Comunicarea politica ar putea intra într-o noua epoca, dupa atentatul terorist din Spania. Aceasta este opinia presedintelui companiei de comunicare si relatii publice ONE Communication, Bogdan Teodorescu. În aceste conditii, mai mult decât oricând, România trebuie sa investeasca în imaginea ei externa. Din nefericire, tara- noastra nu are un brand de tara.
Recentul atentat terorist din Spania a avut consecinte politice dintre cele mai neasteptate. Partidul de guvernamânt, cotat cu cele mai mari sanse, a pierdut alegerile. Cum va explicati acest lucru?
Sper sa nu existe formatiune politica, în lumea asta, care, folosind terorismul, sa câstige alegerile. Partidul Popular din Spania a pierdut alegerile nu atât din cauza atentatului, ci amodului în care a comunicat cu publicul dupa atentat – acea graba de a atribui vina miscarii separatiste ETA. Din acest punct de vedere, se poate spune ca nu atentatele au decis soarta Guvernului spaniol si a Partidului Popular, cât metoda de comunicare si modul de a se raporta la opinia publica. Aceasta, dupa toate aparentele, s-a simtit mintita. În acelasi timp, trebuie sa atrag atentia ca s-a procedat într-un mod extrem de periculos. De departe, se vede urmatorul lucru: în momentul în care Partidul Popular a mers în Iraq, alaturi de Coalitie, a venit Al Quaeda, a pus niste bombe si Partidul Popular a pierdut alegerile, pe care altfel le-ar fi putut câstiga. Repet, este un precedent foarte periculos, care poate conduce la o paradigma îngrozitoare si anume la faptul ca, într-un fel sau altul, o bomba poate hotarî soarta unui guvern. Terorismul are o evolutie cu totul spectaculoasa si cu totul necontrolata si, încet-încet, cred ca ne îndreptam catre o alta epoca a comunicarii politice, a campaniilor electorale si a gestionarii situatiilor de criza. Si iata ce criza teribila a intervenit în Spania cu putin înainte de alegeri!
Cum ati fi actionat, dupa acest atentat, daca ati fi fost consilierul de imagine al premierului Aznar?
Sper sa nu am niciodata ocazia sa am parte de asa ceva. Nu stiu cât a fost greseala si cât nestiinta. Nu stiu exact ce s-a stiut în acel moment la Madrid. Nu mi-e foarte clar de ce guvernul a actionat asa. Istoria a demonstrat ca, în timpul unei crize, lumea se strânge în jurul conducatorului prezent: daca Partidul Popular ar fi actionat onest fata de opinia publica, tentatia ar fi fost ca populatia sa se solidarizeze cu el, dar, aparent, Guvernul Spaniol a încercat sa foloseasca atentatul în interes electoral. Spun aparent, fiindca nu stiu ce au stiut în acele momente.
Sa ne întoarcem pe scena politica româneasca… De curând, Eyal Arad si Vadim Tudor au semnat un contract de colaborare. Cum vedeti semnarea acestui contract între un lider ca Vadim, considerat extremist, si o firma evreiasca?
Va pot da o replica deja istorica: banii n-au miros si, banuiesc, nici doctrina. Vadim Tudor a procedat corect. Acum… de ce l-a ales pe Eyal Arad si nu alta firma, e prea putin important. Arad Communication este o firma foarte mare. Vadim Tudor este un om politic care vrea sa faca saltul vietii lui, vrea sa conteze în campania electorala. Vrea sa conteze definitiv, sa câstige Presedintia. În conditiile acestea, este foarte clar ca avea nevoie de o noua viziune imagologica, o noua structura de imagine, noi tehnici si noi metode pe care, poate, creatorii de imagine autohtoni nu le stapânesc atât de bine. Poate exista, pe undeva, si un joc legat de motivatia lui Vadim de a alege taman o firma evreiasca. Totul este o strategie de imagine. Spre deosebire de altii, eu cred ca în imagine ai voie orice. Nu ai voie sa tragi cu pusca, ai voie sa povestesti, ai voie sa vorbesti, ai voie sa creezi iluzii, dar n-ai voie sa pui bombe.
Spuneti ca aceasta schimbare de imagine a lui Vadim este corecta…
Ceea ce vrea sa faca e corect din punct de vedere electoral. Aici vorbim de tentativa lui de a câstiga alegerile, sa fie clar, nu de ideologia lui. Avem de-a face cu o strategie de pacalire. Se încearca transmutarea imaginii lui Vadim de pe un anumit tip de electorat, care este foarte limitat, cel radical, pe care si l-a coagulat într-un bazin de 13-14%. Extinderea acestei imagini cuprinde un strat de toate culorile si de toate nuantele, frustrat economic, social, national, care, într-o forma sau alta, se coaguleaza în jurul parintelui tuturor frustratilor. Însa, Vadim nu mai poate avea mesajul acela turbulent de pâna acum, ci unul cât mai integrator. Un candidat la sefia unui stat nu poate câstiga decât cu un mesaj integrator,în care sa se recunoasca o majoritate a populatiei.
Cum vedeti faptul ca si PRM a angajat o firma straina si PSD etc.?
Trebuie sa întelegem un lucru important: asemenea firme straine aduc cu ele doua lucruri pe care firmele românesti înca nu le au: 1. metode verificate; 2. stiti povestea lui Galileo Galilei cu pietrele – ei îsi verifica teoria prin experienta. Noi avem ocazia sa facem campanie o data la patru ani. Eu activez din ’95 si am facut trei campanii electorale, am lucrat si în campanii mari si în campanii mici. Însa, când citesti curriculum-ul acestor firme straine vezi ca sunt sute de campanii… Oamenii din aceste firme sunt ca niste actori, se detaseaza de evenimente. Noi, oricât de reci am încerca sa fim, nu putem sa spunem ca nu ne afecteaza ceea ce se întâmpla în tara-. Asadar, contributia acestor firme straine într-o campanie electorala este majora, pentru ca introduc ordine, viziune, metoda si, în momentul în care se împletesc cu experienta locala, genereaza un lucru bun.
Cum vedeti colaborarea firmelor românesti cu cele straine?
Cu firme sau cu partide. Toate partidele mari despre care vorbiti au departamente întregi care se ocupa cu asa ceva, si sunt extrem de bine puse la punct, au sociologi buni, copywriteri buni, politologi buni – oameni care înteleg fenomenul si îmbina realitatea româneasca cu tehnicile de comunicare internationale. În general, firmele care vin asigura consultanta, nu fac campanie. Oamenii acestia sunt consultantii. Campania o fac firmele românesti.
Ce relatie exista între specialistul în marketing politic si politician?
Este o relatie care în afara este foarte bine pusa la punct, încât exista deja nuante. De pilda, consultantul politic, seful de campanie, marketerul politic sunt meserii diferite. Noi, înca, le cumulam, dar, în curând, piata se va desfasura, pentru ca unii sunt oameni de atiune, altii sunt teoreticieni. Sunt meserii diferite, pe care politicianul le are la dispozitie. În România înca exista o timiditate, ca sa nu folosesc un cuvânt mai tare, în ceea ce priveste apelarea la specialistul în imagine, fiindca opinia publica, vezi doamne, n-ar accepta ideea ca omul politic are nevoie de imagine. Tipul asta de abordare a pus o frâna în dezvoltarea meseriei ca atare. Totodata a pus o frâna si în dezvoltarea României ca brand de tara. România nu si-a angajat înca o structura, care sa-i faca brandul de tara.
Potrivit unui studiu recent, realizat de revista “Cadran politic”, România are o imagine dezastruoasa în presa internationala…
Orice procedeu de a face imagine este o consecinta a vointei cuiva. Sunt doua variante: actul vointei tale de a-ti promova o imagine pozitiva sau actul vointei altcuiva de a-ti promova o imagine negativa. Cine si cum… nu ma intereseaza sa stabilesc acum comploturi internationale. Tin minte ca a fost o dezbatere în care se spunea ca Bulgaria cheltuieste 80 de milioane de dolari pe imaginea externa, România 7 milioane, în timp ce Ungaria se apropie de un miliard de dolari. Asta e! Asta e raportul. Se spune ca noi n-avem bani sa construim spitale, cum sa dam pe imagine? Ar trebui stiut ca imaginea externa, oricât de neplacut ar suna, este mult mai importanta decât este educatia sau alte sectoare de activitate. Traim într-o lume în care deciziile nu se iau neaparat la Bucuresti si nu se iau numai fiindca niste oameni politici se întâlnesc si se înteleg, ci exista si o opinie publica, în permanenta actiune, care-l preseaza pe omul politic sa-i dea raspuns. Ori, opinia publica este influentata în judecatile sale de imaginea care-i parvine despre un om, o tara- sau un fenomen. Lipsa preocuparii pentru imaginea noastra de tara conduce la ceea ce vedem ca se întâmpla cu noi si în jurul nostru.
A consemnat, Arthur Suciu
