Pe 25 noiembrie, românii sunt chemaţi la urne, în primul referendum consultativ din istoria postdecembristă. Preşedintele Traian Băsescu a cerut electoratului să-şi exprime opinia privind introducerea votului uninominal la alegerile parlamentare.
Aceasta este o problemă dezbătută foarte mult în ultimii 10 ani, dar, aşa cum se întâmplă adesea în politica românească, ea a rămas nerezolvată. Conform sondajelor de opinie, cei mai mulţi cetăţeni cu drept de vot consideră că introducerea votului uninominal este o necesitate. Demersul preşedintelui pare de aceea firesc. El vizează accelerarea procesului de adoptare a uninominalului, ba chiar doreşte să ofere certitudinea că nu vom asista la o nouă amânare. Aşa ar fi fost, dacă Traian Băsescu nu ar fi decis ca referendumul să fie organizat în aceeaşi zi cu alegerile pentru Parlamentul European. Momentul ales oferă semnificaţii politice unui eveniment care ar fi trebuit să fie dedicat în întregime unei tematici autonome.
Teoretic, referendumul este un instrument democratic. Mai mult decât atât, el este -într-un fel- o parte din însăşi definiţia democraţiei, aşa cum a apărut ea în Grecia antică. Căci, nu este nimic mai democratic decât exprimarea directă a voinţei suverane a poporului. Istoria a arătat însă că uneori poporul poate să greşească. Poporul poate să fie la un moment dat orbit de conducătorii săi şi să-i urmeze cu entuziasm, chiar dacă sunt conduşi spre dezastru. Referendumul nu este deci o cale infailibilă de luare a unor decizii corecte. El trebui însoţit de dezbaterea şi expertiza parlamentară, de acordul reprezentanţilor şi aleşilor poporului. Poporul îşi exprimă într-adevăr punctul de vedere, dar cel care decide în cele din urmă, cel care adoptă legea este Parlamentul.
Subiectul ales de Traian Băsescu pentru referendumul din 25 noiembrie are, faţă de alte teme posibile, o caracteristică specială. El vizează o modificare în privinţa felului în care sunt aleşi senatorii şi deputaţii; face deci trimitere la o problemă a Parlamentului. Parlamentul este de regulă direct implicat în referendum, prin avizul pe care îl aprobă, după ce este consultat de preşedinte, şi prin legiferarea care urmează referendumului. El joacă un rol principal la referendum, complementar cu acela al preşedintelui. În cazul referendumului pentru votul uninominal, Parlamentul este însă şi subiectul referendumului.
În ziua în care, în România, sunt organizate alegeri pe listă pentru Parlamentul European are loc şi un referendum pentru introducerea uninominalului la alegerile pentru Parlamentul naţional. Implicarea politică dorită de preşedinte este prin urmare dublă: mai întâi, prin organizarea referendumului în aceeaşi zi cu un scrutin electoral şi apoi prin alegerea Parlamentului ca subiect al referendumului. În cele 30 de zile de campanie electorală, vor fi dezbătute două tipuri de tematici: una, care priveşte alegerea candidaţilor partidelor în Parlamentul European, şi cealaltă, referitoare la referendum. Deşi ambele tematici sunt complexe, presupunând o cunoaştere aprofundată pe de o parte a instituţiilor Uniunii Europene, iar pe de altă parte a sistemelor electorale, este clar că uninominalul trezeşte un interes mult mai mare din partea electoratului. Faţă de temele europene, uninominalul are avantajul unicităţii (este vorba despre o singură temă), al interesului cel mai apropiat (este o temă internă) şi al cunoaşterii (se ştiu mult mai multe lucruri despre uninominal decât despre temele europene). În plus, dacă uninominalul a fost relansat pe piaţă de cel mai credibil şi mai cunoscut om politic, temele europene vor fi discutate de candidaţi cu o notoritate scăzută. Nu în ultimul rând, uninominalul este o temă care poate fi uşor simplificată, convertită într-o temă politică de maxim interes, în timp ce temele europene cu greutate ar putea fi scoase din zona tehnică. În concluzie, este uşor de anticipat că uninominalul şi nu alegerile europene vor atrage mai mult atenţia publicului, Traian Băsescu şi nu candidaţii pentru Parlamentul European vor stârni atracţia electoratului. Fiind un actor de primă mărime a scenei politice, preşedintele intervine într-un scrutin în care practic nu poate să aibă contracandidaţi. Preşedintele joacă deci în nişte alegeri la care nu concurează, iar efectul va fi acoperirea, ocultarea candidaţilor reali.
Întrebarea adresată electoratului la referendum este în legătură cu un anumit sistem uninominal de vot. Campania ca atare însă se va referi la altceva. Conţinutul propriu-zis al reglementării, fiind prea complex, nu poate să intereseze o mare parte a electoratului. În schimb, sensul politic al schimbării propuse de preşedinte este foarte clar şi interesant pentru toată lumea. Referendumul are ca obiectiv reformarea clasei politice (implicit, se adaugă: prin intermediul votului uninominal). El urmăreşte să-i înlocuiască pe actualii politicieni, consideraţi expiraţi, ineficienţi, imorali etc., cu noi oameni politici, care să fie aleşi în mod direct de electorat şi să se preocupe de interesele electoratului.
La alegerile parlamentare însă vor candida reprezentanţii actualei clase politice. În măsura în care partidele sunt acelea care reprezintă clasa politică, la aceste alegeri vor candida partidele existente. Vor candida persoane selectate după vechile criterii de către actualele partide, şi vor candida pe listă şi nu uninominal. Să înţelegem deci că la alegerile pentru Parlamentul European vor candida oameni politici şi partide aparţinând vechii tagme de politicieni, iar reprezentanţii aleşi vor fi lipsiţi de legitimitate? Asta ar trebui, dacă nu am ţine cont de influenţa referendumului asupra alegerilor. Referendumul va fi o adevărată funcţie a opţiunii de vot. Astfel, cei care îl vor susţine pe preşedinte în demersul său vor fi trecuţi în rândul noii clase politice, reformate. Cei care, în schimb, vor contesta legitimitatea acestei acţiuni, vor fi catalogaţi drept retrograzi, expiraţi etc..
Prin abordarea unei teme care vizează Parlamentul şi care urmăreşte de fapt schimbarea senatorilor şi deputaţilor, Traian Băsescu utilizează de asemenea referendumul ca un instrument ce vine de fapt împotriva Parlamentului. Referendumul pentru introducerea votului uninominal este o replică a referendumului pentru demiterea preşedintelui. Este deci o acţiune politică îndreptată împotriva contestatarilor preşedintelui, a celor care l-au suspendat în urmă cu şase luni. În loc să joace un rol pozitiv, de participant activ la referendum, Parlamentul va fi o ţintă. Referendumul decis de Traian Băsescu este în final o acţiune politică unilaterală, prin care deciziile fundamentale ale ţării sunt transferate din zona relaţiilor Executiv-Legislativ în relaţia preşedinte-popor.
