Despre parlamentarism ca formă de control Şi influenţa politică la Viena, un exemplu demn de urmat Şi la bucureşti?
Kurt Gartlehner: «Cine să fie controlat de către Parlament? În primul rând, Guvernul!»
Cadran Politic debutează prin interviul cu deputatul Partidului Social-Democrat austriac, ing. Kurt Gartlehner, intitulat “ Cine să fie controlat de către Parlament? Aş fi de părere că în primul rând guvernul…”, o formă de cultură a comunicării politice încă necunoscută în România.
Politicieni şi oameni de afaceri austrieci vor avea astfel posibilitatea să se a dreseze, în paginile revistei, direct conaţionalilor aflaţi în număr mare în România. Prin relatarea în limba germană despre subiecte de actualitate din politica internă austriacă este vizat atât publicul român, interesat în cunoaşterea nedisimulată a realităţilor din tara celui mai important investitor strategic din România, cât şi cel austriac.
Deputatul Gartlehner (n. 03.10.1952), membru în Parlamentul vienez din 1990, este un prieten al României, ţară pe care o vizitează constant, având investiţii în domeniul agrar (o pasiune a sa fiind apicultura). După alegerile din toamna acestui an, ing. Gartlehner este primul politician austriac care comentează pentru o revistă românească şansele formării unei noi coaliţii guvernamentale în Austria.
Fiind vicepreşedinte al Comisiei Parlamentare de anchetă în ceea ce priveşte activitatea instituţiei de supraveghere financiar-bancar austriacă, subiectul cel mai “ fierbinte” al sfârşitului de an politic 2006, Gartlehner scoate în evidenţă că aceste forme de control parlamentar nu sunt “tribunale politice”, ci “ mijloace de clarificare a răspunderii politice”.
– Cum estimaţi astăzi rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc în toamna acestui an? Au fost fără echivoc? Se află Austria în faţa unei schimbări de regim?
– Rezultatul alegerilor este de necontestat, Guvernul care până mai ieri conducea cu majoritate de voturi le-a pierdut, mai deţinând astfel în Parlament doar 38% faţă de 52% din mandate. Varianta cea mai rezonabilă ar fi o coaliţie a celor două mari partide, Partidul Social-Democrat din Austria (SPÖ) şi Partidul Popular din Austria (ÖVP). Mai mult ca niciodată dezideratul Partidului Social-Democrat este de a se ajunge la formarea unui guvern stabil. Forţele raţionale din cadrul ÖVP sunt de aceeaşi părere, deoarece, în esenţă, există o serie de puncte comune. Din păcate, se observă cum conducerea ÖVP-ului îşi estimează încă pierderile “lingându-şi rănile” urmărind astfel interese mai degrabă individuale. Nu cred însă ca Partidul Popular şi-ar dori alegeri anticipate deoarece ar pierde masiv. Nădăjduiesc că totuşi vom găsi o cale comună.
– Cum calificaţi reacţiile politice de până acum ale partidelor parlamentare, faţă de eforturile Partidului Social-Democrat de a forma o aşa-zisă “mare coaliţie” împreună cu Partidul Popular? O coaliţie în trei, împreună cu H.C. Strache, cunoscut şi în Romania pentru atitudinile şovine, ar fi astăzi, la nivel internaţional, mai lesne de acceptat decât în anul 2000?
– O “mare coaliţie” ar fi soluţia cea mai rezonabilă şi mai stabilă. Este de neînţeles atitudinea de contestare din partea Partidului Popular faţă de această soluţie. Ar fi de altfel pentru prima dată în istoria de după război a Austriei, când un fost partid de guvernământ ar renunţa la posibilităţile de implicare refuzând orice dialog. Schüssel a speculat ideea unei coaliţii între partidul său, Alianţa pentru Viitorul Austriei (BZÖ) şi Partidul Libertăţii din Austria (FPÖ); nu consider această variantă ca fiind probabilă. Motivele se regăsesc atât în interiorul Partidului Libertăţii, cât şi în cel Popular. Momentan posibilitatea unei mari coaliţii este din nou luată în calcul. Cât despre H.C. Strache, acesta nu intră în discuţie, partidul său – Partidul Libertăţii – doreşte să rămână în opoziţie.
– Ce soluţii alternative ar fi puse în discuţie dacă negocierile privind “marea coaliţie” ar eşua? Are Partidul Social-Democrat un plan de rezervă?
– Alfred Gusenbauer a făcut propuneri precise pentru ca negocierile privind viitoarea coaliţie să fie repede încheiate, încă înainte de Crăciun. Dacă într-adevăr discuţiile ar eşua, atunci varianta unui guvern minoritar ar fi de luat în seamă. În acest caz ar fi de imaginat un guvern minoritar cu o majoritate flexibilă în Parlament. Această variantă însă nu este specifică tradiţiei austriece. Parlamentul ar fi astfel reevaluat devenind centrul puterii – de altfel o situaţie inovativă.
– Cum ar reacţiona populaţia austriacă în faţa unor alegeri anticipate? Când credeţi că aceste alegeri ar putea avea loc?
– Populaţia nu doreşte alegeri anticipate, ea doreşte ca problemele existente să fie rezolvate, nu se doreşte instaurarea unei stări de inerţie. Ce ar fi dacă noi alegeri ar duce la acelaşi rezultat?! Nu am progresa deloc. Întrebarea privind data unor anticipate nu are astăzi un răspuns clar. Presupun că acest lucru nu se va întâmpla prea curând.
– Explicaţi-ne rolul politic deosebit al celor două Comisii parlamentare de anchetă de la Viena. Având în vedere faptul că la “putere” se află încă vechiul Guvern şi în Parlamentul actual este activă o altă constelaţie politică, putem vorbi despre o “coabitare”? A mai existat în istoria contemporană a Austriei o situaţie asemănătoare sau vorbim despre o stare politică deosebită?
– Sunt două teme total diferite, una fiind comisiile de anchetă şi cealaltă fiind rolul unui fost guvern în perioada de tranziţie, după alegeri. Despre „coabitare“ nici nu poate fi vorba. Este o tranziţie normală până la formarea unui nou guvern după alegeri, nefiind însă o soluţie de lungă durată.
Cât despre comisiile parlamentare de anchetă, pot să vă spun că este un principiu fundamental al democraţiei, ca Parlamentul să-şi îndeplinească funcţia de control. În trecut, în timpul când Partidul Social-Democrat s-a mai aflat la guvernare, au mai existat comisii de ancheta, care s-a ocupat de exemplu de rolul jucat de guvern (cel de atunci) în legătură cuexporturi de armament.
Cine să fie controlat de Parlament, Guvernul sau Opoziţia?! Aş fi de părere că în primul rând… Guvernul. Dreptul de a stabili astfel de comisii de anchetă ar trebui să-i revină însă şi opoziţiei.
Cele două comisii actuale se ocupă într-un caz de cea mai mare afacere de înarmare din istoria celei de-a “doua Republici” austriece (1945-prezent) – achiziţia de avioane de luptă –, iar în celălalt caz cu rolul jucat de instituţia de stat care desfăşoară supravegherea pieţei financiare în scandalurile bancare ale ultimilor ani. Amândouă sunt domenii importante asupra cărora trebuie să domine claritatea. Eu însumi mă ocup de investigarea controlului pieţei financiare.
– Cum funcţionează transparenţa (cerinţele informării publicului larg) în cazul publicării rezultatelor acestor investigaţii parlamentare? Daţi-ne câteva exemple. Sesiunile acestor comisii sunt publice?
– Întâi de toate, câteva precizări: instituţia de supraveghere a pieţei financiar-bancare este cercetată, şi nu băncile. Secretul bancar este apărat constituţional în Austria. Siguranţa în sectorul bancar este în interesul tuturor, în special însă în cel al băncilor. Este bine ca fiecare client să fie convins că sistemul de siguranţă şi control funcţionează perfect. Şi eu sunt convins că băncile austriece şi furnizorii de servicii financiare acţionează exemplar.
Sesiunile comisiilor parlamentare de anchetă nu sunt publice, membrii acestor comisii sunt obligaţi la păstrarea confidenţialităţii. Nu este vorba – după cum s-a susţinut – de tribunale politice, ci de… muncă serioasă. Numai audierile martorilor sunt publice, ca şi la orice şedinţă de tribunal –, jurnaliştii pot fi de faţă. Comisiile nu servesc declanşării unor scandaluri publice, ci exclusiv clarificării răspunderii politice.
În Austria, secretul bancar este şi va rămâne prezervat. Nu băncile se află în faţa judecătorului, ci supravegherea pieţei financiar-bancare face obiectul anchetei parlamentare.
– După opinia dumneavoastră, datorită acestor cercetări, se poate vorbi deja despre câştigători şi perdanţi în spectrul politic?
– Nu există nici un fel de învingători sau învinşi în sfera partidelor politice. Numai cultura democratică în Austria are de câştigat. După cum se va observa, aceste comisii de anchetă vor răspunde întrebărilor ridicate. Scopul nostru este să întărim economia şi sistemul bancar în Austria, pentru ca în viitor să domine siguranţa asupra calităţii supravegherii bancare. Emoţiile se vor calma în faţa clarei evidenţe.
– Cu ce se ocupă exact comisia de anchetă al cărei vicepreşedinte sunteţi? Cum se desfăşoară o sesiune a unei astfel de comisii parlamentare? Este invitat un director de bancă la o audiere? Invitaţi reprezentanţii instituţiei de supraveghere în Parlament?
– Comisia parlamentară de anchetă se ocupă cu rolul instituţiei de supraveghere a pieţei financiar-bancare austriece. Am însărcinat deja un avocat să urmarească obiectivitatea şi corectitudinea procedurii. Lista documentelor probatorii a fost de asemenea stabilită unanim şi cerută. Momentan lucrăm la un plan de măsuri, apoi la un plan de întâlniri; pe cine invităm nu pot spune încă, pentru că lista de martori va fi ultima hotărâtă. Multe personalităţi vor fi audiate, chiar foşti sau actuali miniştri vor depune mărturie, sub jurământ – ca la tribunal.
– Se vor face şi audieri în străinătate, în Europa de Est?
– Este vorba de o anchetă asupra instituţiei de supraveghere a pieţei financiare austriece; de cercetări în străinătate, în Europa de Est, nu a fost niciodată vorba. Investigaţiile în străinătate nu ţin de competenţa Parlamentului austriac.
– Când estimaţi un rezultat al anchetei acestor comisii?
– Momentan aşteptăm documentele cerute ca probe. Apoi membrii comisiilor le vor citi şi numai după aceea se va trece la audierea martorilor. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca aceste comisii să lucreze rapid, nu vor exista tergiversări din partea noastră. Ca termen probabil al finalizării investigaţiilor asupra pieţei financiare ar putea să fie decembrie, dar chiar şi începutul lui martie, anul viitor.
– Contează Parlamentul pe un val de procese, dacă rezultatele comisiilor ar aduce atingere unor instituţii financiare active în Europa de Est, cum ar fi de pildă Raiffeisen?
– Nu poate fi deloc vorba despre astfel de scenarii dramatice şi datorită faptului ca Raiffeisen, ca şi toate celelalte mari bănci austriece nu ar face vreodată demersuri ilegale.
O comisie a Parlamentului austriac lucrează cu seriozitate. Ca avocat responsabil cu procedura pe lângă comisie activează un membrucu vechime al Înaltei Curţi Judecătoreşti. Pentru mine este de neconceput ca o bancă sa fie, într-un fel sau altul, afectată. Dimpotrivă, Austria ca piaţă financiară va fi întărită, pentru ca prin evaluarea şi optimizarea supravegherii pieţei noastre financiare, aceasta va fi în afara oricărui dubiu.
Publicat în : Interviu de la numărul 43
