Decizia Ucrainei de a suspenda pregătirile pentru semnarea Acordului de asociere la Uniunea Europeană, care era prevăzută la summitul Parteneriatului Estic de la sfârșitul lunii noiembrie, a stârnit perplexitate și chiar îngrijorări. Pe alocuri proteste și chiar furie. Aproximativ 2.000 de susţinători ai integrării Ucrainei în UE au ieşit în stradă la Kiev, imediat după anunțarea suspendării negocoerilor, organizându-se prin intermediul reţelelor de socializare, pentru a denunţa decizia guvernului. Acţiuni de protest au avut loc şi în alte oraşe ucrainene, precum Doneţk, Ujgorod, Ivano-Frankovsk, Luţk, Harkov şi Lvov. Opozanta ucraineană Iulia Timoşenko, ce ispăşeşte în prezent o pedeapsă de şapte ani de închisoare, i-a scris președintelui Viktor Ianukovici, sub imperiul unor puternice emoții negative, spunând: «După decizia guvernului de a refuza semnarea acordului cu UE, aş fi vrut pur şi simplu să vă omor».
Încurcătură între socoteli economice, de imagine și geopolitice
Unii s-au grăbit să definească suspendarea acestor negocieri drept o înfrângere diplomatică a Bruxelles-ului și o victorie de imagine a Moscovei, care își vede unul din statele tutelate din vecinătatea sa imediată chemat la ordine și pus să își facă mea culpa pentru îndrăzneala de a fi avut un vis european. Pe moment, calcule de imagine politică au predominat mai mult la Moscova. «Cu Ucraina readusă înapoi în staul, Rusia are potențialul sigur de a deveni un fel de mare putere europeană, de ale cărei interese UE nu mai poate face abstracție. Prin recuperarea Ucrainei în sfera de influență a Kremlinului, Vladimir Putin își poate recâștiga popularitatea printre ruși și poate deveni un fel de Vladimir cel Mare, în același clasament cu Petru cel Mare, cu Ecaterin a II-a și cu Alexandru I, ca una din figurile dominante în istoria Rusiei», scria recent Wall Street Journal.
În ceea ce o privește, actuala echipă de la Comisia Europeană, condusă de Jose Manuel Barroso, aflată pe final de mandat vroia la rândul ei să bifeze o victorie de imagine, imagine și așa erodată de lipsa de soluții la stoparea recesiunii din zona euro și din UE per ansamblu: aducerea Ucrainei în clubul valorlor democratice ale spațiului comunitar, fie și printr-un proces lent și etapizat. Ceea ce conta era demararea lui cu acte în regulă (acordul de asociere). Pe de altă parte, vocile euroscepticilor din spațiul comunitar nu a întârziat să comenteze. Ele invocă diverse rapoarte elaborate de experți de la Comisia Europeană care spun că, deși Ucraina poate părea atractivă ca piață de desfacere pentru produsele statelor membre UE, zona euro ar trebui mai degrabă să simtă o mare ușurare că nu a luat sub aripa sa o țară extrem de îndatorată financiar, măcinată de corupție și extrem de imprevizibilă politic.
Kievul încearcă să liniștească Bruxelles-ul că a luat doar o pauză pentru a reflecta asupra costurilor integrării europene. Mai mult, dă asigurări. Cursul Ucrainei spre integrarea europeană rămâne neschimbat. Autoritățile ucrainene spun că nu s-au răzgândit și că nu intenţiona să adere la Uniunea Vamală, compusă din Rusia, Belarus şi Kazahstan. Kievul încearcă să se repoziționeze în funcție de ambițiile geopolitice și geoeconomice ale Uniunii Europene și Rusiei, pentru a mări miza și a ieși dintr-un impas economic. Cu alte cuvinte, ucrainenii încearcă să spună UE că țara lor nu este neapărat prietena Rusiei, ci mai degrabă captiva sferei de influență a Moscovei, și că eforturile de salvare din această captitivitate sunt insuficiente. O idee destul de bizară a autorităților ucrainene a fost aceea de a sugera ca negocierile pentru un viitor acord de asociere la UE să se facă în formulă tripartită: Ucraina, UE, Rusia. Uniunea Europeană s-a arătat sceptică faţă de propunerea Ucrainei de a lansa un dialog tripartit cu participarea Rusiei.
Poziție precară între două blocuri economice regionale
Ezitarea între cele două trenduri geopolitice (direcția pro-europeană și direcția pro-rusă) ține de calcule cât se poate de raționale făcute de guvernanții din Ucraina. Cei care cred că în Ucraina nostalgia față de marea patrie sovietică frânează calea spre Europa a acestei țări, sau cine știe ce sentimente profund pro-ruse, se înșeală. Ucraina este o națiune, și chiar și acei cetățeni care vorbesc limba rusă doresc o Ucraina independent și se definesc pe ei înșili ca ucraineni, nu ca ruși. Un recent sondaj de opinie efectuat recent de GfK arată că 45 la suta dintre ucraineni sprijină integrarea în Europa, în timp ce doar 15 la sută mai sunt în favoarea unei integrări într-o uniune economică și vamală cu Rusia. Chiar și oligarhii din Ucraina susțin acordul de asociere cu Uniunea Europeană, deși știu că, pentru început, acest pas va însemna costuri. Atunci de unde ezitarea?
O apropiere de spațiul comunitar ar însemna indirect reducerii volumului schimburilor comerciale cu Rusia. Ucraina a solicitat Uniunii Europene să îi ofere variante de compensare pentrua relansa balanța comercială în cazul semnării unui acord de asociere. Produsele industriale ucrainene au început să își piardă din atractivitate pe piața rusească, industria de anvelope și de produse alimentare la fel. Pierderile reale ale balanței comerciale a Ucrainei în relația economică bilaterială cu Rusia a atins cifra de un miliard de dolari în ultimele patru luni. «Facem apel la UE să nu interpreteze tragic această decizie, ci să se aşeze la masa negocierilor pentru a găsi o soluţie la preţurile gazelor naturale şi relansarea comerţului nostru», a spus șeful executivului de la Kiev, Mykola Azarov, Or, în primele runde de negociere, Bruxelles-ul nu a oferit nicio garanție Kievului.
Imediat ce autoritățile de la Kiev au definit una din direcțiile prioritare ale politicii lor externe apropierea de Uniuniunea Europeană, de la Moscova a sosit lista de condiționări. Vocea tutelară a Rusiei a decretat că, în cazul în care Ucraina va forma o zonă de comerţ liber cu UE, va fi exclusă automat din zona de comerţ liber cu CSI. Moscova a amenințat că, în acest caz, va aplica taxe vamale foarte ridicate mărfurilor ucrainene, ceea ce le-ar fi făcut necompetitive. Una din primele consecinţe sociale imediate ar fi fost desfiinţarea a cel puţin 400.000 de locuri de muncă. Premierul ucrainean Mykola Azarov a redat cel mai realist situația țării sale, într-un interviu pentru un post de televiziune ucrainean: «Aducerea economiei ucrainene la standardele europene necesită cheltuieli uriașe. Potrivit celor mai modeste estimări – în jur de 150-165 miliarde de euro în următorii zece ani. Tot ceea ce ne-a propus UE în schimb a fost doar 1 miliard de dolari.Nu a putut lua o decizie privind semnarea unui acord de asociere la UE ignorând aceste costuri», a spus șeful executivului de la Kiev. În replică, pentru a scoate în evidență preocuparea Uniunii Europene pentru soarta democrației și a prosperității în Ucraina, comisarul european pentru extindere Stefan Füle, declara într-un interviu, că Uniunea Europeană i-a acordat Ucrainei, de la obţinerea independenţei acestei republici ex-sovietice în 1991, fonduri nerambursabile în valoare de peste trei miliarde de euro şi că Bruxellesul intenţiona să sporească acest ajutor financiar între 2014 şi 2020. Între timp, pentru a scăpa de gravele probleme economice, în disperare de cauză Ucraina a cerut ajutor şi Fondului Monetra Internațional, dar acest organism internațional a i-a solicitat, în schimbul unei eventuale asistențe financiare, respectarea unui program de austeriatate care ar fi adus actualei guvernări de asemenea probleme sociale grave.
Deși misiunea de monitorizare a Parlamentului European a apreciat că «pauza» în negocieriole cu UE luată de autorităţile ucrainene s-ar putea prelungi pe termen nedefinit, autoritățile ucrainene spun că ar putea relua procesul de negocieri cu UE peste jumătate de an. S-ar părea că pauza de reflective a Ucrainei va dura, spun unii, până la viitorul summit al Parteneriatului Estic care va avea loc la Riga în 2015. Atunci vor avea loc alegeri și în Ucraina și tema apropierii de Europa va scăpa de sub presiunea strategiilor electorale. Mai mult, în 2015, viitoarele autorități ucrainene ar putea găsi un partener european mai generos la negocierim dat fiind că în instituțiile europene va fi probabil o altă configurație politică decât cea actuală. Două state fost sovietice au rămas să parafeze acordurile de asociere al UE în cadrul summitului de la Vilnius, menținând astfel vital Parteneriatul Estic: Republica Moldova și Georgia. Pentru Republica Moldova, miza Parteneriatului Estic constă în realizarea unor obiective majore: parafarea, semnarea acordurilor, liberalizarea regimului de vize, obţinerea calităţii de ţară eligibilă pentru integrarea în UE. Chiar dacă Ucraina a decis suspendarea pregătirii acordului ei de asociere, autoritățile de la Chinișău și Tbilisi par mai decise ca oricând să nu cadă în capcana unei ezitări care le-ar putea arunca înapoi în istorie, într-o zonă gri a dependențelor și traumelor.
