Autonomia Ţinutului Secuiesc stârneşte din nou convulsii în viaţa politică românească. De data aceasta, subiectul nu a fost pus pe tapet de radicalii din Uniunea Civică Maghiară, ci de liderii UDMR, care au intrat în campanie electorală internă.
Încă din luna martie, vicepremierul Marko Bela a confiscat subiectele discursului liderilor UCM. De Ziua Ungariei, declaraţiile făcute de preşedintele UDMR la festivităţile de la Târgu Secuiesc au fost mai dure decât cele ale preşedintelui UCM, primarul din Odorheiul Secuiesc, la Adunarea Naţională Secuiască ţinută în Odorhei. Atunci, Marko Bela cerea funcţionarilor români care lucrează în instituţiile publice să facă bine şi să înveţe limba maghiară. Acum, el cere autonomie pe baze etnice pentru judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Însă în plan istoric, nu românii sunt cei care au anulat vechiul statut de autonomie a secuilor, ci Guvernul de la Budapesta, în anul 1867, cu prilejul formării Imperiului Austro-Ungar.
Numai că interesele din spatele acestor demersuri nu sunt cele care ţin de dorinţa maghiarilor de a avea o autonomie mai mare faţă de Bucureşti. Zona secuimii a fost împărţită într-o mulţime de feude deţinute de baronii şi de grofii din UDMR. Cazul senatorul Attila Verestoy este doar cel mai cunoscut. În secuime, liderii maghiarilor învârt fonduri care i-ar face să pălească de invidie de Nicolae Mischie sau pe Marian Oprişan.
Şi asta pentru că liderii maghiarilor ardeleni controlează resursele economice ale zonei. Cele mai importante afaceri înfloresc graţie stăpânilor locali ai maghiarilor. Aşa ar fi firmele de construcţii care câştigă licitaţiile organizate de autorităţile locale sau proprietarii companiilor care exploatează lemnul de pe versanţii vestici ai Carpaţilor Orientali.
Controlul resurselor, secretul “tinereţii” UDMR
Însă liderii UDMR controlează şi banii publici destinaţi zonei. De mai mult de un deceniu, fondurile guvernamentale acordate de autorităţile române minorităţii maghiare sunt administrate prin intermediul Fundaţiei Communitas. Până în anul 2004, aceasta a fost condusă nemijlocit de preşedintele UDMR, Marko Bela. Din momentul în care a devenit vicepremier, el a trebuit să renunţe la funcţia de preşedinte al Fundaţiei Communitas, pentru că intrase în conflict de interese. Marko Bela a lăsat însă această fundaţie-umbrelă pe mâinile unor oameni de încredere. Fundaţia Communitas finanţează mai departe, cu banii primiţi din partea Guvernului României, diferite proiecte depuse de organizaţiile neguvernamentale ale maghiarilor. Şi aceasta în condiţiile în care Guvernul de la Bucureşti are un secretar de stat ale cărui atribuţii sunt tocmai gestionarea fondurilor destinate minorităţilor naţionale. Simbioza dintre UDMR şi Fundaţia Communitas este atât de profundă încât sediul fundaţiei din Cluj, plătit din banii Guvernului român, a devenit sediul Prezidiului Executiv al UDMR.
Un sistem asemănător este folosit pentru controlul banilor oferiţi de Guvernul Ungariei. De data aceasta, interfaţa dintre banii publici oferiţi de autorităţile maghiare şi organizaţiile neguvernamentale ale ungurilor din Ardeal este Fundaţia Ilyes. Subcuratoriul din Transilvania al fundaţiei este controlat tot de liderii UDMR.
The next generation
Însă şi în UDMR există mai multe curente. Pe lângă cel radical, reprezentat de Marko Bela, s-a format un curent moderat. Principalul exponent al acestuia este vicepreşedintele executiv al Uniunii, Zsolt Nagy, cel care este şi ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. În acest moment, Zsolt Nagy este cel mai proeminent dintre tinerii politicieni proveniţi din rândurile maghiarilor ardeleni. El a lansat în dezbaterea publică şi un proiect de reformare şi de modernizare al UDMR. Deja există o serie de parlamentari şi de lideri de filiale care i s-au alăturat. Aşa ar fi de pildă un alt vicepreşedinte al Uniunii, deputatul Hunor Kelemen, sau şefii filialelor judeţene din Cluj, Bihor şi Arad. Practic, este vorba de cele mai puternice organizaţii teritoriale ale Uniunii din afara secuimii. Liderii acestor filiale nu sunt presaţi de concurenţa Uniunii Civice a Maghiarilor şi deci nu trebuie să-şi radicalizeze discursul politic. Mai mult, prin faptul că în aceste trei judeţe maghiarii sunt minoritari, liderii organizaţiilor judeţene ale UDMR sunt nevoiţi să găsească diferite strategii de convieţuire cu politicienii români. Zsolt Nagy a recunoscut într-un interviu acordat la Cluj pentru Radio France Internationale că susţinătorii săi ar putea forma o platformă politică ce va căuta să se impună la viitorul congres al UDMR ce va fi organizat anul viitor. Până acum, în plan ideologic, UDMR a fost dominată autoritar de Platforma Creştin-Democrată, condusă de preşedintele Consiliului Reeprezentanţilor Unionali, senatorul Gyorgy Frunda. Acum, noua platformă în formare ar putea primi sprijinul altor grupări politice interne, cum ar fi de pildă Cercul Liberal, condus de fostul ministru al Minorităţilor Naţionale, senatorul Peter Eckstein-Kovacs.
Zsolt Nagy a enunţat trei direcţii de reformare a Uniunii Democrate Maghiare din România. Prima este reformarea structurilor interne ale UDMR. Liderii tineri din UDMR propun crearea unei structuri intermediare între Prezidiul Executiv şi Consiliul Reprezentanţilor Unionali. Prima structură funcţionează ca un guvern, iar cea de-a doua ar fi echivalentul unui parlament al maghiarilor din Transilvania. Consiliul Reprezentanţilor Unionali se întruneşte din trei în trei luni. Acest termen este considerat prea lung pentru a valida deciziile politice ce trebuie luate de preşedintele UDMR. Există şi un alt for intern, Comitetul Operativ, format din 120 de politicieni. Numai că acest comitet numai operativ nu este. Şi Comitetul Operativ se întruneşte din trei în trei luni, între şedinţele Consiliului Reprezentanţilor Unionali. Zsolt Nagy ar dori ca UDMR să dispună de o structură de genul unei delegaţii permanente, care să se poată reuni lunar, săptămânal sau chiar zilnic dacă este nevoie. În paralel, ar urma să fie regândit rolul Consiliului Reprezentanţilor Unionali, care ar deveni mai curând o structură de reflecţie, care analizează marile decizii strategice, de genul alianţelor sau fuziunilor. Cea de-a doua direcţie de reformă a UDMR vizează întărirea disciplinei interne. Practic, este vorba de o întărire a controlului asupra demnitarilor Uniunii, precum şi de stabilirea unor criterii de evaluare a activităţii lor, astfel încât să poată fi traşi la răspundere dacă nu îndeplinesc sarcinile trasate de UDMR. În cele din urmă, cea de-a treia direcţie de reformare vizează comunicarea externă. Noii lideri ai Uniunii doresc ca demnitarii UDMR să arate că pot să se ocupe şi de alte probleme decât cele specifice strict comunităţii maghiare. Practic, noua strategie a Uniunii ar fi atragerea unor voturi din partea românilor ardeleni, care consideră că UDMR le reprezintă interesele regionale mai bine decât alte partide. De ce este atât de important acest proiect politic? Dacă el ar eşua, alternativa este o enclavizare teritorială de genul celei propuse de Marko Bela.
Structuri nelegitime
Liderii secuilor se vor asocia în nişte structuri care nu vor fi percepute ca fiind legitime de Uniunea Europeană şi nici de autorităţile de la Bucureşti. În acest context, maghiarii ardeleni din afara secuimii ar putea fi lăsaţi la voia întâmplării. O soluţie de compromis ar fi redefinirea regiunilor de dezvoltare, astfel încât secuimea să capete statut oficial. Ministrul Zsolt Nagy spunea că judeţele secuieşti au tradiţii comune şi aspiraţii comune, care nu coincid decât într-o mică măsură cu cele ale altor judeţe din Regiunea Centru în care sunt incluse în prezent judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. El afirma că există o mare diferenţă între o zonă industrializată precum Braşovul şi zona Harghita-Covasna, unde cel mai mare oraş are 42.000 de locuitori. Numai că tot în regiunea secuiască se află oraşe mari, cum ar fi Târgu-Mureş. Dar acest oraş, care ar fi capitala naturală a unei regiuni de genul celei dorite de UDMR, este pe jumătate românesc. În plus, există oraşe din judeţul Mureş unde maghiarii nu reprezintă decât o mică parte din populaţie. Aşa ar fi Sighişoara, Luduş, Iernut, Târnăveni sau Sărmaş. Acestea nu au mai nimic în comun cu aspiraţiile secuilor. Iar, cum Sighişoara ar fi cel de-al doilea mare oraş ale regiunii secuieşti, lucrurile se complică şi mai mult. Acest lucru demonstrează că, dincolo de discursurile populiste, liderii UDMR nu sunt deloc pregătiţi să gestioneze situaţia dacă secuimea ar primi mâine un statut de autonomie.
