În contextul “revoluţiei trandafirilor”, când Mihail Saakaşvili era ales pentru prima dată preşedinte, George W. Bush lăuda micul stat din Caucaz, salutând dorinţa acestuia de a îmbrăţişa valorile democraţiei. La patru ani distanţă, georgienii au fost invitaţi din nou la vot, de această dată pentru desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate la care au trebuit să precizeze clar care le sunt aspiraţiile.
Miza alegerilor parlamentare
Niciodată de la destrămarea U.R.S.S., în Georgia nu au avut loc alegeri legislative atât de comentate în mass-media internaţională. O dată cu instalarea lui Saakaşvili în funcţia de preşedinte, Occidentul considera că Georgia va face paşi importanţi pentru stabilirea democraţiei. Or, preocuparea pentru restabilirea integrităţii statului, divergenţele tot mai accentuate cu Federaţia Rusă şi conturarea unei opoziţii mai dinamice au reprezentat stavile în acest sens.
În ajunul alegerilor parlamentare anticipate, relaţiile dintre Georgia şi Rusia s-au agravat şi mai mult. În luna aprilie, Moscova şi-a mărit contingentul de menţinere a păcii în Abhazia (regiune separatistă georgiană), motivând că autorităţile georgiene concentrează trupe la frontierele acestei republici. Presa internaţională a tratat pe larg deteriorarea relaţiilor ruso-georgiene înainte de alegeri, iar liderii politici din Occident au invitat statul georgian să treacă peste un test al democraţiei dacă doreşte să primească pe viitor sprijinul în această problemă. În schimb, preşedintele georgian a lansat acuzaţii la adresa liderilor europeni, manifestându-şi nemulţumirea că aceştia nu au adoptat o poziţie fermă în legătură cu acţiunile Rusiei şi i-a asigurat de corectitudinea alegerilor.
Însă recentele precedente nu au fost favorabile. Anul trecut a sfârşit prin manifestări stradale din partea opoziţiei, presărate cu incidente, Saakaşvili fiind nevoit să recurgă la organizarea alegerilor prezidenţiale anticipate. În cele din urmă, pe 6 ianuarie 2008, georgienii au reconfirmat opţiunea pentru fostul şef de stat cu 53,5% din voturi, numai că opoziţia nici după alegeri nu s-a liniştit, acuzând puterea că a fraudat alegerile.
Campanie electorală presărată cu violenţe
După nici câteva luni de agitaţie politică, Georgia s-a înfierbântat din nou. Nouă partide politice şi trei coaliţii s-au înscris la Comisia Electorală Centrală de la Tblisi pentru a participa la alegerile electorale anticipate: Mişcarea Naţională Unită, Consiliul Unit, Partidul Republican din Georgia, Partidul Laburist din Georgia, Mişcarea Creştin-Democratică, Alianţa Dreptăţii, Uniunea Tradiţionaliştilor din Georgia, Alianţa Creştin-Democrată, Politica Georgiană, Ţara Noastră, Partidul Naţional al Radical-Democraţilor din Georgia şi Uniunea Sportivilor Georgieni. De remarcat că alte 37 de partide politice au fost respinse de CEC-ul georgian din cauza neîndeplinirii criteriilor.
O dată ce şi-au văzut partidele înregistrate la CEC, liderii politici georgieni au început o campanie electorală asiduă, manifestându-se violent în diferite localităţi ale Georgiei. Nici nu a trecut o jumătate de an de la încheierea violenţei de pe străzi că opoziţia inflama din nou spiritele. Convinsă de puterea Mişcării Naţionale Unite, partidul preşedintelui Mihail Saakaşvili, opoziţia s-a dat lovită, trâmbiţând asupra abuzurilor comise de acest partid. Liderii opoziţiei erau convinşi că preşedintele georgian se va ocupa personal de fraudarea alegerilor şi făceau apel la simpatizanţi să organizeze împreună o rebeliune în caz că alegerile vor fi fraudate.
Un preşedinte fericit
Pe 21 mai populaţia s-a prezentat la urne. În timp ce pe umerii statului atârna necesitatea respectării principiilor democratice, georgienii trebuiau să-şi exprime opţiunea politică şi cursul pe care să se îndrepte pe viitor ţara. Mihail Saakaşvili aştepta ca votul de încredere care i-a fost acordat la începutul anului să se materializeze din nou şi georgienii să dea curs astfel cursului euro-atlantic pe care îl promovează. După anunţarea rezultatului final, cetăţenii Georgiei au descoperit zâmbetul unui preşedinte fericit, al cărui partid, Mişcarea Naţională Unită, a obţinut 59,22% din voturi şi 120 din cele 150 de locuri în parlament. Printre partidele care au depăşit pragul electoral s-au numărat Consiliul Unit –17,71% din voturi, Mişcarea Creştin-Democratică – 8,63% din voturi şi Partidul Laburist din Georgia – 7,43% din voturi.
Pe 22 mai Mihail Saakaşvili a ţinut un discurs în care şi-a exprimat gratitudinea faţă de societatea georgiană pentru că s-a mobilizat şi a participat activ la alegeri, dând dovadă de maturitate şi disciplină în timpul votului. Preşedintele georgian nu a vorbit despre triumful partidului său, ci despre un triumf al naţiunii georgiene şi al aspiraţiilor euro-atlantice pe care le-a manifestat.
Manifestările opoziţiei
După cum era de aşteptat, opoziţia a contestat rezultatul alegerilor, declarând că acestea au fost fraudate. Totuşi, pentru o clipă, a reuşit să inducă poporul în eroare anunţând că a devenit câştigătoare. Când datele oficiale au fost prezentate, opoziţia georgiană s-a considerat furată şi a continuat să revendice victoria în alegeri. În continuare spiritele au degenerat, iar partidele învinse au format o coaliţie de opoziţie şi au dat tonul protestelor de stradă. David Gamkrelidze, unul dintre liderii Consiliului Unit, a declarat că, deoarece alegerile au fost falsificate, opoziţia refuză să facă parte din noul parlament. Un spectacol în adevăratul sens al cuvântului s-a derulat pe 26 mai. Televiziunea Caucazia a înregistrat cota maximă de audienţă, transmiţând în direct două evenimente ce au strâns laolaltă privirile tuturor georgienilor şi nu numai. Concomitent cu desfăşurarea ceremoniei de celebrare a independenţei Georgiei, coaliţia de opoziţie a organizat un miting de protest la care au participat 16.000 de oameni pentru a elibera ţara de regimul lui Saakaşvili, după cum declara Levan Gaceciladze. În cadrul mitingului opoziţia a prezentat un memorandum în care a precizat incorectitudinea alegerilor, nelegitimitatea acestora şi a cerut organizarea unui nou scrutin. Memorandumul mai menţiona faptul că populaţia Georgiei nu a fost lăsată să-şi exprime liber opţiunea şi contesta statul pentru monopolizarea administraţiei şi a mass-media. În faţa camerelor de filmat, liderii partidelor de opoziţie au ţinut diverse discursuri anti-Saakaşvili sau anti-americane. Dintre toate s-a remarcat cuvântarea aceluiaşi David Gamkrelidze care a propus o inovaţie, ridicând problema creării unui parlament alternativ: “În acest moment, când în ţară este un vacuum al puterii, când nu avem un preşedinte legitim şi acum nu avem nici un parlament legitim, noi, cei pe care poporul ne-a ales, reprezentanţii partidelor de opoziţie, intenţionăm în zilele apropiate să formăm un parlament alternativ”.
Verdictul observatorilor occidentali
Uniunea Europeană şi SUA au reacţionat pozitiv, arătându-şi satisfacţia faţă de felul în care a fost organizat scrutinul. Nu la fel de entuziaşti s-au manifestat observatorii OSCE, care au fost implicaţi direct în monitorizarea campaniei electorale şi a alegerilor. Ei au emis un raport în care au precizat că există progrese, numai că s-au consemnat şi nereguli, precum cazuri de „intimidare”, „presiuni asupra observatorilor”, „nereguli importante”, iar la numărătoarea voturilor s-a observat o distincţie „vagă” între activităţile „administraţiei publice şi campania partidului aflat la putere”. A doua zi după alegeri, în cadrul unei conferinţe de presă, Joao Soares, vicepreşedintele Adunării parlamentare a OSCE, a menţionat: „Aceste alegeri nu au fost depline, cu toate acestea, spre deosebire de alegerile prezidenţiale din ianuarie, s-au remarcat progrese concrete şi substanţiale. Problemele încă rămân şi mai trebuie încă mult de muncit. Am încredere că în această ţară toate forţele politice se vor uni şi vor continua activitatea pentru îmbunătăţirea democraţiei Georgiei”.
Un eşec al democraţiei sau un eşec al Rusiei?
Este foarte clar că Georgia nu reprezintă democraţia întruchipată, ceea ce este o caracteristică a tuturor ţărilor din spaţiul ex-sovietic, cu excepţia statelor baltice. Însă progrese vizibile sunt, şi de la Tbilisi se fac paşi importanţi în acest sens, numai că nu va se va reuşi atâta timp cât forţele politice din ţară nu vor colabora.
În ceea ce priveşte chestiunea falsificării votului de la 21 mai, partidele de opoziţie au prezentat dovezi minuscule în acest sens. Oricum, este imposibil să furi toate voturile, după cum a susţinut coaliţia de opoziţie, atunci când sunt prezenţi observatori internaţionali, atunci când desfăşori alegeri libere la care participă în mod egal toate partidele şi mai ales atunci când un singur partid are de luptat împotriva celorlalte. Opoziţia din Georgia a ştiut că va pierde încă din timpul campaniei electorale. De aici a reieşit discursul lipsit de sustenabilitate că alegerile vor fi fraudate.
În schimb, prin votul georgienilor, interesele ruseşti în regiune au primit o lovitură grea, iar puterile occidentale au fost invitate să se gândească mult mai serios la aspiraţiile euro-atlantice ale georgienilor. (I. G.)
