Alegerile din 2012 vor fi nişte alegeri în care va exista exclusiv vot negativ. Pe de-o parte vor fi voturile anti-Băsescu/anti-PD, pe de altă parte, vor fi voturile împotriva lui Iliescu/Voiculescu/moguli/Ponta/Antonescu şi din ce în ce mai puţin pro-Băsescu.
Grila de start
USL nu este capabilă să capaciteze vot pro, fiind la fel de slab pregătită pentru administraţie ca PD, iar cei doi lideri sunt din ce în ce mai puţin convingători. Nici de partea cealaltă nu există prea multe motive pentru un vot pro. Avem astfel în jur de vreo 20% la PSD, 15% PD şi vreo 10% PNL. Mai adăugăm în jur de 10% OTV, 5-6% UDMR, 5-6% alţi “hardlineri” gen PNŢCD, ecologişti, vadimişti care încă nu au ajuns la OTV. Acestea ar fi nucleele dure care nu iau în seamă nimic decât “linia partidului”, oricare ar fi aceasta. Asta înseamnă cu totul 65%, maxim 70%, oameni cu convingeri ferme, imposibil de mutat dintr-o parte în alta.
Ţinând cont de poziţionări, PD are un uşor avantaj, 35-30. USL mai poate conta aproape sigur pe încă circa 15%, PD pe probabil încă 5%, ceea ce duce scorul la 45-40% în favoarea USL. Rămân în discuţie 15%, care “se joacă” şi pe care se bat nu doar USL şi PD, ci şi UNPR.
USL are ceva mai multă şansă, deoarece exasperarea faţă de incompetenta guvernare democrată şi jaful organizat practicat de aceasta este un factor motivant mai puternic decât o eventuală spaimă faţă de Ion Iliescu/Voiculescu. Deja Patriciu a fost “reevaluat”. De altfel, discursul prezidenţia pare să se fi focusat mai nou pe imaturitatea şi iresponsabilitatea celor doi lideri şi mai puţin pe “fantome”, “moguli” sau alte abstracţiuni. Este mai OK, dar şi mai puţin tare din punct de vedere imagologic.
Variabile
Cea mai importantă variabilă este sistemul electoral. Aici sunt două potenţiale modificări: comasarea alegerilor şi schimbarea sistemului electoral. Comasarea alegerilor nu va avantaja PD. Da, se va crea o cacofonie, multe confuzie dar, per total, PD va pierde voturi, nu va câştiga. O campanie negativă cu un slogan de genul “PD – Partidul Primarilor Penali” va duce la demotivarea unui segment important din alegătorii deveniţi deja tradiţionali ai PD, adică electoratul urban, educat. Acesta nu va vota cu USL, este adevărat, dar nici nu se va prezenta la vot. Altfel, cel mai probabil ei ar fi evitat să se prezinte la votul la locale, dar în mod cert s-ar fi prezentat la parlamentare pentru a vota împotriva USL.
Chiar şi în fiefurile proprii, în ciuda ploii de bani care va veni în mod sigur, primarii în funcţie pot fi afectaţi de imaginea dezastruoasă a guvernării PD. Una din tacticile partidului – aplicată şi la alegerile anterioare – a fost de “mascare” a identităţii, mulţi primari candidând sub alte culori decât cele tradiţionale. Punând alegerile la grămadă, primarii vor fi nevoiţi să-şi asume identitatea “portocalie” şi guvernarea lui Boc, fiind astfel şanse mai mari ca votul negativ să fie mai puternic decât votul “pozitiv” pentru primarii în funţie sau găleţile/sacoşele acestora. Candidând “în tandem” va fi mai greu, mai ales că vor trebui să facă pereche (şi) cu vedete ale partidului.
În cazul în care se trece la un “uninominal pur şi dur”, cu învingătorul ia totul într-un singur tur, PD este pierdut. Aflat în momentul de faţă la un circa 20% +/- marja de eroare va pierde toate voturile el va câştiga colegiile controlate de baronii săi locali şi va pierde voturile colectate în zonele controlate de adversari. De aceea, această variantă are şanse mici de realizare.
O altă variabilă importantă este starea de spirit. PD este în momentul de faţă în stare de şoc după arestarea lui Apostu şi a numeroaselor probleme cu justiţia ale diverşilor lideri. Astfel de situaţii pot demoraliza activul de partid care înţelege destul de greu cum nici măcar acum când sunt la putere nu au voie să se “pricopsească” şi ei. Este posibil ca o parte din activişti să nu se mai mobilizeze sau chiar să treacă la adversari în ideea că astfel de situaţii nu se vor mai întâmpla sub USL. Sau, pur şi simplu să “marcheze” profiturile şi să renunţe la candidatură, retrăgându-se din politică, după modelul Negoiţă. Băieţii deştepţi vor înţelege că anumite metode nu mai merg şi se vor retrage şi mă aştept să auzim din ce în ce mai multe anunţuri de retragere.
Se cuvine aici să deschid o paranteză. Una din ideile de bază ale campaniei PD este onestitatea şi funcţionarea justiţiei: “OK, ai noştri fură, dar măcar noi îi arestăm şi-i dăm afară din partid. Dacă vine USL, acest lucru nu se va mai întâmpla.” Această idee porneşte de la premisa că PD are voinţă şi a înfăptuit reforma justiţiei. O prezumpţie, din păcate, falsă. PD nu a arătat niciodată voinţă şi nici nu a luat măsuri în vederea creşterii independenţei justiţiei, din contră, majoritatea parlamentarilor săi fiind alături de cei ai Opoziţiei atunci când era vorba de limitări de tot felul sau de mijloace de control. Ceea ce se întâmplat este pur şi simplu o destrămare a unui sistem. Nu mai există acel “tătuc” de care ascultă toată lumea. Nu se mai fac jocuri la nivel “central”. “Sistemul” este din ce în ce mai slab şi nu mai răspunde cum trebuie la comenzi. Arestarea lui Apostu este o veritabilă “bombă atomică” pentru PD şi este ilogic ca partidul sau preşedintele să o fi detonat de bună voie.
E greşit să crezi că este mâna lui Traian Băsescu. Ce interes ar avea să-şi facă praf partidul chiar într-un moment în care se pune foarte serios problema viitorului său politic? Norocul său este că liderii USL sunt prea idioţi pentru a specula momentul şi a crea zâzanie între partid şi preşedinte mizând fix pe aceste teorii conspiraţioniste. Tocmai că cei din Opoziţie sunt atât de slabi este un argument mai mult decât suficient că nu se va schimba mare lucru după venirea lor la putere. Nici acum nu este o situaţie ideală, fiind zone în care DNA este suspect de cuminte (Moldova, Constanţa – mai ştiţi ceva de scandalul cu împuşcături din jurul unui parc eolian? este portul Constanţa un model de transparenţă şi activitate economică onestă?). Închidem paranteza.
Dacă vor mai apărea situaţii de acest gen, sunt şanse mari ca moralul PD să nu fie foarte ridicat, ceea ce va conduce la o mobilizare scăzută, iar unele retrageri strategice pot vulnerabiliza zone altfel sigure (cum era sectorul 3).
În fine, o a treia variabilă este frauda. Directorul CCSB zice că poate fi în jur de 7%. Mi se pare enorm. La o prezenţă la urne de circa cinci milioane (şi dacă vor fi alegeri comasate, poate fi chiar o prezenţă mai mare) asta înseamnă 350.00 de voturi. Practic, trei oraşe mari de provincie. Oricât de talentaţi ar fi “băieţii” este prea mult. La alegerile prezidenţiale se poate să fi fost de maxim 100.000 de voturi, deşi chiar şi aşa pare prea mult, iar cele mai mari suspiciuni vin de la voturile din străinătate. În cel mai bun caz, să fie tot aşa. Caz în care “repartizarea” lor la alte partide devine riscantă. Pentru PD, la 1-1,2 milioane de voturi, încă o sută de mii nu este chiar deplasat şi este relativ aproape de marja de eroare a sondajelor la scorul general.
Jocurile PD
Toată această agitaţie în jurul a diverselor partide şi partiduleţe este mai degrabă o ipoteză pentru a scăpa de “brandul” istovit PD sub forma unei umbrele mai largi şi a-şi apropria nişte voturi altfel pierdute sau, din partea acestora, doar o formă de a se face interesanţi şi a prinde un trenuleţ electoral. UNPR este undeva la limita pragului electoral, plus ceva procente de la ecologişti, ţărănişti etc., poate duce acest vehicul electoral spre 30% şi poate peste. Pentru PD, cele 2-3 procente ale ecologiştilor, procentul ţărăniştilor contează, altfel, aceştia neintrând în Parlament/Consilii vor intra la redistribuire (sau se vor pierde cu totul, în funcţie de sistem). Noua Republică, eventualul partid al lui Geoană sunt simple baloane de săpun care n-au nici o şansă.
Nu cred că pentru PD miza este 50%. Este prea departe de acest procent şi pentru a-l atinge ar însemna alianţe cu forţe politice care, însumate ar însemna un procent similar sau chiar mai mare decât al său. Miza lor trebuie să fie destrămarea USL. Şi asta face UNPR, bucăţică, cu bucăţică, primar cu primar, dar nu este suficient, chiar şi dacă se desprind facţiuni gen Geoană sau ceva aripioare de la liberali. Dacă USL rămâne unită şi nu face gafe catastrofale are toate şansele să câştige alegerile.
Jocurile USL
USL a lansat iar în dezbatere suspendarea preşedintelui, dar nu suspendarea efectivă îmi pare ţinta finală. Oricât de imaturi ar fi Ponta şi Antonescu, mă îndoiesc că şi-au pierdut complet “uzul raţiunii”. În plus, să nu uităm că acolo mai sunt şi alţii mai bătrâni şi mai versaţi. Două par a fi motivele care să fi precipitat lucrurile, astfel încât acţiunea de suspendare a ajuns simultană cu cea de “pedepsire” a lui Mircea Geoană.
În primul rând, este vizibilă de ceva vreme o distanţare – cel puţin în plan imagologic – a lui Traian Băsescu de PD. Este dificil de estimat dacă el are în vedere un nou construct politic sau pur şi simplu o tactică de “damage control”. Or, dacă Traian Băsescu se desparte de PD şi încurajează o nouă mişcare politică, PD este “mort” şi Opoziţia primeşte o lovitură dură, nemaiavând un adversar uşor.
Al doilea motiv este scandalul de la Cluj, care poate lovi în Emil Boc astfel încât să apară varianta înlocuirii acestuia. Nu cred că Traian Băsescu a orchestrat acest scandal sau l-ar fi “comandat”, dar cert este că pentru un om care “ştia de şase luni” Emil Boc s-a comportat lamentabil şi nu exclud posibilitatea ca preşedintele să fi omis să-l informeze.
Acum este un moment mai oportun ca niciodată ca PD sau Traian Băsescu să schimbe premierul. Grecia, Italia, Spania au făcut-o, iar la noi există tot felul de indicii în acest sens. Un premier tehnocrat are toate şansele să schimbe perspectiva asupra lui Traian Băsescu şi a unei eventuale noi formaţiuni politice girate de acesta. Dincolo de scandalul de la Cluj, Emil Boc se mai poate încă retrage onorabil, invocând “presiunea pieţelor”. Traian Băsescu şi PD ar beneficia acum de un respiro şi un avantaj cert în perspectiva alegerilor de anul viitor. Sigur, ar fi dificil să se treacă un nou Guvern prin Parlament, dar nu imposibil.
Pentru Opoziţie, Emil Boc este adversarul ideal, de aceea trebuie să facă totul pentru a-l menţine în funcţie. Dacă scandalul de la Cluj evoluează în sensul implicării premierului, nu este foarte greu să se insinueze că “este mâna lui Băsescu” şi să-l transforme pe acesta în “victimă” a dictatorului. Dar acesta ar fi un efect pe termen scurt, care s-ar pierde imediat ce ar fi instalat un nou guvern. Emil Boc nu mai are nici un pic de susţinere populară, în vreme ce un guvern de tehnocraţi ar fi pe placul electoratului care ar putea să revină la sentimente mai bune faţă de Traian Băsescu. O perioadă, criticile la adresa guvernului ar trebui să înceteze cu totul fiindcă ar fi ridicole. În plus, nu este exclus ca dintr-un astfel de guvern să facă parte personalităţi din PSD sau PNL.
Pe termen lung, un PD revenit spre 30% creează probleme serioase USL, care pot duce până la desfiinţarea acesteia şi încheierea carierelor lui Antonescu şi Ponta, deşi asupra acestuia din urmă am unele rezerve, neexistând vreo variantă de înlocuire. În schimb, la PNL există o grupare opusă lui Crin Antonescu ce poate prelua conducerea şi duce partidul la guvernare alături de PD.
