Dintotdeauna automobilul viitorului a fost considerat a fi cel electric. Se pune deci întrebarea: De ce oare planurile de milioane de dolari sunt acum aruncate la coşul de gunoi?
În majoritatea filmelor SF – ca de pildă în “Minority Report”, filmul cu Tom Cruise – putem vedea vehicule ale viitorului. Inevitabil, acestea funcţionează cu electricitate. Asta în viitor. Prezentul însă nu sună foarte bine pentru autovehiculele electrice. Deşi motorul electric a fost considerat mereu “alternativa verde”, nepoluantă, la motorul cu ardere internă de azi, cu doar câteva excepţii, el a rămas în continuare pe planşele inginerilor şi există dubii din ce în ce mai mari că va merge mai departe.
Scoaterea din priză
Recent, Ford a anunţat că renunţă la Think, vehiculul electric cu două locuri, la numai un an după lansarea lui în Marea Britanie. Vânzările totale nu au depăşit 1000 de bucăţi, deşi targetul iniţial era de 5000. Maşina – care putea fi încărcată la orice priză – fusese promovată agresiv, măcar în comparaţie cu altele de acest tip. Companii prestigioase din Marea Britanie, ca Body Shop, British Telecom, BBC, au cumpărat maşini, ba maşina chiar a intrat în dotarea poliţiei londoneze.
În SUA, decizia a supărat grupurile de activişti de mediu, care au creat un grup de acţiune numit Re-Think (think = a gândi), acesta plănuind demonstraţii de protest.
Însă problemele Ford cu Think au fost lipsa cererii, performanţele slabe ale bateriei – adică aceleaşi probleme pe care le-au avut automobilele electrice de la bun început. Într-adevăr, deocamdată nimeni nu a reuşit să producă o baterie care să furnizeze o energie la fel de mare ca aceea furnizată de un litru de benzină.
Desigur, Ford ştia foarte bine în ce se bagă şi de aceea campania de promovare a urmărit să scoată în evidenţă avantajele (puţine) pe care le avea: încărcarea bateriei costa doar câţiva cenţi, era o maşină mică de oraş, foarte manevrabilă, în plus maşinile electrice sunt scutite de taxe în majoritatea ţărilor. Tentant, într-adevăr, dar nu suficient pentru vânzări masive.
Problema este că nimeni nu cumpără maşini exclusiv pentru a le utiliza în oraş. Măcar un week-end pe lună sau la două luni şi tot e folosită în afară. Şi nici nu se poate considera că o maşină ca Think ar fi cumpărată doar ca maşină de amuzament.
De altfel, viitorul lui Think era previzibil încă înainte de lansare. La urma-urmei, General Motors, rivalul lui Ford, renunţase la maşina sa electrică pe baterii, EV1, chiar înainte de lansarea Think.
În total, Ford a investit în Think 123 milioane de dolari, în vreme ce General Motors a depăşit un miliard.
Conspiraţie sau impas tehnologic
Există însă şi o teorie a conspiraţiei. În 1990 a apărut în statul California o lege conform căreia, din 2003, un anumit procent din maşinile comercializate de marii producători trebuie să aibă emisii zero.
Din această cauză, adepţii teoriei conspiraţiei susţin acum că marii producători conspiră pentru a demonstra că maşinile cu “emisii zero” sunt neperformante pentru a evita impunerea acestei legi la nivel federal sau – Doamne, fereşte! – la nivel mondial ori pentru a evita o legislaţie mai aspră.
Numai că marile corporaţii se apără cu exact sumele investite. Nimeni nu este nebun să investească miliarde de dolari în tehnologii fără viitor. Numai că, pur şi simplu, bateriile nu sunt suficiente pentru a propulsa un automobil.
Majoritatea analiştilor spun că eşecul Think marchează sfârşitul automobilelor cu baterii. Atât Ford, cât şi General Motors spun că investiţiile viitoare se vor concentra asupra tehnologiei fuel-cells. Această tehnologie este acum considerată “Sfântul Graal” al industriei auto, pentru că asta înseamnă autovehicule cu emisii zero, dar performanţe similare cu cele clasice.
Până atunci, energiile producătorilor auto se concentrează asupra unor tehnologii combinate. Au mai rămas câţiva producători care realizează automobile pe baterii pentru piaţa SUA, cum ar fi Toyota sau Nissan, dar focusul este pe alte tehnologii.
Nu toată lumea este însă dispusă să considere automobilele pe baterii ca fiind caduce. David Friedman de la Union of Concerned Scientist spune că “în viitor vor exista tot felul de tehnologii şi automobilele pe baterii vor avea locul lor, în special în marile aglomerări urbane.
Surse alternative
Bateriile nu sunt singura formă de energie alternativă pentru automobile. În 2000, Honda şi Toyota au început să comercializeze maşini “hibride” care reuşeau să depăşească graniţele strâmte ale limitelor impuse de bateriile simple. Practic, nu trebuia să le pui în priză, ci să… încarci rezervorul.
Toyota Prius, un automobil de 5 pasageri de dimensiunile unei Toyota Corolla, consumă puţin peste 4 litri la 100 de kilometri în oraş. Honda Insight, ceva mai mic, consumă circa 3 litri la sută în oraş.
Motoarele hibride combină ce este mai bun din cele două tehnologii: energia electrică şi combustibilul lichid. În loc să se încarce la priză, ele îşi reîmprospătează bateriile cu ajutorul unui mic motoraş.
O altă sursă o reprezintă energia kinetică rezultată la frânare. Astfel, când automobilul frânează, energia kinetică este convertită în energie electrică şi stocată în baterie. La semafor, motorul se opreşte complet pentru economisirea energiei.(C. B.)
