PSD continuă să rămână în sondaje la “limita de avarie”, pe de o parte datorită discursului populist-revoluţionar al lui Ion Iliescu (care acuză mai abitir decât Vadim Tudor corupţia din România), pe de altă parte “graţie” corupţiei instituţionalizate din PSD în perioada 2000-2004, a cărui devoalare, prin reflex, face victime şi în rândul unor membri marcanţi/lideri ai partidelor aflate la guvernare.
PSD, un partid cu o identitate neclară
În momentul de faţă, nu observăm, nici măcar în faza de discuţii, politici pentru a susţine şi promova o identitate a PSD. Tendinţa de stânga, centru-stânga este prezentată singular şi palid de Ion Iliescu, blocat momentan în ipostaza de “preşedinte de onoare”.
Discursul public al celorlalţi lideri, formali sau potenţiali, ai PSD trădează grija excesivă de a-şi proteja şi dezvolta afacerile şi poziţiile oligarhice dobândite în timpul mandatelor precedente. Acest comportament ar putea fi perceput ca unul de dreapta dacă nu ar fi vorba de conservarea unor structuri generatoare de corupţie.
PSD se manifestă în continuare, în plan politic şi public, ca un “partid-stat”, cu pretenţii de a rezolva oricând, orice problemă, chiar şi din opoziţie, prevalându-se în mod persuasiv de procentajul de reprezentare parlamentară şi de mai vechile relaţii vasalice pe care le-a impus PRM-ului (veşnicul contestatar), dar şi unor partide din arcul guvernamental – Partidul Conservator şi UDMR.
Din păcate, populismul noilor lideri PSD este puternic concurat de discursul preşedintelui Traian Băsescu şi al reprezentanţilor săi, în special Emil Boc.
În ceea ce priveşte discursul liderilor PSD, fie ei “baroni”, fie “nostalgici”, acesta a rămas în continuare arogant-ameninţător, făcând trimitere directă la faptul că partidul nu şi-a epuizat posibilităţile de ripostă.
În prezent, PSD prezintă imaginea unui partid puternic zguduit de acte de corupţie soldate cu începerea urmăririi penale a lui Dan Ioan Popescu şi Adrian Năstase, şi perspectiva de a fi învinuiţi de activităţi ilicite şi alţi lideri – Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea.
Conflictul dintre Ion Iliescu cel “sărac şi cinstit” şi vârfurile din PSD care au creat “capitalismul de cumetrie” continuă să implozeze partidul, fenomen favorizat şi de inculpările în lanţ ale liderilor acestuia. Timpul lucrează în defavoarea liderilor actuali ai PSD, fără a se întrezări o grupare imaculată care să se ralieze cu iniţiativele lui Ion Iliescu.
Încercarea de implicare a lui Mircea Geoană într-un posibil scandal de corupţie a provocat o “solidarizare” a conducerii PSD, care a anunţat public că nu va mai proceda la autosuspendări sau la alte măsuri punitive până când justiţia nu va produce “probe indubitabile”. Acest tip de comportament denotă în mod clar că “partidul-stat” nu are resurse nici pentru a produce o restructurare reală, nici măcar pentru a crea o “disidenţă” cu presupuse valenţe social-democrate. În acest context, iniţiativele reformatoare ale lui Ion Iliescu rămân încă la nivel de discuţie.
Recuperarea doctrinară
În mod normal, partidul va încerca un proces de clarificare ideologică prin care să-şi refacă imaginea de partid de centru-stânga capabil să reprezinte interesele clasei sociale sărace. În acest proces se poate baza pe doi “piloni de imagine”: Mircea Geoană (care a ajuns preşedintele PSD pe o platformă de restructurare a “partidului-stat”, a cărui politică deviase spre centru-dreapta) şi Ion Iliescu (perceput ca apărător constant al intereselor electoratului de la sate şi ale muncitorilor).
Clarificarea ideologică prin care va fi revendicată doctrina social-democrată este obligatorie pentru scoaterea partidului din starea de defensivă şi estomparea în plan intern şi extern a problemelor privind corupţia la vârf, cu care se confruntă. În acest sens este de aşteptat ca PSD să acţioneze prin atacarea politicilor coaliţiei aflate la guvernare, care vor fi catalogate drept “antisociale şi antiproductive”, reprezentative pentru “interesele de grup” ale componentelor puterii şi cu efecte negative asupra “securităţii populaţiei”.
Îngroparea securii războiului
Orientarea campaniei anticorupţie în principal catre liderii PSD a provocat o “solidarizare” în interiorul partidului, la care parţial, cu sau fără voie, a aderat şi Ion Iliescu. Este de aşteptat ca de acum încolo PSD să reacţioneze “în bloc” la iniţiativele anticorupţie ale puterii, urmând a se proceda concomitent la învinuirea de acte de corupţie a unor personalităţi şi/sau lideri ai Alianţei D.A. ori din cercurile prezidenţiale. Sub acest aspect, este de previzionat că mass-media va accepta şi prelua respectivul demers, urmând a se ajunge în final la o culpabilizare colectivă a clasei politice. Rămâne de văzut, ca tactică şi strategie, care partid va reuşi să-şi protejeze mai bine imaginea de “mai puţin corupt” decât celelalte. Este evident vorba de “gestionarea unei crize de imagine” care va urma.
Dincolo de acest “contraatac”, în interiorul PSD situaţia rămâne la fel de tensionată şi neclară, “grupurile” procedând în acest moment la o readaptare a tacticii pentru menţinerea sau preluarea puterii în partid.
A. Grupul Mircea Geoană a procedat momentan la stoparea conflictului pe teme de corupţie (şi implicit la anularea tacticii de “autosuspendare”) cu gruparea Năstase-Dan Ioan Popescu-Mircea Hrebenciuc şi la încheierea unui armistiţiu cu gruparea Iliescu. Motivul l-a constituit declanşarea campaniei de clarificare doctrinară, care momentan se sprijină pe tandemul Iliescu-Geoană. Este de previzionat ca grupul Mircea Geoană (prin coordonarea procesului de clarificare ideologică şi de mutare a centrului atacurilor pe teme de corupţie asupra componentelor puterii) să-şi conserve poziţia în partid, inclusiv prin încheierea în final a unui compromis cu “gruparea coruptă” a lui Adrian Năstase, datorită puterii financiare şi influenţei acestuia.
B. Grupul Ion Iliescu se află în plin proces de revenire în prim-plan, în principal ca urmare a scandalurilor de corupţie care au afectat semnificativ personalităţile fostului tandem Geoană-Năstase, care de altfel s-a şi destrămat. Pe de altă parte, gruparea lui Ion Iliescu va încerca, şi este de previzionat că va reuşi, să preia iniţiativa atât în procesul de clarificare ideologică, precum şi în cel mai complex şi mai sensibil al “extinderii” campaniei anticorupţie în mediile personalităţilor puterii. “Ţinta” reală a strategiei acestui grup este “reinstalarea” lui Ion Iliescu la conducerea partidului. Dacă nu va reuşi, “soluţia de avarie” va fi scindarea PSD şi crearea unui pol social-democrat la care va adera şi formaţiunea minusculă a lui Petre Roman, urmând ca ulterior la “polul” nou-creat să fie atrase şi alte componente social-economice.
C. Grupul “corupţilor” (Năstase, DIP, Mitrea, Hrebenciuc) este şi va rămâne blocat în iniţiativele de ripostă, fiind de aşteptat să se retragă într-un con de umbră, urmând a susţine informal grupul Mircea Geoană, singurul pilon care-i mai poate asigura supravieţuirea în viaţa politică românească.
D. Grupul de la Cluj (reprezentat de Ioan Rus şi Vasile Dâncu) aparent puţin vizualizat în peisajul conflictului din interiorul PSD, dar fiind principalul artizan al debarcării lui Ion Iliescu şi al instalării lui Mircea Geoană la şefia partidului. Are puterea financiară necesară pentru a-şi asigura o relativă autonomie de acţiune şi ţinteşte, în actuala conjunctură, la poziţia de lider al partidului. Momentan, grupul respectiv s-a situat într-o stare de expectativă, aşteptând evoluţia conflictului Iliescu-Geoană, funcţie de care îşi va confirma propria strategie de accedere la conducerea PSD. Nefiind atins în prezent de efectele campaniei anticorupţie, grupul respectiv se află în poziţia de “arbitru” al conflictelor din PSD, ipostază care îi conferă trei posibilităţi de acţiune: să-l susţină în continuare pe Mircea Geoană, dacă acesta va scăpa nepătat din campania anticoruptie; să adere la gruparea lui Ion Iliescu, dacă acesta le va asigura o poziţie dominantă în PSD; să preia conducerea partidului dacă Ion Iliescu va rupe partidul.
În urma războiului fratricid declanşat între liberali şi democraţi, războiul intern din partid a fost lăsat deoparte, perspectiva revenirii la putere fiind deosebit de tentantă pentru a înlătura orice neînţelegere între grupările din PSD.
