În perioada 22-28 ianuarie, la Taipei, a avut loc Forumul Global al Noilor Democraţii, reunind marile personalităţi politice ale timpului nostru în suţinerea democraţiei şi a evoluţiei popoarelor către dreptul de a-şi stăpâni destinele şi de a fi stăpâne la ele acasă.
Forumul s-a bucurat de o largă participare dintre care amintim printre alţii pe: preşedintele Republicii Chineze, Chen Sui Bian, dl. Emil Constantinescu, fost preşedinte al României, dl. Jelio Jelev, fost preşedinte al Bulgariei, dl. Francisco Guillermo Perez, fost preşedinte al Salvadorului, dl. Kim Young Sam, fost preşedinte al Coreii de Sud, dl. Lech Walesa, fost preşedinte al Poloniei, dl. Frederick de Klerk, fost preşedinte al Africii de Sud, cercetători internaţionali, profesori universitari, reprezentanţi ai mass-media etc.
Sprijin pentru lumea arabă
La forum sau exprimat o serie de opinii tranşante cu privire la necesitatea transformării democratice a lumii. În primul rând organizatorii şi-au afirmat îngrijorarea cu privire la situaţia democraţiei în ţări ca Birmania, Kenya, Georgia, unde în ultima perioadă au avut loc alegeri trucate, falsificarea voinţei naţionale şi exercitarea de presiuni, manipulare mergând până la folosirea forţei în cadrul procesului electoral.
Participanţii la Forum au declarat că ei consideră o obligaţie promovarea democraţiei în spaţiul lumii asiatice, în beneficiul popoarelor acestei regiuni, pentru a clădi o societate multiculturală şi a pluralismului politic de la Marea Mediterană la Oceanul Pacific.
Interesantă în acest context a fost opinia preşedintelui Constantinescu, care aprecia (în consensul celorlalţi preşedinţi) că democraţia este singura soluţie pentru pace şi dezvoltare durabilă, societăţile democratice fiind mult mai puţin dispuse la a intra în războaie şi favorizează întotdeauna soluţiile negociate, iar presiunea publicului spre rezolvări nonviolente este întotdeauna prezentă şi eficace pe termen lung. Democraţia poate fi văzută astfel ca o soluţie la îndelungatele conflicte ce macină Asia, democraţia fiind şi o cale spre o pace sigură şi spre o reconciliere istorică în regiune.
Definiţii ale democraţiei
Interesant a fost efortul forumului de a da o definiţie pentru o societate democratică. Kim Young Sam, fostul preşedinte al Coreei de Sud, aprecia că înseamnă “să asculţi cu umilinţă voinţa poporului” şi că nu trebuie niciodată „să ne pierdem încrederea în popor” chiar dacă acesta poate părea că alege lucruri greşite, în final alegerile sale fiind validate de istorie. În opinia mea, din tot ceea ce s-a dezbătut la forum se pot decela o serie de constatări de importanţă fundamentală: apariţia unui val de noi ţări ce îmbrăţişează trecerea la modelul democratic şi care trebuie susţinute pentru a evita un eşec al democraţiei ce ar fi plătit dureros de toate aceste popoare. Totodată există un front unit al puţinelor state ce refuză democratizarea şi care încearcă să găsească adepţi chiar şi în rândul statelor promotoare ale democraţiei (SUA, Marea Britanie etc.) şi care se ascund sub lozinca neamestecului în treburile interne şi a independenţei în timp ce îşi intensifică eforturile pentru construirea prin teroare a unui sistem dictatorial, cum ar fi Coreea de Nord sau Birmania.
O altă provocare o constituie haosul globalizării. Forţele economice, insuficient controlate, generează crize economice locale şi grupează interese economice puternice şi se orientează, în căutarea unui profit rapid, spre afaceri cu regimurile autoritare sau dictatoriale şi le permit acestora să profite de creşterile de preţuri de pe piaţa energetică şi de materii prime spre a construi un mecanism represiv şi a da o faţadă de prestigiu, această problemă fiind cea mai mare provocare la adresa democraţiei.
Cum construim o lume în care regimurile dictatoriale să nu fie răsplătite cu contracte generoase şi sprijin economic? E cea mai grea întrebare. În final democraţia începe a fi ameninţată chiar la ea acasă de curente autoritariste, de mitul salvatorului şi de presiuni interne ale popoarelor nemulţumite de condiţiile grele de viaţă. Democraţia trebuie să înveţe să învingă astfel de sfidări pentru a putea supravieţui în următorul secol.
În final cea mai grea dilemă ce se pune în faţa umanităţii în secolul XXI este: va fi Asia, cu enormul său potenţial economic şi uman, o forţă conducătoare nu doar economic, dar şi democratic?
Pentru că, dacă influenţa economică şi politică crescândă a Asiei va fi folosită în favoarea modelului autoritarist, atunci şansele democraţiei de a se impune în Lumea a Treia rămân reduse, iar democraţia va fi limitată la câteva insule în Europa şi Statele Unite.
Dacă în următoarele decenii democratizarea Asiei nu reuşeşte, atunci supravieţuirea democraţiei va fi grav pusă în cumpănă. Cel mai important semnal de alarmă al conferinţei a fost acela de a nu considera democraţia ca un bun câştigat pentru totdeauna. Democraţia este cea mai perisabilă floare şi, dacă nu muncim permanent pentru construcţia ei, atunci noi forme de autoritarism şi populism o vor sufoca.
Democraţia e antiteza sărăciei
De ce să aleagă popoarele democraţia? este o întrebare actuală. Să alegem democraţia pentru că aşa vrea Uniunea Europeană sau Washingtonul sau pentru că acest sistem este cel mai bun pentru oamenii simpli? Preşedintele Emil Constantinescu a demonstrat în discursul său că alegerea democratică trebuie percepută ca o alegere în favoarea dezvoltării economice, a eradicării sărăciei, a evitării izolării pe plan internaţional şi o rupere de modelul colectivist care sacrifică omul şi asipraţiile sale individuale, condamnându-l la o viaţă cenuşie şi uniformă.
Democraţia nu trebuie niciodată percepută ca o copie a modelului occidental, ea trebuie construită ca o experienţă personală a fiecărui popor, în care fiecare are drumul său, soluţiile şi experimentele proprii, totul cu un singur scop: o viaţă mai bună şi mai sigură pentru fiecare cetăţean.
Există însă un risc asupra căruia trebuie tras semnalul de alarmă, şi anume mitul salvatorului, al acelui conducător charismatic, care se consideră ales de naţiune sau Dumnezeu pentru a salva poporul său şi care în final nu produce decât izolare, război intern sau extern şi dezastrul complet al ţării ce se lasă păcălită de acest miraj. Singura salvare posibilă este democraţia şi tocmai de aceea există în anumite grupuri o ostilitate făţişă faţă de mecanismele democratice deoarece doar acestea garantează salvarea popoarelor. Cât timp un sistem democratic este lăsat să funcţioneze, el va furniza prosperitate şi belşug. Când este blocat aceasta se face pentru a facilita apariţia „salvatorului”, adică a dictatorului.
Profeţiile lui Wallesa
Lech Wallesa a declarat de la bun început că el va vorbi în numele revoluţionarilor şi a speranţelor că întreaga lume va cunoaşte o revoluţie democratică, profeţiile sale mergând de la transformarea Uniunii Europene într-un singur stat, cu mai multe naţiuni, dar cu toate instituţiile unui stat, ca SUA, până la a atrage atenţia că, fără dezvoltare economică şi profituri împărţite întregii societăţi, democraţia va distruge demnocraţia.
Dacă nu ne uităm la portofelul cetăţenilor, la nivelul de trai al oamenilor obişnuiţi, atunci democraţia se va prăbuşi în colaps, a fost concluzia lui.
Cea mai interesantă profeţie a lui Wallesa a fost aceea legată de prăbuşirea regimului comunist din China. În faţa asistenţei extaziate, Wallesa a declarat că Germania nazistă a organizat Jocurile Olimpice în 1938 şi apoi s-a prăbuşit în 1945, Uniunea Sovietică a organizat aceleaşi manifestări în 1983 şi apoi în doar câţiva ani s-a destrămat şi acum China organizează Jocurile Olimpice şi va intra pe acelaşi drum al prăbuşirii şi al democratizării rapide. Să fie adevărată opinia lui Wallesa privind existenţa unui adevărat blestem al Olimpiadelor care loveşte statele autoritare?
Kim Young Sam, liderul Coreei de Sud, a făcut un apel curajos participanţilor: „Doamnelor şi domnilor, haideţi să mergem împreună pe drumul democraţiei!” Francisco Flores Perez a găsit şi el câteva formule bine ţintite despre necesitatea democratizării prin exemplul Salvadorului: lipsa democraţiei este aceea care duce la război şi la crime, a spus el în aplauzele asistenţei, iar „puterea democraţiei este strâns legată de slăbiciunile ei”.
În raportul meu, ca expert român în relaţii internaţionale, am dorit să mă concentrez pe provocările pe care sistemul democratic le presupune în România sau în oricare altă ţară unde democraţia intenţionează a fi un proiect de succes, şi anume că democraţia nu poate supravieţui fără o clasă de mijloc puternică, fără ca dorinţa de stabilire a unui sistem democratic să vină din interiorul societăţii şi nu din afara ei, fără o societate civilă puternică, care să preia protecţia individului în faţa statului şi fără un sistem judiciar independent şi o mass-media liberă şi gata să susţină provocările democratice. Fără acest cortegiu de măsuri complexe, educaţionale, sociale, legislative şi politice şi nu în ultimul rând fără schimbarea mentalităţilor, proiectul democratic fie va rămâne pe hârtie, fie se va transforma în eşec şi în căutarea liderului salvator.
Unitatea liderilor şi forţa maselor
La finele lucrărilor forumului liderii prezenţi s-au angajat să se constituie într-o forţă protectoare a noilor democraţii, să îşi împărtăşească experienţele şi să se sprijine reciproc în promovarea mesajului democratic în întreaga lume.
Din acest moment ei reprezintă împreună o forţă de neoprit pe care prietenii democraţiei şi popoarele pot conta, oriunde ar fi ele. Acum mai mult ca niciodată, în opinia mea, prietenii lumii democratice trebuie să îşi unească eforturile pentru a fi alături de umanitate în cea mai mare provocare, câştigarea dreptului la fericire şi democraţie pentru Asia.
