Orice politica, fie ea interna sau pe plan international, trebuie sa fie înteleasa si sustinuta de opinia publica, pentru a putea fi implementata cu succes. Pentru a obtine sprijinul necesar, Guvernele (mai ales în cadrul regimurilor democratice) sunt obligate sa justifice motivele care au stat la baza luarii unei decizii si sa explice efectele respectivei decizii asupra cetateanului de rând. Daca motivele sunt plauzibile iar efectele pozitive, decidentii se multumesc doar cu descrierea lor. În caz contrar, de regula, Guvernele manipuleaza informatiile, prezinta doar partial sau omit anumite realitati, în încercarea de a diminua contestarea si criticile previzibile.
“Cele mai periculoase neadevaruri sunt adevarurile putin distorsionate”
George C. Lichtenberg 1742-1799, satirist si fizicia german
“Cele mai teribile crime ale umanitatii au fost savârsite sub vraja unor cuvinte si fraze magice”
Frances Cornford
Manipularea – un mijloc implicit al razboiului
Orice politica, fie ea interna sau pe plan international, trebuie sa fie înteleasa si sustinuta de opinia publica, pentru a putea fi implementata cu succes. Pentru a obtine sprijinul necesar, Guvernele (mai ales în cadrul regimurilor democratice) sunt obligate sa justifice motivele care au stat la baza luarii unei decizii si sa explice efectele respectivei decizii asupra cetateanului de rând. Daca motivele sunt plauzibile iar efectele pozitive, decidentii se multumesc doar cu descrierea lor. În caz contrar, de regula, Guvernele manipuleaza informatiile, prezinta doar partial sau omit anumite realitati, în încercarea de a diminua contestarea si criticile previzibile.
Daca în statele totalitare puterea de a decide asupra actiunilor de politica interna sau externa se afla, în mod discretionar în mâinile unei singure persoane sau a unui grup de interese, iar contestarea publica lipseste sau poate fi anihilata prin masuri represive, în cazul statelor democratice lucrurile stau cu totul altfel. Guvernul, ajuns la putere în urma unor alegeri libere, este responsabil pentru actiunile sale în fata cetatenilor, care îl pot sanctiona. Luarea unei decizii de a începe un razboi impune decidentilor necesitatea însotirii unei astfel de decizii de propaganda cu un dublu scop. Deoarece razboiul presupune costuri umane si materiale uriase si este în esenta un act agresiv de politica externa, pentru a putea fi purtat el trebuie sprijinit atât de catre opinia publica interna cât si de ceilalti actori ai comunitatii internationale.
Atacurile teroriste din 11 Septembrie au reprezentat un nou început în multe domenii. A fost pentru prima data în istorie când cetatenii americani au simtit cât de vulnerabili sunt într-un razboi care se poarta cu alte mijloace decât cele conventionale. Datorita pozitionarii sale geografice si avansului tehnologic în domeniul militar, Statele Unite au desconsiderat posibilitatea unui atac terorist pe propriul teritoriu. Pe lânga modul barbar si cruzimea gestului, opinia publica americana, precum si cea din majoritatea statelor, a fost socata tocmai de acest fapt. Şocul, care a zguduit stabila societate americana, a generat presiuni asupra administratiei de la Washington pentru un raspuns imediat si ferm. A fost, poate pentru prima data, când un astfel de raspuns nu era contestat din interior si în majoritatea cazurilor nici din exterior. Daca în cazul razboiului din Vietnam, motivele interventiei au fost mult mai difuze, fapt ce a determinat puternice critici atât din partea mass-media cât si a opiniei publice americane, în urma atacurilor din 11 Septembrie astfel de critici pur si simplu nu au existat.
Desi consensul intern în legatura cu o actiune de represalii împotriva gruparilor teroriste si a statelor care le gazduiau a fost unanim, administratia Bush jr. a înteles ca pe masura ce timpul trece acest consens se va eroda. S-a înteles de asemenea ca respectiva actiune trebuia sa fie sustinuta de majoritatea statelor apartinând comunitatii internationale, ca ea trebuia sa aiba acceptul statelor arabe (pentru a nu trezi suspiciuni cu privire la un posibil razboi împotriva islamului si a comunitatii musulmane de pretutindeni) si ca trebuia sa reziste oricaror critici.
Pentru a realiza acest deziderat a fost necesara lansarea unei campanii de imagine puternice. Nu a fost prima data când o astfel de campanie era desfasurata cu scopul de a atrage sprijinul opiniei publice americane, a celei internationale, a guvernelor unor state si eventual a populatiei care urma sa fie victima unei actiuni militare (exemplificator este si cazul bombardarii Iugoslaviei). Şi nu a fost prima data când propaganda de razboi a trebuit sa serveasca si unui alt scop, respectiv sa diminueze efectele campaniei propagandistice lansata de inamic.
Cum sa justifici razboiul dând vina pe altii
La fel cum administratia americana a înteles necesitatea sustinerii efortului de razboi prin intermediul unei campanii de imagine, Osama bin Laden a înteles ca, pentru a obtine sprijinul comunitatii musulmane si a simpatizantilor pentru cauza sa, trebuie sa apeleze la aceleasi mijloace manipulatoare.
Televiziunea araba Al-Jazeera a fost singurul transmitator care s-a angajat în aceasta campanie alaturi de bin Laden si care a transmis în repetate rânduri mesajele propagandistice ale acestuia. Alegerea ei nu este întâmplatoare. Deoarece Al-Jazeera transmitea în limba araba, ea a constituit singurul transmitator care a putut oferi informatii grupului tinta al respectivelor mesaje (simpatizanti ai cauzei lui Osama bin Laden) fiind de asemenea singura sursa credibila pentru acestia. Mai mult, acoperind o vasta arie locuita de musulmani si fiind considerata un fel de CNN al lumii arabe, respectiva televiziune a jucat un rol crucial în cadrul acestei campanii.
Mesajele transmise au avut un profund caracter manipulator deoarece ele au servit în principal atragerii unor noi adepti cu costul exagerarii voite a unor evenimente, interpretarii lor gresite sau chiar construirii de evenimente false. Urmând cadrul teoretic al oricarei propagande de razboi, Osama bin Laden a identificat în mesajele sale “inamicul” (Statele Unite si Israelul dar si alte state în general musulmane) si a încercat justificarea actiunilor sale prin apelul la o “cauza dreapta”. În încercarea de “satanizare” a inamicului a folosit standarde duble, neaplicabile actiunilor sale, promovând în acelasi timp un dualism maniheist (noi suntem cei “drepti”, cei care se opun noua sunt “rai”). Manipulând informatiile, violenta a fost prezentata ca un fapt inevitabil, ignorându-se alternativele posibile.
Principala tinta a acestei campanii propagandistice a fost comunitatea musulmana sau “Umma”. În repetate rânduri a fost accentuata situatia “dezastruoasa” în care s-ar afla comunitatea musulmana de pretutindeni ca urmare a abuzurilor la care a fost supusa de “cruciati” (lumea crestina) si de evrei în încercarea lor “de a subjuga respectiva comunitate”. S-au folosit imagini cu copii care mor de foame în Irak (subtextul fiind: ca urmare a sanctiunilor impuse de Statele Unite) sau copii palestinieni împuscati de soldatii israelieni în timpul unor ciocniri de strada. Au fost excluse însa informatiile privind victimele atentatelor din 11 Septembrie sau a atacurilor sinucigase palestiniene. Imaginea copiilor a fost folosita frecvent în încercarea de a crea un impact puternic în cadrul grupului tinta.
Tot urmând teoria, campania propagandistica a identificat si repetat obsesiv cauzele respectivei stari de fapt. Principalul vinovat sunt SUA “tarâmul ereziei si al ipocriziei”, urmând în ordinea descrescatoare a importantei “sultanatele” (state din regiunea Golfului precum Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Kuwait) si state islamice “corupte” (precum Egipt, Maroc, Tunisia) care sprijina într-un fel sau altul politica americana.
În prezentarea solutiilor au fost folositi termeni din Coran si din istoria islamului pentru a crea un impact puternic în rândul celor carora li se adresa. Au fost folositi termeni precum “Hijra” (ce desemneaza migrarea lui Mohamed Profetul si a celor care îl urmau spre Medina, de unde au pus bazele civilizatiei musulmane – Afganistanul fiind vazut ca un nou “Medina) si “Jihad” care desi în realitate nu are conotatii violente, a fost folosit în sensul de “razboi sfânt”.
Nu au fost uitate nici simbolurile. Osama bin Laden a aparut tot timpul în vesmânt religios alb, recitând versete din Coran. Austeritatea sa intra în contradictie cu imaginile luxoaselor palate ale familiei regale din Arabia Saudita, calmul sau crea impresia ca el este un refugiu alaturi de care musulmanii “oprimati” pot descoperi adevarul si pot face ceva pentru a schimba respectiva stare de lucruri. Deseori au fost evocate locurile sfinte ale islamului precum Mecca, Medina, Ierusalim, aceste evocari fiind însotite de imagini cu fortele americane din Arabia Saudita.
Campania nu s-a adresat însa doar celor carora bin Laden dorea sa le obtina sprijinul si fata de care a încercat sa gaseasca o justificare pentru atacurile teroriste si pentru victimele inocente ale lor. Cel de-al doilea grup tinta a fost chiar “inamicul”, încercându-se deteriorarea hotarârii acestuia de a interveni militar. S-a încercat convingerea adversarilor ca nu este în interesul lor sa atace Afganistanul evocându-se modul în care afganii au rezistat în fata invaziei sovietice (sunt celebre imaginile cu executarea presedintelui afgan pro-sovietic Najib). Pentru a demonstra SUA ca superioritatea lor militara nu este invincibila s-a facut apel la imagini cu atacul asupra portavionului USS Cole si explozia acestuia.
Asa cum afirma si Richard W. Bulliet respectivele mesaje sunt un caz tipic de campanie propagandistica deoarece structura argumentului este împartita în trei teme generale: descrierea problemei, explicarea cauzelor problemei, prezentarea unor solutii.
Tinta campaniei a fost în principal comunitatea musulmana si în special potentialii suporteri ai cauzei lui bin Laden iar transmitatorul a fost televiziunea araba Al-Jazeera. O tinta secundara a fost opinia publica internationala în fata careia Osama bin Laden a încercat sa-si justifice actele prin opresiunea la care sunt supusi musulmanii în diferite colturi ale lumii de catre imperialismul american si expansionismul evreiesc. Cea de-a treia tinta a fost coalitia anti-terorista, careia i-au fost reamintite vulnerabilitatile, si celelalte state (inclusiv musulmane) care sprijina cauza anti-terorista si care ar putea deveni tinte ale unor actiuni teroriste ulterioare. Razboiul o fost descris ca “unul sfânt”,care se poarta între bine si rau, între americanii si aliatii lor (ce doresc suprimarea islamului în viziunea fundamentalista a lui bin Laden si a adeptilor sai) si Osama bin Laden, sprijinit de talibani (care sunt cei însarcinati de Allah cu unirea tuturor musulmanilor si eliminarea infidelilor si ereticilor).
Pentru a creste impactul asupra receptorilor, în timpul campaniei s-au utilizat obsesiv simbolurile. Parti ale informatiei care au putut cât de cât sa fie folosite în justificarea cauzei au fost manipulate, prin scoaterea faptelor din context (agresiunea soldatilor israelieni împotriva palestinienilor a fost prezentata fara a se arata atacurile sinucigase ale acestora care au declansat acea agresiune). Mai mult, parti ale informatiei care nu serveau scopului campaniei au fost trecute cu vederea (cum ar fi faptul ca pe teritoriul Statelor Unite traieste o comunitate musulmana destul de numeroasa care se bucura de toate drepturile si convietuieste în pace cu celelalte comunitati religioase). Faptele adevarate au fost omise sau amestecate cu cele false, atributul de “manipulatoare” pentru campania descrisa mai sus fiind pe deplin meritat.
