Alianţa Nord-Atlantică a depăşit un vechi clişeu legat de limitări geografice ale mandatului său. Astfel, la 11 august, pentru prima oara în istoria sa de 54 de ani, NATO conduce – e adevărat, sub mandat ONU – o misiune în afara spaţiului euro-atlantic, în Afganistan.
Pentru prima dată în istoria sa de 54 de ani, NATO conduce, sub mandat ONU, o misiune în afara spaţiului euro-atlantic.
Alianţa Nord-Atlantică a depăşit un vechi clişeu legat de limitări geografice ale mandatului său. Astfel, la 11 august, pentru prima oara în istoria sa de 54 de ani, NATO conduce – e adevărat, sub mandat ONU – o misiune în afara spaţiului euro-atlantic, în Afganistan. Pentru moment, misiunea se limitează la capitala afgană însă, în scurt timp, situaţia se va schimba pentru că, în urmă cu câteva zile, Consiliul Nord-Atlantic a solicitat experţilor militari ai Alianţei să elaboreze planuri pentru extinderea mandatului Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF) dincolo de Kabul.
Alianţa succede la conducerea ISAF Marii Britanii, Turciei şi Germaniei/ Olandei, ţări care au asigurat – începând cu decembrie 2001 -, prin rotaţie la fiecare 6 luni, comanda forţei la care participă astăzi 31 de state. Unul dintre avantajele preluării de către NATO a comenzii ISAF este că, întrucât Alianţa nu şi-a fixat un termen de încheiere a mandatului, discuţiile îndelungate care se purtau de două ori pe an, referitoare la predarea-preluarea comenzii forţei, au încetat.
De curând, atât experţii NATO cât şi cei ai UE au ajuns la concluzia că, pentru stabilizarea Afganistanului, prezenţa trupelor internaţionale va fi necesară încă mult timp de acum încolo, în condiţiile în care reformele prevăzute de Acordul de la Bonn (decembrie 2001) sunt departe de a fi înfăptuite. Acelaşi acord, pe a cărui bază a fost creat guvernul provizoriu afgan, prevede demobilizarea, demilitarizarea şi reintegrarea miliţiilor care au existat înainte de 11 septembrie 2001, proces care deja trenează – în opinia trimisului special al UE în zonă.
Extinderii mandatului ISAF sub mandat ONU
De câtva timp, mai multe state membre NATO s-au pronunţat în favoarea extinderii mandatului ISAF – misiune derulată sub mandat ONU – dincolo de Kabul. Una dintre cele mai importante raţiuni în sprijinul aceastei poziţii este legat de pericolul regrupărilor talibanilor din sudul ţării, care pregătesc o nouă mare rebeliune. Deteriorarea situaţiei de securitate este principala preocupare a ONU şi a agenţiilor umanitare, a căror activitate în anumite regiuni a devenit impracticabilă.
Abordarea fazei de extindere a mandatului ISAF presupune pregătirea poliţiei şi armatei locale, inclusiv depolitizarea lor, dar – în acelaşi timp – şi sporirea contribuţiilor militare naţionale. Autorităţile militare ale NATO apreciază că cei 5.500 militari care fac parte din misiunea ISAF, aflaţi – deja de mai bine de o lună – sub comanda Alianţei Nord-Atlantice, nu sunt suficienţi pentru derularea, pe coordonate normale, a procesului de demilitarizare şi al reformei în domeniul apărării în Afganistan. Astfel. în prezent, sunt analizate opţiunile consolidării forţei.
Una dintre opţiuni ar fi cooptarea la ISAF a reţelei de Echipe Provinciale de Reconstrucţie (Provincial Reconstruction Teams – PRT). Germania şi Norvegia intenţionează sa reorganizeze PRT-urile (create în decembrie 2002 de către Statele Unite, împreună cu Marea Britanie şi Noua Zeelandă, sub comanda americană a operaţiunii Enduring Freedom – 11.500 efective, în scopul asigurării securităţii organizaţiilor internaţionale furnizoare de asistenţă umanitară).
În ideea facilitării refacerii relaţiei cu SUA, Germania intenţionează să preia administrarea unei PRT (în regiunea Kunduz, din nordul Afganistanului), însă parlamentul de la Berlin va da “undă verde” unei astfel de acţiuni numai cu acordul ONU. Dificultatea survenită la acest punct este legată de faptul că misiunile PRT-urilor gestionate de SUA, fiecare numărând în jur de 100 militari, se derulează fără mandat ONU. Compromisul necesar ar fi ca statele care doresc să-ţi sporească trupele în zonă să o facă în cadrul operaţiunii Enduring Freedom, chiar dacă aceasta nu are mandat ONU.
Chiar în cazul fericit al ajungerii la un consens, situaţia PRT-urilor este complicată: acestea au roluri diferite între ele, ceea ce creează confuzie în rândul organizaţiilor internaţionale implicate în acordarea de asistenţă financiară. De teamă că legătura cu militarii din PRT-uri ar putea compromite eforturile umanitare, unele dintre ONG-uri – care, evident, doresc să-şi păstreze neutralitatea – sunt chiar reluctante la ideea de a coopera cu aceste structuri.
NATO îşi defineşte viitorul
Încercările de a cristaliza perspectivele demersurilor avute în vedere continuă, în vreme ce, pentru NATO, noua misiune în care este implicată ar putea să-i definească viitorul. Mulţi analişti apreciază că Alianţa avea nevoie de o astfel de misiune iar evoluţiile de la Kabul reprezintă, într-adevăr, o schimbare dramatică a modului în care NATO se vede pe sine.
Marginalizată după atacurile teroriste asupra SUA din 11 septembrie 2001, organizaţia pare să-şi găsească o nouă raţiune de a fi, îmbinând procesul propriei sale transformări cu implicarea tot mai activă în edificarea securităţii şi a instituţiilor democratice. De altfel, după disensiunile manifestate în cadrul NATO în primăvara acestui an pe tema Irakului, Alianţa a votat în unanimitate sprijinirea rolului său în Afganistan.
Având în vedere planificatele alegeri din Afganistan, din iunie 2004, prezenţa NATO în scopul asigurării securităţii, nu numai la Kabul, ci şi pe întreg teritoriul ţării, este o condiţie esenţială pentru succesul organizării acestora.
Experienţa dobândită de Alianţă în Balcani (Bosnia şi Kosovo) este necesară dar nu şi suficientă pentru noile sarcini asumate de NATO. Furnizarea de asistenţă pentru consolidarea instituţiilor democratice, adică a poliţiei, sistemului judiciar şi altora, nu este o categorie de atribuţii pentru care NATO să fi fost proiectată. Alianţa va trebui să înveţe multe lucruri pe parcurs. Aceasta este provocarea căreia va trebui să-i facă faţă atâta timp cât este în căutarea propriei identităţi. Succesul misiunii din Afganistan va defini viitorul NATO şi îi va demonstra utilitatea, de care nu puţini se îndoiesc la momentul de faţă.
În timp, Alianţa ar putea demonstra că poate avea un cuvânt de spus şi în procesul de stabilizare a Irakului. Războiul din Afganistan a fost prima acţiune de proporţii împotriva terorismului iar sarcina reconstrucţiei ţării, la care participă şi NATO, este văzută ca un precedent pentru Irak.
