Camera de Comerţ Româno-Germană face parte din reţeaua Camerelor de Comerţ germane din străinătate (AHK). Recunoscute de economia germană, fiind partenere ale Uniunii Camerelor de Comerţ şi Industrie din Germania (DIHK), AHK-urile sunt reprezentate în peste 80 de ţări, având circa 1300 de angajaţi. Prin serviciile oferite, Camerele de Comerţ germane din străinătate contribuie la susţinerea firmelor mici şi mijlocii, în special în domeniul achiziţiilor şi al vânzării de produse şi servicii.
Camerele de Comerţ germane din străinătate reprezintă parteneri importanţi în promovarea economiei Germaniei peste hotare, atât în ce priveşte potenţialii investitori străini, cât şi în ce priveşte companiile germane dornice de a-şi dezvolta propriile reţele de distribuţie sau firmele germane care caută locaţii potrivite pentru producţia lor.
Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (CCIRG) a fost înfiinţată în data de 7 august 2002 şi inaugurată la 5 septembrie 2002. La mijlocul anului 2006, CCIRG număra 350 de membri. Consiliul Director al CCIRG este compus din 12 membri, pe lângă directorul general al Camerei. Preşedintele CCIRG este dl. Karl-Josef Baum (Metro AG Düsseldorf), iar directorul general este dl. Dirk Rütze. Camera de Comerţ Româno-Germană are în prezent 16 angajaţi.
Funcţia cea mai importantă a CCIRG este susţinerea şi promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii din România şi Germania, pentru ca acestea să poată pătrunde mai uşor pe piaţa germană, respectiv pe cea românească.
Serviciile oferite de CCIRG:
Căutarea de parteneri de afaceri;
Întreprinzătorii mici şi mijlocii sunt susţinuţi în căutarea lor de furnizori, dar şi în căutarea de parteneri de desfacere, de asemenea în dezvoltarea relaţiilor de afaceri.
Căutarea şi verificarea de adrese de firme, găsirea de potenţiali parteneri de afaceri;
Selectare de personal şi preselecţie;
În special investitorii aflaţi la început de drum folosesc tot mai des acest serviciu.
Informaţii primare în domeniul juridic, probleme vamale şi probleme legate de taxe şi impozite;
Studii de piaţă şi concepte de marketing;
Consilierea firmelor în vederea participării la târguri şi expoziţii;
Întâlniri informative, având diferite teme de dezbatere şi invitaţi din domeniul economic, politic şi/sau social;
Activităţi de lobby şi cultivarea relaţiilor atât cu Guvernul României, cât şi cu cel german;
Întâlniri lunare ale membrilor Camerei, având ca scop principal dezvoltarea relaţiilor între firme;
Discursuri şi seminarii,desfăşurate mai ales în Germania, pentru a evidenţia şansele pe care le au investitorii germani în România;
Elaborarea conceptelor de calificare a personalului pentru investitorii germani;
Realizarea unui newsletter în limba germană şi a unuia în limba română.
Care este evoluţia investiţiilor germane în România în ultimii doi ani?
– În ultimele 12 până la 24 de luni am observat o schimbare evidentă a calităţii investiţiilor. Constatăm tot mai des că vin în România investitori care fac producţie mai pretenţioasă din punct de vedere tehnic. Însă tot mai des se pune întrebarea dacă România este interesantă ca locaţie investiţională pentru activităţi de cercetare şi dezvoltare. Ne referim aici la investiţia concernului Infineon din toamna anului trecut care a deschis la Bucureşti un centru important de cercetare. Din câte ştim, şi Renault intenţionează să deschidă un centru de dezvoltare şi cercetare în domeniul automobilelor şi alte firme mai mici doresc să înfiinţeze centre de cercetare în România. Acest lucru este în avantajul României pe termen mediu, deoarece aceste firme îi leagă pe absolvenţii facultăţilor de profil de România şi nu mai e nevoie ca aceşti tineri să plece să muncească în străinătate.
– Cum vor evolua relaţiile economice româno-germane după aderare?
– Relaţiile economice dintre România şi Germania se vor dezvolta şi după aderare, aşa cum se va dezvolta şi economia României. Sigur că Germania va fi în continuare interesată să-şi vândă produsele pe piaţa din România. Însă investiţiile străine în România vor fi mai reduse în următorii ani, deoarece forţa de muncă din România nu mai este atât de ieftină cum era cu ani în urmă. La aceasta se adaugă faptul că ritmul calificării de personal este foarte lent, iar Guvernul României nu face destule în acest sens, ceea ce va duce la o scădere a investiţiilor. Sperăm să nu fie o scădere semnificativă, dar oricum marele boom al investiţiilor a trecut.
În prima jumătate a anului în curs Germania a exportat produse în valoare de 3 miliarde EUR în România, însemnând un plus de 21% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Exporturile României către Germania au crescut cu 25%, atingând valoarea de 1,9 miliarde EUR. Cele mai importante produse exportate de Germania în România sunt autovehicule şi componente auto. Primul loc în lista exporturilor României către Germania îl ocupă produsele de îmbrăcăminte (21% din exporturile către Germania).
– Ce domenii de investiţii preferă investitorii germani în România? Se vor reorienta aceştia spre alte ţări europene, dacă nu vor găsi aici condiţii favorabile?
– România este una din multele ţări în care există oameni harnici şi forţă de muncă ieftină în comparaţie cu Germania. România concurează din acest punct de vedere cu China, cu Ucraina şi, dacă vreţi, cu mai mult de jumătate din populaţia globului. De aceea este important ca România să-şi etaleze posibilităţile nu numai prin publicitatea pe care şi-o face în rândul investitorilor, dar mai ales printr-o politică educaţională inteligentă, pentru a avea pe termen mediu oameni, personal la dispoziţie care să fie interesanţi pentru investitori. Până acum România era interesantă pentru că salariile erau la nivelul celor din China, poate puţin mai mari; pe termen mediu însă acest lucru se va schimba. Forţa de muncă din România se scumpeşte. Guvernul trebuie să ia măsuri prin educaţie, prin calificarea oamenilor, pentru ca să nu se ajungă să existe doar personal ieftin necalificat, ci mai ales să existe forţă de muncă cu înaltă calificare, care să-şi demonstreze competenţele în domeniul pe care îl reprezintă, deosebindu-se astfel de mâna de lucru ieftină.
Domenii de investiţii concrete vedem în prezent în electronică, electrotehnică, prelucrarea metalelor şi desigur domeniul call-center, apoi în domenii de dezvoltare precum informatică, software, poate cândva în viitor şi biotehnologie, de asemenea în domeniul cercetării.
– Care sunt schimbările la care vă aşteptaţi o dată cu intrarea României în UE?
– O problemă pe care o vedem în următorii 2-3 ani este că disputa dintre Guvern şi Preşedinţie va continua, respectiv se va mai pierde un an în care vor avea loc lupte pentru putere şi divergenţe la nivelul puterii de stat. Acest lucru este regretabil şi poate duce la nesiguranţă în rândul investitorilor străini. Camera de Comerţ Româno-Germană este convinsă că economia românească are nevoie de un guvern puternic, de o evoluţie politică cu structuri politice stabile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ne temem că România poate păşi pe urmele Ungariei, unde creşterea economică la 2-3 ani după aderare nu este cea aşteptată şi unde stabilitatea politică, după cum am văzut nu de mult, nu este suficientă pentru a fi atractivă pentru investitori.
– Ce părere aveţi despre calificarea forţei de muncă din România?
– Dacă în urmă cu doar câţiva ani România era vizată mai ales de investitori din domeniile de producţie în lohn, cum ar fi domeniul textil, în ultima vreme au venit în ţară tot mai mulţi investitori reprezentând domenii tehnice avansate. Acest lucru aduce cu sine şi schimbări structurale pe piaţa muncii, unde se constată o lipsă a personalului calificat. Infineon de exemplu a deschis în Bucureşti un centru de cercetare unde vor lucra circa 500 de persoane cu înaltă calificare. Siemens VDO are angajaţi la Timişoara 1200 de ingineri specialişti în domeniul IT.
Deschiderea pieţei muncii pentru România şi Bulgaria începând cu 1.01.2007 este dorinţa ambelor ţări. Germania mai are rezerve în această privinţă, deoarece în Germania rata şomajului este în prezent destul de ridicată. Desigur că firmele germane sunt interesate de forţa de muncă cu înaltă calificare din cele două ţări. Germania are nevoie de ingineri, de specialişti în IT, în general de personal calificat. În domeniul forţei de muncă necalificate Germania are suficiente resurse, de aceea guvernul german se gândeşte să mai amâne deschiderea pieţei muncii.
Un alt aspect important este următorul: nici România nu ar trebui să fie interesată de o deschidere completă a pieţei muncii, tocmai pentru că ea însăşi suferă în prezent de lipsa personalului calificat. Investitorii germani din România se plâng tot mai des că nu găsesc suficient personal calificat. Există deja un mare deficit, iar, dacă prin deschiderea pieţei muncii în străinătate părăsesc ţara tocmai oamenii calificaţi, fie că e vorba de ingineri sau de alte calificări, economia României va suferi o mare pierdere. Pe de altă parte, sistemul educaţional din România nu formează suficient personal calificat pentru cererea de pe piaţa internă.
Subiectul formării profesionale este şi în atenţia Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane (CCIRG). Este o problemă dificilă, mai ales că în ultimii 10-15 ani România nu a investit aproape deloc sau foarte puţin în acest sens. Practic o întreagă generaţie de români nu a mai beneficiat de calificare, iar acest lucru se va resimţi în următorii ani în economia românească. Discuţiile cu Guvernul României pe această temă arată că nu există un plan corespunzător care să echilibreze deficitul existent. CCIRG se va consulta cu firmele germane din România în legătură cu măsurile necesare şi va încerca să demareze unele proiecte în domeniul formării profesionale. Aceasta va fi însă doar o picătură într-un pahar cu apă. În lipsa unor măsuri imediate, există pericolul ca economia României să stagneze în următorii 2-3 ani, iar nivelul de trai mediu la nivelul Uniunii Europene va fi mai greu de atins.
– Cum sunt văzuţi muncitorii români pe piaţa muncii din Germania?
– Muncitorii români se împart în muncitori calificaţi, precum medici, ingineri ş.a. şi muncitori necalificaţi. În ultimii 3-4 ani Germania a avut experienţe pozitive şi cu muncitorii necalificaţi veniţi din România. Imaginea negativă pe care o avea România s-a schimbat în bine, dar trebuie să fim realişti. Multor germani le este teamă de concurenţa din Europa de Sud-Est datorită forţei de muncă ieftine pe care o aduce. Este vorba de existenţa oamenilor şi de teama existenţială, deci nu contează că e român sau bulgar, ci se pune problema unui “dumping salarial”. Sperăm să se găsească o soluţie raţională şi favorabilă tuturor în următoarele luni.
– Care sunt principalele realizări ale Camerei de Comerţ Româno-Germane în ultimul an? Dar obiectivele CCIRG pentru viitor?
– Camera încearcă să se adapteze condiţiilor impuse firmelor, pentru viitor vom acorda o importanţă deosebită, cum am mai spus, calificării profesionale. În prezent analizăm situaţia în acest domeniu pentru a vedea care sunt punctele de pornire necesare, care sunt nevoile firmelor noastre membre. Este importantă pentru noi o descriere mai clară a fiecărui sector industrial, dar şi de a crea structuri pentru a ajuta firmele mijlocii româneşti în dezvoltarea lor pentru a ajunge la nivelul celor din Germania şi pentru a pătrunde pe piaţa europeană. Vedem în acest domeniu perspective bune pentru Cameră, în acest scop trebuie să angajăm personal în domeniul calificării de personal.
Din luna martie a acestui an, Camera s-a mutat într-un spaţiu mai generos, cu mai mulţi metri pătraţi şi mai multe încăperi, am angajat personal şi vor urma alte angajări, pentru a putea face faţă cu succes noilor provocări.
Publicat în : Interviu de la numărul 43
