Alegerile locale vor conduce la schimbări multiple şi de durată în viaţa politică, determinate de introducerea votului uninominal la preşedinţia consiliilor judeţene, de noile forme de acces la resurse şi de situaţia politică foarte complicată. Mutarea accentului de pe administraţia centrală pe cea locală a avut deja loc în 2004, când reprezentanţi de frunte ai PD, în special, au candidat la primăriile marilor oraşe, ridicând miza pentru câştigarea funcţiilor de primar. De această dată, schimbările vor fi însă mult mai mari.
Gate-keeper-ii de la judeţ
Mass-media a exprimat îngrijorarea că introducerea votului uninominal la funcţia de preşedinte al consiliului judeţean îi va reîncărca pe baronii locali ai PSD. Este posibil, dar nu şi esenţial pentru a explica acest fenomen nou. Căci baronii locali, fie ei de la PSD sau de la alte partide, vor controla, cel puţin în parte, accesul la resurse pe raza unui judeţ, devenind personaje mult mai puternice decât acum, în plan local, dar şi la nivel naţional. Legaţi direct de fondurile guvernamentale, pe care trebuie să le împartă primăriilor, preşedinţii de consilii judeţene vor deveni adevăraţi gate-keeper-i ai politicii locale. Vor fi aleşi de un număr mai mare de cetăţeni decât un primar sau un parlamentar şi, fără îndoială, se vor împăuna cu această legitimitate, ba chiar vor cere atribuţii sporite. Importanţa lor politică va creşte deci, peste aceea a primarilor marilor oraşe şi a parlamentarilor. Uninominalul pentru consilii judeţene va transforma aproape sigur actualele unităţi administrative în regiuni cvasi-autonome, dacă nu în feude controlate de la nivelul judeţului.
Aceasta va conduce în final la o uniformizare politică la nivel judeţean. Vom avea judeţe întregi controlate de anumite partide şi totul se va învârti în jurul acestui control deoarece el va asigura în final accesul la sursa primară: Guvernul. Votanţilor li se va explica foarte clar că a vota un partid de aceeaşi culoare cu a preşedintelui judeţean înseamnă o şansă în plus pentru a beneficia de fonduri mai multe de la Guvern pentru rezolvarea problemelor locale.
Introducerea sistemului de vot uninominal creează un complex în relaţia parlamentar-preşedinte al consiliului judeţean. Ales într-o circumscripţie mult mai mică decât un judeţ, parlamentarul este în acelaşi timp reprezentantul naţiunii (potrivit principiului constituţional al mandatului neimperativ). El va fi probabil mai legitim decât până acum, dar mai puţin legitim decât preşedintele consiliului judeţean. Acesta din urmă se bucură de o reprezentativitate mai mare şi, în acelaşi timp, are în responsabilitate directă chiar baza sa electorală.
Ciudăţenia ca un parlamentar să fie mai puţin legitim decât un ales local va crea distorsiuni în relaţiile de putere, în sensul că parlamentarul poate ajunge să se subordoneze preşedintelui consiliului judeţean pentru a putea să-şi păstreze fieful. La fel a procedat, de pildă, Traian Băsescu, invocând alegerea prin vot direct de către întregul corp electoral faţă de alegerea în circumscripţii a parlamentarilor. Dovadă că lucrurile stau aşa şi nu este vorba de pure speculaţii este anunţul candidaturii parlamentarului PD-L Radu Berceanu la funcţia de preşedinte al consiliului judeţean Dolj. Anticipând ceea ce se va întâmpla, Berceanu a afirmat că Parlamentul nu mai reprezintă un challenge pentru el. De asemenea, liderul PD-L şi deputatul Gheorghe Flutur va candida la preşedinţia consiliului judeţean Suceava. La aceasta trebuie adăugat efortul deputatului PSD Miron Mitrea de a impune votul uninominal la consiliul judeţean, la cererea baronilor locali ai partidului din Moldova.
Să ne amintim că şi în trecut şefii de consilii judeţene au avut o mare influenţă în plan local şi, adesea, chiar în planul politicii centrale (în perioada 2001-2004 existau organizaţii locale conduse de baroni unde nici preşedintele partidului, Adrian Năstase, nu putea interveni sub nici o formă).
Către un sistem mafiot local
Cel puţin în prima fază, adică în următorul mandat, este totuşi de aşteptat ca o coagulare să nu se producă şi, dimpotrivă, să asistăm la o generalizare a conflictului politic, la extinderea lui dinspre centru spre teritoriu. Datorită cotei ridicate de popularitate, PD-L este partidul care are şanse să câştige cele mai multe preşedinţii de consilii judeţene (votul are loc într-un singur tur), în timp ce PNL, care conduce Guvernul, are şanse slabe de a accede la aceste funcţii. Pe de altă parte, majorităţile în aceleaşi consilii ar putea să fie alcătuite din PNL şi PSD. Situaţii similare se vor întâlni desigur la consiliile locale şi în relaţiile dintre judeţ şi primării. Preşedinţii consiliilor judeţene care nu vor aparţine partidului de guvernământ vor face o opoziţie dură faţă de acesta şi-l vor acuza, pe sistemul deja consacrat de Traian Băsescu la primăria generală a Capitalei, de direcţionare subiectivă a fondurilor. Este de aşteptat de aceea ca, după alegeri, în funcţie de interesele politice ale momentului, legea bugetului să fie modificată în aşa fel încât banii să ajungă la cine trebuie. Totuşi, va fi destul de greu pentru Guvern să explice de ce fondurile ar trebui să fie orientate, să spunem, către primării şi nu către aleşii uninominal de la judeţ. La rândul lor, în condiţiile actuale primarii se vor plânge că preşedinţii de consilii judeţene nu le repartizează fonduri suficiente. Toată această reţea va crea nenumărate blocaje, cum se mai întâmplă şi acum, iar în final va genera un sistem de mafie locală extrem de bine pus la punct.
Capitala, ca oportunitate, inclusiv politică
Perspectiva unei regionalizări efective face ca orice funcţie în administraţia locală să devină extrem de importantă. Dacă, la scrutinul din 2004, rezultatele de la Bucureşti şi Cluj au influenţat puternic alegerile parlamentare şi prezidenţiale, accentuând un anumit trend, în 2008 situaţia va fi probabil diferită. Diseminarea puterii către administraţia locală face ca şi miza Capitalei să se restrângă la interesele bucureştenilor. Fără îndoială că numai alegerile vor arăta dacă cetăţenii Capitalei au optat pentru un vot politic, având o valoare simbolică pentru întreaga ţară, sau pentru un vot util, în vederea satisfacerii intereselor locale. Ceea ce se poate constata însă încă de pe acum este o slăbire a interesului bucureştenilor pentru opţiuni cu valoare politico-simbolică. Desigur, Capitala rămâne în continuare o ţintă esenţială, dar din ce în ce mai mult prin potenţialul de dezvoltare al oraşului, prin oportunităţile oferite.
Deocamdată nu este foarte clar în ce direcţie va fi orientat votul cetăţenilor, ceea ce face ca şi cele mai mari partide, PSD şi PD-L, să întâmpine dificultăţi în alegerea candidatului. PSD are de ales între liderul organizaţiei de Bucureşti, Marean Vanghelie, şi doctorul Oprescu, dar nici unul, nici celălalt nu pare să fie o soluţie prea bună. La rândul său, PD-L nu este hotărât pe cine să desemneze, între cei nominalizaţi aflându-se primarul de la sectorul 3, Liviu Negoiţă, şi secretarul general al PD-L, Vasile Blaga. Pentru că nu au decis asupra candidatului pentru primăria generală, problema candidaţilor la sectoare nici nu a putut să fie ridicată. Aceste incertitudini sunt explicabile şi prin situaţia din interiorul partidelor. Într-adevăr, concurenţa dintre Oprescu şi Vanghelie este o proiecţie a războiului intern din PSD dintre tabăra lui Geoană şi aceea a lui Iliescu-Năstase. Începutul sfârşitului, pentru PSD, în 2004, a fost pierderea primăriei generale a Capitalei (de către actualul preşedinte Mircea Geoană). Tot de acolo ar putea începe şi revenirea PSD. Oprescu reprezintă aripa veche din PSD, cel care ar trebui, prin victoria la Bucureşti, să readucă speranţele celor din grupul Iliescu-Năstase. Numai că pe de o parte paradigma care a funcţionat în 2004 nu mai este în totalitate valabilă (reîntoarcerea la cele două blocuri politice, conduse de Băsescu şi Năstase, este puţin probabilă acum), pe de altă parte funcţia politică a primăriei generale este în curs de modificare (primăria generală devine tot mai mult ceea ce trebuie să fie, adică o funcţie administrativă). Probabil cea mai fericită opţiune pentru PSD ar fi nominalizarea unui politician din noua gardă, care să nu fie respins nici de oamenii lui Iliescu şi Năstase (un posibil candidat poate fi Cristian Diaconescu).
La PD-L însă este vorba despre altceva, şi anume despre temerea de a pierde primăria generală, după ce ea fusese transformată în fief al democraţilor de către Traian Băsescu. Pierderea primăriei ar fi o lovitură pentru liderii PD-L, mai ales că actualul primar democrat-liberal nu a confirmat aşteptările bucureştenilor. În acelaşi timp, PNL este gata să-l susţină în turul al doilea pe candidatul PSD (probabil cu excepţia lui Vanghelie), dacă liberalul Ludovic Orban nu va acumula voturile necesare.
Moment dificil pentru toate partidele
Situaţia politică extrem de complicată, la nivel central, va influenţa totuşi alegerile locale de anul acesta. Dincolo de dorinţa comunităţilor locale de a alege reprezentanţi cât mai buni, dimensiunea politică a alegerilor nu va putea să fie nicidecum ignorată. Pentru a câştiga funcţii şi a forma majorităţi, PSD şi PNL vor fi obligate să se alieze la nivel local. În ciuda încercărilor celor două partide de a ocoli încheierea unei înţelegeri politice, alegerile locale le va pune în faţa faptului împlinit. Legătura dintre PNL şi PSD nu va putea să mai fie, în vreun fel, negată, ceea ce le-ar obliga la realizarea unei alianţe preelectorale. După locale, una dintre cele mai dificile probleme, pentru PSD şi PNL, va fi să definească şi să gestioneze relaţia dintre ele.
Alegerile locale din acest an vin într-un moment prost pentru toate partidele. După Consiliul Naţional din acest an, în PSD lucrurile par că au început să se aşeze. PSD este însă departe de a fi revenit la forţa de odinioară. Alegerile locale ar putea să consacre scăderea sa electorală. De asemenea, PNL, care se află în descreştere, este gata să piardă zone importante, pe care le domina până acum, mai ales în mediul urban. Deşi este de aşteptat să câştige un număr mare de primării şi consilii judeţene, PD-L ar putea avea probleme cu majorităţile şi, cel mai grav, ar putea rata perspectiva de a deveni un partid majoritar. Cel mai probabil alegerile locale nu vor consacra nici un câştigător net.
