Anul 2004 se anunta a fi unul efervescent, atât pe plan international, cât si pe plan intern.
Cea mai mare putere a lumii, Statele Unite, sunt puse anul acesta în fata examenului alegerilor generale. Semnalele sondajelor de opinie indica, la acest moment, victoriaactualului presedinte George W. Bush în cursa pentru Casa Alba, în vreme ce partidul republican pare a fi câstigatorul detasat al competitiei electorale, atât pentru Camera Reprezentantilor cât si pentru Congres. Previziunile sunt întemeiate pe de-o parte,pe rezultatele ultimelor sondaje de opinie, pe indicatorii economici care arata, în acest ultim an al mandatului Bush,o revigorare fara precedent în ultimii ani a economiei SUA, iar pe de alta parte, pe cele mai recente evolutii din Orientul Mijlociu. Astfel, arestarea lui Saddam Husein, anuntata cooperare a Libiei în chestiunea armelor nucleare, a Iranului si a Siriei, constituie tot atâtea bile albe pentru regimul republican al presedintelui Bush.
Daca la Washinghton actualul presedinte se pregateste sa fie reales, la Moscova se prefigureaza, în mod cert, un nou mandat al “tarului” Putin. Dupa “fraudarea fara furt” a alegerilor parlamentare, fostul ofiter KGB nu are nici un potential contracandidat la presedintia Rusiei. Mai mult decât atât, câstigarea majoritatii în Duma de stat de catre partidul condus de Putin îi va asigura reglementarea unui nou mandat pentru 2008. Evolutiile politico-economice ale Rusiei contemporane, cu încercarile de impunere a controlului asupra marilor concerne economice si numirea la vârf, în structurile administrative, a unor fosti ofiteri din armata si serviciile de informatii, par a îndreptati afirmatiile analistilor conform carora Rusia se îndreapta înspre un “capitalism totalitar”.
Anul 2004 anunta o continuare a boom-lui economic al Chinei, situatie care, o data cu dezvoltarea programului spatial al acesteia, transforma ultimul mare stat comunist într-una din cele mai importante puteri de pe glob. Desi trimiterea în spatiu cosmic a unei persoane nu constituie în sine o performanta militara, atributele lansatorului care au permis îndeplinirea acestei misiuni reprezinta un semnal de alarma privind capacitatile de aparare si atac ale Chinei. Aceasta este considerata drept cea mai mare putere militara a Asiei, iar evolutiile statului comunist sunt privite cu îngrijorare de Japonia si India, pretendente pâna acum la acest titlu. Singura chestiune care ramâne discutabila în ofensiva mondiala a Chinei este modalitatea în care Partidul Comunist va gasi resursele pentru a se reforma o data cu evolutiile economice si militare sau va pastra o ideologie rigida, care va transforma aceste evolutii în amenintari pentru restul planetei.
Pentru Uniunea Europeana 2004 va ramâne în istorie ca anul celei mai mari extinderi de la înfiintarea ei pâna astazi. Astfel, mai mult ca sigur, principalele tendinte care se vor manifesta în politica europeana în 2004 se vor referi la rearanjarile în planul balantei de putere dintre principalele institutii europene -Comisia versus Consiliu în disputa privind Pactul de Stabilitate – si la rolul noii Uniuni în plan international, în special, la felul în care UE va alege sa re-netezeasca drumul pe Atlantic spre partenerul strategic SUA.
Vor continua si în acest an atât tensiunile între grupurile de state din interiorul Uniunii cu privire la distributia voturilor si a influentei asupra mecanismului decizional cât si în privinta împartirii resurselor financiare ale comunitatii. Prin extindere, falia dintre statelebogate si cele sarace se va adânci, unele din statele membre Spania, Portugalia, Italia, Grecia s.a. pierzând dreptul la fondurile care, pâna de curând, le erau destinate, în mod preferential.Dinsensiunile din sânul UE vor fi accentuate de pozitia principalilor contribuitori la bugetul UE – Franta si Germania – care si-au anuntat intentia de a adopta o pozitie bugetara mai “prudenta”, ca masura de retaliere pentru necooperarea manifestata în negocieri de statele care se bucura cel mai mult de fondurile comunitare.
În plan intern, anul 2004 aduce întreaga fascinatie si îngrijorare a unui an electoral în care lupta politica se anunta a fi acerba. Alegerile locale reprezinta o prima miza, pentru ca prefigureaza rezultatele alegerilor generale, indicând, chiar, sansele partidelor în contextul votului uninominal la Senat. Tinând cont de evolutia sondajelor de opinie, cele mai mare sanse pentru câstigarea alegerilor generale le are partidul de guvernamânt. Cu toate acestea, tarele care marcheaza PSD-ul si tendintele centripete manifestate în partid, fac putin probabila obtinerea unui numar suficient de sufragii pentru a permite PSD-ului sa guverneze singur. Cu atât mai mult cu cât acest partid nu mai poate miza pe rolul de locomotiva al lui Ion Iliescu care, de aceasta data, va fi un simplu jucator.
Şansele în alegeri ale aliantei Dreptate si Adevar sunt, deocamdata, minate de lipsa unui program economico-social coerent, de un discurs vag, redus la lupta împotriva coruptiei, fara a oferi însa variante reale unui electorat care doreste solutii, nu vesnice promisiuni.
Pentru prima data dupa multi ani PRM-ul nu mai reprezinta o amenintare reala, cu un bazin electoral redus si care se va mentine, dupa toate probabilitatile, în aceleasi cifre, independent de evolutiile de campanie. UDMR-ul este deja marcat de o criza de imagine, generata de radicalii din secuime, criza care îi va afecta destul de grav scorul electoral.
Cât despre lupta pentru prezidentiale, pronosticurile sunt premature la acest moment!
Anul 2004 se anunta a fi unul efervescent, atât pe plan international, cât si pe plan intern.
Cea mai mare putere a lumii, Statele Unite, sunt puse anul acesta în fata examenului alegerilor generale. Semnalele sondajelor de opinie indica, la acest moment, victoriaactualului presedinte George W. Bush în cursa pentru Casa Alba, în vreme ce partidul republican pare a fi câstigatorul detasat al competitiei electorale, atât pentru Camera Reprezentantilor cât si pentru Congres. Previziunile sunt întemeiate pe de-o parte,pe rezultatele ultimelor sondaje de opinie, pe indicatorii economici care arata, în acest ultim an al mandatului Bush,o revigorare fara precedent în ultimii ani a economiei SUA, iar pe de alta parte, pe cele mai recente evolutii din Orientul Mijlociu. Astfel, arestarea lui Saddam Husein, anuntata cooperare a Libiei în chestiunea armelor nucleare, a Iranului si a Siriei, constituie tot atâtea bile albe pentru regimul republican al presedintelui Bush.
Daca la Washinghton actualul presedinte se pregateste sa fie reales, la Moscova se prefigureaza, în mod cert, un nou mandat al “tarului” Putin. Dupa “fraudarea fara furt” a alegerilor parlamentare, fostul ofiter KGB nu are nici un potential contracandidat la presedintia Rusiei. Mai mult decât atât, câstigarea majoritatii în Duma de stat de catre partidul condus de Putin îi va asigura reglementarea unui nou mandat pentru 2008. Evolutiile politico-economice ale Rusiei contemporane, cu încercarile de impunere a controlului asupra marilor concerne economice si numirea la vârf, în structurile administrative, a unor fosti ofiteri din armata si serviciile de informatii, par a îndreptati afirmatiile analistilor conform carora Rusia se îndreapta înspre un “capitalism totalitar”.
Anul 2004 anunta o continuare a boom-lui economic al Chinei, situatie care, o data cu dezvoltarea programului spatial al acesteia, transforma ultimul mare stat comunist într-una din cele mai importante puteri de pe glob. Desi trimiterea în spatiu cosmic a unei persoane nu constituie în sine o performanta militara, atributele lansatorului care au permis îndeplinirea acestei misiuni reprezinta un semnal de alarma privind capacitatile de aparare si atac ale Chinei. Aceasta este considerata drept cea mai mare putere militara a Asiei, iar evolutiile statului comunist sunt privite cu îngrijorare de Japonia si India, pretendente pâna acum la acest titlu. Singura chestiune care ramâne discutabila în ofensiva mondiala a Chinei este modalitatea în care Partidul Comunist va gasi resursele pentru a se reforma o data cu evolutiile economice si militare sau va pastra o ideologie rigida, care va transforma aceste evolutii în amenintari pentru restul planetei.
Pentru Uniunea Europeana 2004 va ramâne în istorie ca anul celei mai mari extinderi de la înfiintarea ei pâna astazi. Astfel, mai mult ca sigur, principalele tendinte care se vor manifesta în politica europeana în 2004 se vor referi la rearanjarile în planul balantei de putere dintre principalele institutii europene -Comisia versus Consiliu în disputa privind Pactul de Stabilitate – si la rolul noii Uniuni în plan international, în special, la felul în care UE va alege sa re-netezeasca drumul pe Atlantic spre partenerul strategic SUA.
Vor continua si în acest an atât tensiunile între grupurile de state din interiorul Uniunii cu privire la distributia voturilor si a influentei asupra mecanismului decizional cât si în privinta împartirii resurselor financiare ale comunitatii. Prin extindere, falia dintre statelebogate si cele sarace se va adânci, unele din statele membre Spania, Portugalia, Italia, Grecia s.a. pierzând dreptul la fondurile care, pâna de curând, le erau destinate, în mod preferential.Dinsensiunile din sânul UE vor fi accentuate de pozitia principalilor contribuitori la bugetul UE – Franta si Germania – care si-au anuntat intentia de a adopta o pozitie bugetara mai “prudenta”, ca masura de retaliere pentru necooperarea manifestata în negocieri de statele care se bucura cel mai mult de fondurile comunitare.
În plan intern, anul 2004 aduce întreaga fascinatie si îngrijorare a unui an electoral în care lupta politica se anunta a fi acerba. Alegerile locale reprezinta o prima miza, pentru ca prefigureaza rezultatele alegerilor generale, indicând, chiar, sansele partidelor în contextul votului uninominal la Senat. Tinând cont de evolutia sondajelor de opinie, cele mai mare sanse pentru câstigarea alegerilor generale le are partidul de guvernamânt. Cu toate acestea, tarele care marcheaza PSD-ul si tendintele centripete manifestate în partid, fac putin probabila obtinerea unui numar suficient de sufragii pentru a permite PSD-ului sa guverneze singur. Cu atât mai mult cu cât acest partid nu mai poate miza pe rolul de locomotiva al lui Ion Iliescu care, de aceasta data, va fi un simplu jucator.
Şansele în alegeri ale aliantei Dreptate si Adevar sunt, deocamdata, minate de lipsa unui program economico-social coerent, de un discurs vag, redus la lupta împotriva coruptiei, fara a oferi însa variante reale unui electorat care doreste solutii, nu vesnice promisiuni.
Pentru prima data dupa multi ani PRM-ul nu mai reprezinta o amenintare reala, cu un bazin electoral redus si care se va mentine, dupa toate probabilitatile, în aceleasi cifre, independent de evolutiile de campanie. UDMR-ul este deja marcat de o criza de imagine, generata de radicalii din secuime, criza care îi va afecta destul de grav scorul electoral.
Cât despre lupta pentru prezidentiale, pronosticurile sunt premature la acest moment!
Publicat în : Editorial de la numărul 10
