Miza alegerilor din 6 iunie este cea mai mare dintre toate scrutinurilelocale din ultimii 14 ani datorită situaţiei politice actuale. Existenţa unui partid-stat, Partidul Social Democrat, partid de guvernământ, care nu-şi poate reprima tentaţia de a încălca zilnic legea, şi slăbiciunea instituţiilor statului, incapabile să sancţioneze orice fel de violare a legislaţiei atunci când vine dinspre PSD, pot pune, odată în plus, sub semnul întrebării, îndeplinirea criteriilor politice de aderare la Uniunea Europeană. În ciuda dominaţiei social-democraţilor lui Adrian Năstase, pare evident că există, totuşi, o alternativă democratică la actuala putere: Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr PNL-PD (abreviată DA). Deşi, în trei ani de guvernare, PSD a ajuns să deţină 80% din primarii aleşi prin înscrierea lor cu forţa în partidul de guvernământ, liderii pesedişti nu uită că, la alegerile locale din anul 2000, au obţinut doar aproximativ 28%.
Al treilea competitor politic, Partidul România Mare (PRM), partid considerat de mulţi anacronic pentru mileniul trei deşi, după alegerile parlamentare din 2000, a reprezentat marea surpriză fiind plasat pe locul doi după PSD se află, în prezent, într-o scădere continuă în intenţia de vot. Restul partidelor se zbat sub pragul electoral, cele 5 procente necesare pentru participarea la crearea consiliilor locale, municipale şi judeţene sau pentru intrarea în Parlament, reprezentând obiective greu de atins, cu excepţia formaţiunii etniei maghiare, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) şi a Partidului Umanist Român (PUR).
După trei ani de domnie în stil fanariot, caracterizaţi prin dezvoltarea unei corupţii generalizate care a sărăcit milioane de români şi a împiedicat crearea unei societăţi normale, democratice la care sperau toţi cetăţenii, conducătorii partidului de guvernământ au realizat că alegerile nu sunt câştigate înainte de a fi avut loc.
Timp de trei ani, cu ajutorul nemijlocit al televiziunilor, atât a celei de stat, cât şi a celor particulare, (controlate dur politic prin şantajul economic practicat de Guvern) şi cu ajutorul marii majorităţi a analiştilor politici, al sociologilor şi al instituţiilor de sondare a opiniei publice, liderii PSD, în frunte cu şeful partidului, premierul Adrian Năstase, au indus celor 20 de milioane de locuitori ai României ideea că partidul de guvernământ este imbatabil şi veşnic şi, că, degeaba ar încerca o altă forţă politică să-l detroneze. Reuşita ar fi fost aproape sigură dacă liderii PSD, de laBucureşti şi până la ultimul baron local, nu ar fi trăit într-o Românie paralelă, creată de ei pentru ei, departe de lumea reală în care restul locuitorilor supravieţuiesc. Aroganţa liderilor PSD şi plăcerea de a crede că toată omenirea se înclină cu smerenie când trec coloanele lor oficiale cu sirene şi girofar nu s-au clătinat nici măcar la criticile jurnaliştilor din presa scrisă, aproape singurul domeniu pe care partidul de guvernământ nu a reuşit să-l domine. Presei scrise i s-a adăugat şi vocea extrem de critică a oficialilor Uniunii Europene, mai ales a euro-parlamentarilor care au cerut, cu trei luni în urmă, suspendarea negocierilor de aderare cu România, din cauza ineficienţei conştiente a Guvernului PSD de a îndeplini solicitările europene.
Integrarea europeană a intrat în concediu fără plată
Sondajele de opinie din ultima lună au prezentat date care sugerează că este posibilă o schimbare a formulei politice actuale. Ceea ce părea de neimaginat cu un an în urmă se arată, înprezent, a fi posibil. Între PSD şi Alianţa DA, intenţiile de vot diferă cu maximum 8-10%. La nivel regional, situaţia fluctuează: conform studiilor sociologice, Transilvania şi Banatul, cele mai bogate şi mai educate regiuni ale României intenţionează să voteze cu reprezentanţii Alianţei DA. Moldova şi Oltenia, zone înapoiate economic, vechi fiefuri ale baronilor partidului de guvernământ, par să-şi rezerve votul pentru PSD, populaţia majoritar săracă din aceste regiuni având preponderent mentalitate de asistaţi social. Dominaţia PSD este, însă, spartă şi în cele două regiuni: Iaşiul, capitala Moldovei, nu a avut niciodată un primar ales din actualul partid majoritar. În prezent, pentru primăria Iaşi se luptă, cu şanse relativ egale, candidatul PSD şi candidatul PD. Primăria oraşului Piatra-Neamţ pare că va fi preluată, de la PSD, de candidatul liberal Gheorghe Ştefan, persoană notorie (patron de club de fotbal). La fel, pentru capitala Olteniei, Craiova, principalii candidaţi sunt cei ai PSD şi PD.
Bucureşti, capitala României, reprezintă nu numai ţara- în miniatură, ci reflectă cel mai bine capacităţile celor două tabere politice de top: PSD şi Alianţa DA. Primarul general al Capitalei, Traian Băsescu, preşedinte PD şi co-preşedinte al Alianţei DA, pare de neînvins. Până acum o lună, liderii PSD îşi luaseră gândul de a mai încerca să mai cucerească oraşul, părând resemnaţi în faţa refuzului alegătorilor din Capitală de a-i vota vreodată. Relansarea bătăliei pentru cucerirea fotoliului de primar general al Bucureştiului prin aruncarea în cursa electorală de către PSD a charismaticului ministru de externe, Mircea Geoană, a fost gândită de preşedintele României, Ion Iliescu. Fondator al actualului partid de guvernământ, Iliescu s-a implicat extrem de puternic, contrar Constituţiei României, în campania electorală în favoarea “fiului” său, PSD (şeful statului nu are copii). Ştiind că, din decembrie 2004, după finalizarea mandatului prezidenţial, se va reîntoarce în fruntea PSD, Iliescu nu a suportat gândul că “fiul” său riscă să obţină rezultate modeste la locale, mai ales în Bucureşti. Mai mult, un eşec electoral al PSD în Capitală ar afecta serios şansele partidului de a mai câştiga atât alegerile prezidenţiale din noiembrie 2004 (candidat fiind actualul premier, Adrian Năstase, care nu îndrăzneşte încă să-şi anunţe intenţia tocmai din cauză că este conştient de fragilitatea scorurilor electorale), cât şi alegerile parlamentare. În plus, PSD este măcinat de luptele violente pentru putere dintre bogaţii partidului, miniştri şi parlamentari cu greutate, cu atât mai mult cu cât, aflaţi la final de mandat, aceştia încearcă să dea “ultimele tunuri”. Disensiunile dintre ei au afectat organizaţia PSD-Bucureşti condusă de puternicul ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, vicepreşedinte al partidului, a cărui preocupare guvernamentală prioritată trebuia să fie cea privind privatizarea Petrom. Societatea a fost însă parazitată de mai mulţi baroni locali ai partidului, susţinuţi de alt vicepreşedinte PSD cu greutate. Deranjaţi în afaceri de nevoia de a se retrage din contractele dubioase cu Petrom, membrii PSD ai aşa-zisului “grup din Moldova” au început să-l saboteze politic, indirect, pe şeful organizaţiei din Bucureşti, dezvăluind afacerile de corupţie ale primarului PSD al sectorului 5, Marian Vanghelie, cu riscul de a afecta astfel şi rezultatele electorale ale partidului. Ministrul Economiei este un apropiat al lui Ion Iliescu, la fel ca şi ministrul de Externe, Mircea Geoană. A fost momentul în care Iliescu a intervenit. I-a chemat în ziua de 1 mai, dis-de-dimineaţă, pe cei doi la Palatul Cotroceni şi le-a comunicat decizia sa: candidatul iniţial al partidului, Bogdan Niculescu Duvăz iese pe tuşă, Geoană va candida la primăria Capitalei. Asta, pentru a mai salva ceva procente pentru PSD la primăriile de sector şi la Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) dar şi pentru a-i da o şansă liderului organizaţiei bucureştene, ministrul Popescu, de a nu suferi o înfrângere politică serioasă care i-ar afecta cariera în partid şi visul său de a deveni viitorul premier în cazul în care PSD ar câştiga alegerile parlamentare din noiembrie 2004. Astfel, ministrul de Externe Mircea Geoană a fost pus de PSD şi Ion Iliescu să se ocupe de integrarea partidului în Bucureşti în loc să continue să se preocupe de integrarea României în UE. Intrarea lui Geoană în cursa electorală pentru primăria Capitalei doar cu scopul de a bloca un succes total al Alianţei DA în Bucureşti denotă spaima liderilor PSD că pot pierde alegerile. Mircea Geoană are toate şansele să intre în turul doi al alegerilor cu Traian Băsescu, candidatul Alianţei DA, dar reuşita sa este pusă la îndoială. A debutat cu stângul, prin încălcarea flagrantă a legii învăţământului şi a legii alegerilor locale care interzic desfăşurarea campaniilor în şcoli. Insistenţa strategilor PSD de a-l plimba pe Geoană doar prin faţa elevilor, evitând populaţia oraşului, denotă o altă îngrijorare: frica de a nu fi ignoraţi sau criticaţi de alegători. Dacă nici măcar pe Mircea Geoană, persoană plăcută, cu imagine pozitivă, nu s-au îndurat strategii PSD să-l scoată între oameni, atunci este de explicat de ce toate mega-lansările candidaţilor partidului la alegerile locale unde premierul Adrian Năstase se comporta ca un animator TV, s-au consumat numai în săli închise, în faţa televiziunilor, departe de alegători, săli unde elevii erau aduşi pe post de aplaudaci.
Aceeaşi formulă de avarie a aplicat-o conducerea partidului şi în cazul primăriei Clujului unde a fost retras în ultima clipă candidatul iniţial, prefectul, şi a fost introdus în cursă ministrul de Interne, Ioan Rus. Doar cu scopul de a nu lăsa Clujul cucerit de favoritul orăşenilor, candidatul DA, Emil Boc. Pentru Guvern şi pentru PSD nu mai contează că ministrul Rus trebuia să încheie în această perioadă cel mai dificil capitol de negociere cu UE. Românii mai pot aştepta până va binevoi PSD să se ocupe de intrarea în Europa, important este ca partidul să câştige alegerile. De ochii lumii, cei doi miniştri-candidaţi, Geoană şi Rus au anunţat că şi-au luat concediu fără plată de la Guvern pe perioada alegerilor, odată cu ei intrând în concediu fără plată şi integrarea României în UE.
Zecile de strategi electorali, americani, europeni sau români, plătiţi cu bani grei de liderii PSD pentru a-i face să nu piardă alegerile în faţa unei Alianţe PNL-PD care a angajat doar o singură firmă de specialitate, şi aceea autohtonă, nu au reuşit să impună nici măcar campania-blitz pe care o planificaseră pentru Geoană, în Bucureşti. Masivitatea şi componenţa eterogenă a staff-ului electoral al PSD a făcut ca strategii Alianţei DA, mult mai puţini dar şi mai dinamici să “fure” afişul-surpriză. Astfel, înainte ca Geoană să apară pe panourile uriaşe comandate de PSD prin Capitală, mesajul a fost preluat de … Băsescu, partidul de guvernământ pierzând la această “afacere” gândită prost, peste un milion de dolari! Vorba românului: “Degeaba ai cu ce, dacă nu ai cu cine”.
Coaliţie naţională anti-PSD
Surpriza politică a acestui an electoral o reprezintă PUR, partid minuscul a cărui singură calitate, până acum, a constituit-o deţinerea celui mai puternic trust media din România, compus dintr-o televiziune naţională, Antena 1, un cotidian central, “Jurnalul Naţional” şi un post de radio. PUR a intrat în Parlament în urma alegerilor din anul 2000 pe listele actualului partid de guvernământ, dar pe care l-a abandonat când preşedintele umanist, Dan Voiculescu, nemulţumit că nu a primit ceea ce convenise cu liderii PSD, a decis să rişte o competiţie pe cont propriu. Fulger, l-a angajat pe celebrul strateg american Dick Morris care a demarat o campanie electorală inedită, menită a face cunoscut PUR: a lansat în cursa electorală din Bucureşti şapte femei, actriţe, vedete TV, oameni de afaceri. Scopul a fost îndeplinit. Dick Morris îşi merită milioanele de dolari. PUR a devenit vizibil şi datorită elementului-surpriză, femei celebre în cursă electorală, şi graţie forţei mediatice deţinută de partid. PUR nu şi-a propus să cucerească vreo primărie, deşi se pare că are şanse, scopul lui Voiculescu fiind acela de a depăşi pragul electoral de 5 procente care să-i permită să acceadă în consiliile locale şi în Parlament.
UDMR, după 14 ani de existenţă şi un scor electoral constant de aproximativ 7%, se zbate acum să atingă pragul necesar de 5%. Colaborarea şi sprijinul politic oferite cu dărnicie de liderii Uniunii conducerii PSD pentru avantaje de multe ori personale au creat disensiuni serioase în UDMR, o parte a membrilor formaţiunii creându-şi un partid paralel. Mai mult, electoratul maghiar nu mai ascultă orbeşte de liderii UDMR. De exemplu, în municipiul Cluj, acesta nu este interesat să-l voteze pe candidatul PSD, aşa cum a comandat conducerea UDMR, ci şi-a declarat susţinerea pentru candidatul Alianţei DA.
Dacă PSD a angajat, printre alţi strategi electorali, firma americană de advertising Greenberg-Carville-Schrumm cu al ei Tall Zilberstein, PRM a încheiat un contract la fel de costisitor cu firma israeliană Arad Communication condusă de strategul Eyal Arad. Paradoxal, deşi este consiliat de un specialist în strategii electorale, pentru PRM, sondajele, chiar aşa controversate cum sunt, prezintă date negative. Partidul lui C.V.Tudor se află pe un trend descendent continuu, prezenţa în cursa electorală din Bucureşti a omului de fotbal Dumitru Dragomir încercând, ca în cazul PSD, să mai ridice puţin scorul partidului în Capitală. În schimb, PRM a reuşit ca, în provincie, să se debaraseze de imaginea de partid extremist conferită de preşedintele partidului, C.V.Tudor, şi să încheie alianţe de colaborare cu celelalte partide democratice, mai ales cu reprezentanţii Alianţei DA, împotriva PSD. De fapt, aceasta este marea caracteristică a alegerilor locale din acest an: coalizarea neaşteptată a tuturor partidelor împotriva PSD, colaborarea in extremis a clasei politice pentru respingerea totalitarismului practicat de partidul de guvernământ probează faptul că democraţia din România se află în pericol.
