în valoare de 800 de milioane de dolari de construcţie al unei centrale nucleare în Iran (însă a promis că va cere Iranului acceptarea inspecţiilor).

Declaraţiile făcute de cei doi lideri în urma întâlnirii au demonstrat clar faptul că Rusia negociază cu cel mai important actor al sistemului internaţional de pe poziţii puternice, fără complexe şi fără a se lăsa intimidată. Şi, mai mult decât atât, lasă să se întrevadă eforturile pentru depăşirea oricăror diferende apărute în politica externă între cele două ţări, punând bazele a ceea ce pare a fi un parteneriat pentru mileniul trei. O întâlnire istorică, ce marchează revenirea la vârf a imperiului rus în politica mondială.

“Puterea secretă a Rusiei”

Rusia pare acum să renască, făcând repede uitată cenuşa imperiului. Un colos ale cărui picioare de lut par a se mişca în direcţia reconstrucţiei vechii grandori, propulsate de uriaşe rezerve energetice şi mai ales de o eternă ambiţiei hegemonică. Iar de această tendinţă nu sunt străini foşti combatanţi ai “războiului rece”, cei pe care Tomas Avenarius în numeşte, în articolul scris pentru cotidianulbavarez “Suddeutsche Zeitung” – puterea secretă a Rusiei. El observă că, pe cartea de vizită a unuia dintre şefii diviziei ruseşti de combatere a traficului şi consumului de droguri tronează însemne “preistorice”: secera şi ciocanul, sigla Comitetului de Stat pentru Securitate şi chiar şi cele trei litere sub care temuta instituţie şi-a dus numele prin ultimele decenii: KGB. Ziarul german conchide, făcând această observaţie, că nu mai este nici un secret că poziţiile cheie din societatea rusă au fost acaparate de foşti şi chiar actuali ofiţeri ai serviciilor secrete, ai armatei sau ai Ministerului de Interne. La zece ani de la aşa-numita desfiinţare (în fapt, nu s-a produs decât o simplă schimbare de nume), KGB rămâne un fel de Hotel California. “De ce ar fi atunci tocmai Putin un simplu “ex-agent”?, se mai întreabă jurnalistul de la “Suddeutsche Zeitung” care notează că liderul de la Kremlin nu a răspuns niciodată la întrebarea – pusă de atâtea ori în ultimii trei ani –

“Cine este Putin?”

Dar Putin, înconjurat în special de oameni din aceeaşi structură din care el însuşi provenea, a reuşit să readucă Rusia din haosul în care plonjase, la rangul de voce solemnă pe scena internaţională. Astfel că, sunt prea puţini cei care se mai întreabă acum, cu adevărat, “Cine este acest Putin?”. Cu toate acestea, ascendenţa sa continuă să ridice semne de întrebare în Rusia. Într-un document publicat recent de cunoscutul analist Gleb Pavlovski, generalii FSB sunt acuzaţi că au pus la cale un plan pentru “modificarea componenţei elitei conducătoare şi acapararea tuturor pârghiilor politice de către oameni fideli serviciilor secrete”, o etapă importantă a acestui plan fiind chiar alegerile pentru Duma de stat din decembrie.

Fostul lagăr socialist, ţinta ofensivei ruseşti

Compania rusă de stat “Sisteme electroenergetice”, care controlează exporturile de gaze naturale, combustibil nuclear şi utilaje pentru industria energetică din Bulgaria a făcut primii paşi înspre construcţia unei noi centrale nucleare în această ţară (centrala “Belene”). Mai mult decât atât, vicepreşedintele companiei ruse, Andrei Rapoport, a anunţat că, până la sfârşitul acestui an, “Sisteme electroenergetice” va încheia tratativele pentru achiziţionarea de acţiuni în Bulgaria, Letonia, Lituania şi Slovacia. Nu este foarte clar scopul acestei expansiuni, însă nu sunt puţine vocile care afirmă că, de fapt, monopolul energetic rusesc îndeplineşte o comandă politică, de la Kremlin.

Asemenea voci s-au auzit şi în presa rusă, care s-a întrebat (deseori în ultima vreme) dacă nu cumva statul, ca principal acţionar al companiei “Sisteme electroenergetice”, a trasat sarcina politicăde extindere în străinătate, în condiţiile în care cumpărarea de acţiuni peste hotare a devenit o preocupare ce depăşeşte sfera energetică?

Bulgaria va vinde circa 67 % din acţiunile de la şapte societăţi energetice, în trei pachete, faţă de care compania rusă şi-a manifestat interesul. Experţi independenţi au declarat că, prin afacerile pe care le derulează în Bulgaria, compania rusă doreşte să exporte energie electrică în Turcia. Dacă firmele ruseşti devin proprietarii unuia dintre pachete în care sunt unite mai multe companii, acest lucru va spori dependenţa energetică a Bulgariei de Rusia, ceea ce creează treptat şi dependenţă politică, apreciază experţii (o gândire care nu este complet străină de maniera comunistă de abordare a lucrurilor).

Problema a fost tranşantă după întâlnirea de la Moscova dintrepreşedintele rus, Vladimir Putin, şi cel bulgar, Gheorghi Pîrvanov.

Pe de altă parte, o ofensivă a Rusiei poate fi observată şi în România, unde companii de pe malurile Volgăi sunt din ce în ce mai active în industrii strategice, de la dominarea parţială a pieţei aluminiului, până la industria petrolieră, în special în domeniul desfacerii.

Planul de unire a sistemelor energetice în CSI

Ziarul rusesc “Izvestia” a publicat, la rândul său, un articol despre “planurile agresive” ale Kremlinului de a uni sistemele energetice ale statelor CSI într-un “spaţiu energetic unitar”. În afară de afacerile încheiate cu Georgia, Armenia şi Moldova până la sfârşitul anului, Rusia intenţionează să cumpere o parte din reţelele electrice ale Ucrainei, Kazastanului şi Tadjikistanului. În prezent, Rusia lucrează în regim sincronizat cu 14 sisteme energetice din fostele republici sovietice, fapt valabil cu câţiva ani în urmă doar pentru 6 astfel de sisteme. În ultimii trei ani exportul rusesc de energie electrică a crescut cu 28 %, Kremlinul consolidându-şi şi în acest mod influenţa politică în ţările CSI, afirmă Helmuth Jakob, analist la “Renesance Capital”.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 8

© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress