Bye-bye, FMI!

La sfârşitul lunii martie, guvernul brazilian a anunţat că nu mai doreşte continuarea relaţiei cu Fondul Monetar Internaţional. Deşi a fost o decizie politicianistă populistă, Brazilia este acum suficient de puternică pentru a se descurca pe cont propriu.

Politicile economice stricte adoptate sub conducerea lui Luiz Inácio Lula da Silva au condus la stabilitatea macro-economică pe care ţara n-o mai cunoscuse de multă vreme. Aceste politici prudente, combinate cu o creştere economică sănătoasă şi o balanţă de plăţi externă echilibrată, au redus riscurile unei crize economice şi au îmbunătăţit copios ratingul de ţară. Cu toate acestea, economia ţării rămâne vulnerabilă pe mai departe şi politicile economice prudente trebuie continuate chiar şi în absenţa “tutorelui”.

“Libertate” după 7 ani

Brazilia se eliberează de sub tutela FMI pentru prima dată după 7 ani. În 1998, conducerea de atunci a ţării a bătut la uşa instituţiei după crizele financiare din Asia şi Rusia chiar înaintea unei puternice devalorizări a monedei naţionale, realul. Trei ani mai târziu, indicatorii economici nu se îmbunătăţiseră deloc şi Brazilia a fost nevoită să solicite un nou împrumut pentru a evita colapsul din ţara vecină, Argentina. Cu toate acestea, Brazilia avea să intre singură în criză în timpul campaniei electorale din 2002, când investitorii s-au panicat atunci când devenise clar că politicianul de stânga Luiz Inácio Lula da Silva avea să câştige.

Învingătorul în alegerile prezidenţiale avea să semneze un nou împrumut cu FMI în valoare de 30 de miliarde dolari, care a dat o gură de oxigen finanţelor publice braziliene. În 2003 avea să se semneze un “preventive agreement” cu guvernul lui Lula. Este semnificativ faptul că nici un dolar din cei 15,4 miliarde nu a fost tras de guvernul brazilian. Per total, Brazilia avea să utilizeze doar 58 de miliarde dolari din cele 80 puse la dispoziţie de FMI.

De-a lungul anilor, guvernul a fost de acord să-şi crească surplusul bugetar în fiecare an – de la 2,6% din PIB în 1999 la 4,25% în 2005. FMI consideră acest surplus bugetar un semn de disciplină financiară. Anul trecut, Lula însuşi a crescut ţinta de la 4,25% la 4,5% şi a anunţat chiar un surplus de 4,6%, o realizare extraordinară. Există însă şi critici care spun că guvernul a obţinut asemenea performanţe pe baza unei fiscalităţi împovărătoare şi că este timpul să reducă din cheltuieli.

În februarie, guvernul a anunţat un surplus bugetar pe 12 luni (februarie 2004-februarie 2005) de 4,8% şi că va păstra ţinta de 4,25% din PIB chiar şi în absenţa acordului cu FMI.

Marele avantaj este că acum aceste politici vor fi văzute de potenţialii investitori ca reprezentând voinţa autorităţilor braziliene, şi nu a Fondului Monetar.

Indicatorii macroeconomici

În acest timp, Banca Centrală a Braziliei a folosit procedura de ţintire a inflaţiei din 1999 şi, în 2004, accentul a trecut de la o încurajare a creşterii economice la controlul inflaţiei. Banca a crescut treptat dobânda de intervenţie din septembrie 2004 pentru a calma creşterea preţurilor, ajungând la 18,25% în prezent. În continuare sunt de aşteptat creşteri ale dobânzii de intervenţie pentru calmarea preţurilor şi păstrarea ţintei de inflaţie, până la intrarea acesteia pe un curs descendent, lucru aşteptat către sfârşitul anului.

De asemenea, creşterea economică este una deosebită, deşi se înregistrează o încetinire a ritmului. Astfel, după un excelent 5,2% în 2004, se aşteaptădoar o creştere de 3,7% în 2005 şi de 3,3% în 2006. Principalul motor al creşterii va fi cererea sectorului privat. Consumul şi investiţiile vor creşte ca urmare a expansiunii creditului crescând astfel venitul real şi făcând să crească încrederea consumatorilor în economie.

Acesta este tabloul general care l-a făcut pe ministrul de Finanţe Antonio Palocci să considere că ţara nu mai are nevoie de Fondul Monetar Internaţional. “Indicatorii economici sunt cei mai buni din ultimii 20 de ani şi avem cea mai mare creştere economică din ultimii 10 ani.” El a arătat că trebuie continuate politicile “simple şi clare”, fiindcă ţara a învăţat din greşelile trecutului.

Au fost totuşi câteva voci care au cerut continuarea acordului cu FMI care ar avea darul de a creşte încrederea investitorilor în economia braziliană. Cu toate acestea, pe plan intern o astfel de decizie ar fi greu de justificat. Beneficiile rămânerii sub tutela FMI sunt prea mici în comparaţie cu avantajele unei autonomii mai mari, mai ales că independenţa înseamnă marcarea unor puncte importante în plan popular înaintea anului electoral. În special partidul de guvernământ, Partido dos Trabalhadores. Actualul preşedinte, Lula da Silva, care în mod sigur va candida pentru un nou mandat în octombrie 2006, a făcut un punct important din manifestul său electoral, spunând că “Brazilia este în stare să meargă pe propriile picioare”.

Precauţie faţă de riscurile externe

Totuşi există unele riscuri externe care pot afecta negativ economia braziliană. Unul dintre aceste riscuri este aversiunea în creştere a investitorilor financiari faţă de pieţele emergente, creşterea preţului la petrol şi creşterea dobânzilor pe piaţa americană.

Un alt risc important îl reprezintă scăderea creşterii economice mondiale şi în special a economiei americane, ceea ce va face să scadă cererea faţă de bunurile braziliene. Cu toate acestea, ministrul de Finanţe, Antonio Palloci, este optimist: “Brazilia poate face faţă problemelor de pe piaţa mondială”.

Într-adevăr, rezerva valutară a Braziliei a crescut foarte mult în ultimii doi ani, dublându-se aproape, de la 17 miliarde de dolari la peste 30 de miliarde, oferind o protecţie destul de puternică faţă de eventualele evoluţii negative. De asemenea, totalul datoriei externe s-a redus cu aproape 20% de la 241 miliarde dolari în 1998 la 201 miliarde în 2004, conform informaţiilor Băncii Centrale a Braziliei.

Creşterea surplusului bugetar şi scăderea dobânzilor au dus la scăderea datoriei ca procent din PIB de la 58,7% în 2003 la 51,8 la sfârşitul lui 2004. Este de aşteptat ca ea să ajungă în jurul a 50% la finele acestui an. Deşi trendul este clar, procentul datoriei din PIB rămâne unul foarte mare. Orice derapaj al ratei de schimb poate avea efecte negative asupra serviciului datoriei externe, cu toate că potenţialul de influenţare al ratei de schimb a fost redus considerabil prin politicile monetare prudente de reducere a datoriei interne în monedă străină sau raportate în monedă străină.

Spre deosebire de China şi India, a căror creştere economică este mult mai mare şi care nici nu s-au confruntat cu numeroasele probleme ale Braziliei, aceasta rămâne un uriaş cu picioare de lut, încă vulnerabil la fluctuaţiile economiei globale, însă cu siguranţă are toate datele pentru a deveni unul dintre jucătorii importanţi înntr-un interval relativ scurt.

Şi, în plus, în calitate de “poveste de succes” a FMI, nu va avea nici o problemă de a beneficia de ajutorul acestuia în cazul apariţiei unor probleme – desigur, cu condiţia păstrării politicilor impuse de acesta, chiar şi în lipsa acordului.

Indicatori macroeconomici

Sursa: EIU

Publicat în : Politica externa  de la numărul 25