Mai avem puțin și rămân doar 12 luni până la debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, dar în momentul de față avem un singur candidat sigur: Crin Antonescu. Să vedem potențialii contracandidați și șansele lor în ordinea probabilității candidaturii:
Linia de start
Dan Diaconescu. Fără televiziune îi va fi greu, deja lumea l-a uitat. Pe de altă parte, această uitare îl ferește de gafe și de supraexpunere. La momentul oportun se vor găsi suficiente televiziuni care să-i preia mesajele excentrice. În plus, este o categorie de electorat care nu are lider (deși Traian Băsescu încearcă să și-l aproprie). 15%.
Nicușor Dan/Claudiu Crăciun. La alegerile locale Nicușor Dan a obținut aproape 10% în București. Modul în care evoluează protestele și gradul de mobilizare prin internet pot produce o combinație de factori care să schimbe situația. Estimez că un „candidat al pieței” va trece de 10%.
Elena Udrea. Este pohta ce-o pohtește Traian Băsescu, așa că sunt cele mai mari șanse ca ea să fie candidatul „dreptei”. Nu poate spera nici măcar la voturile pe care le-ar obține Traian Băsescu, adică undeva spre 10%. PD nu mai există ca organizație iar Traian Băsescu nu are o organizație. Presupunând că PD și Traian Băsescu vor cădea la pace, ceea ce nu este exclus, proiectul său de partid fiind inexistent în ciuda sprijinului masiv și pe față din partea sa. Cel mai probabil, în cel mai optimist scenariu, doamna Udrea nu va depăși cu mult 10%.
Mugur Isărescu. Este a doua opțiune a lui Traian Băsescu și a „dreptei”. Are însă o problemă cu modul în care a gestionat sistemul bancar, numărul contestațiilor la adresa sa înmulțindu-se. Principala vulnerabilitate o constituie modul în care a gestionat clauzele abuzive din contracte în favoarea băncilor. Fiind „tehnocrat” percepția publică asupra sa este mai degrabă de „premier” decât de „președinte”. Cel mai probabil ar avea un scor sub Elena Udrea.
Sorin Oprescu. Game Over. Oricum era o candidatură umflată artificial. Șansele sale în afara Bucureștiului sunt reduse, iar în București deja are probleme după un al doilea mandat dezastruos asemănător cu cel al lui Videanu. Bomboana pe colivă, copilul omorât de maidanezi. Nici măcar mașinăria de vot a PSD nu poate face din coadă de câine sită de mătase.
Victor Ponta. S-a umplut complet de ridicol cu proiectul Roșia Montană. Până acum își gestionase foarte bine imaginea publică dar și-a făcut praf tabloul construit cu atâta migală. Candidatura sa din poziția de premier va pune însă probleme, iar o eventuală renunțare la această funcție va pune probleme partidului. În ciuda mașinăriei de vot a PSD, nu cred că Ponta ar depăși 25%. Un sondaj arăta că Victor Ponta ar lua în jur de 60% din scorul partidului. S-a dovedit mult prea slab, un al doilea Geoană, care însă nu va beneficia de suportul PNL și nici de antipatia față de Traian Băsescu, care s-a mai domolit pe măsură ce președintele a devenit irelevant și patetic. Spre deosebire de Crin Antonescu, care a avut dintotdeauna un scor superior partidului (o parte din votanți fiind chiar de la PSD), premierul se bazează doar pe mobilizarea activului de partid. Ținând cont de faptul că unii baroni sunt suficient de puternici încât să nu depindă de Guvern, este posibil ca mobilizarea lor să fie mai redusă. După atâția ani de criză și reducere continuă a banilor de la centru, baronii pot pricepe un lucru elementar: nu mai sunt bani și trebuie să se reorienteze. Caz în care și guvernarea și președinția să nu mai reprezintă o miză.
MRU/Predoiu. Sunt două avataruri ale aceluiași personaj: „birocratul ajuns la nivelul maxim de incompetență”. Nesemnificativi.
Deci, un eventual clasament ar putea arăta: 35% Crin Antonescu, 25% candidatul PSD, 15% Dan Diaconescu, 15% PD, 10% „candidatul pieței”.
Tendințe
Alegerile prezidențiale au ocazia de a confirma niște tendințe care vor reconfigura foarte mult spațiul politic:
- Reducerea importanței ruralului. De ceva vreme, ponderea populației din zona rurală în totalul populației scade.
- Va crește importanța internetului. Facebook a scos în stradă în București 10.000 de persoane, 6000 la Cluj, performanțe de care partidele politice nu au fost în stare. Un candidat Facebook are un potențial ridicat, cu toate șansele de a depăși 10%. Prelungirea protestelor afectează imaginea lui Victor Ponta.
- Protestele au marcat „trezirea” generației post-revoluționare, cei care au crescut și s-au maturizat în libertate. Generația 20-30 are cu totul alte idealuri și aspirații, la care partidele încă nu au găsit răspuns. Activiștii de tip vechi a căror singură tehnică de convingere era găleata cu ulei și zahăr vor deveni irelevanți. „Competențele” lor nu mai sunt cerute de piață.
- Aceste evoluții dezavantajează PSD, deoarece apare o nouă „stângă”, cu un mesaj mai modern și mai adecvat, și PD, tributar unui autoritarism desuet, de tip vechi, care susține vocal o „dreaptă” de tip neoliberal, opusă ideilor și aspirațiilor tinerei generații.
- Oricâte greșeli ar face USL, PD nu poate profita. PSD are o poveste de succes economic, perioada Adrian Năstase, în care, economic vorbind, în România s-a trăit bine. PNL are perioada Tăriceanu în care „economia duduia”. Vorbim acum de percepții publice. PD a intrat în istorie prin tăieri de salarii și creșteri de taxe. Perioada PD nu are nici o poveste de succes, în nici un domeniu (din nou, vorbim de percepții publice), ceea ce face greu ca cineva să aibă nostalgii pediste și să și-i dorească înapoi la guvernare.
- Alegerile costă. Autoritățile locale nu au interese directe în alegerile europarlamentare și prezidențiale, deci ROI este negativ pentru ei. Din aceasta cauză, vor fi avantajați candidați votați din convingere.
