La doar câteva ore dupa ce primele bombardamente ale armatei americane au fost lansate spre Bagdad, Parlamentul turc a tinut o sesiune cu usile închise pentru a decide daca sa permita avioanelor de razboi ale Statelor Unite sa utilizeze spatiul aerian al Turciei spre tranzitare pentru atacarea Irakului.
Dezbaterea a urmat unor luni întregi de negocieri si încercari de ajungere la un acord care au exasperat administratia americana si au costat Turcia pierderea unui pachet de ajutor financiar estimat între 6 si 30 miliarde dolari. Toate acestea dupa ce parlamentul turc respinsese cu o marja de doar câteva voturi o rezolutie ce ar fi permis SUA sa intervina cu o forta de 62,000 soldati pe teritoriul Turciei, pentru a deschide un front dinspre nord împotriva Irakului.
Secretarul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Jack Straw a sunat pe omologul sau turc, Abdullah Gul pentru a cere ca avioanelor de lupta britanice sa li se permita de asemenea survolul deasupra Turciei. Gul a raspuns ca o decizie asupra acestei chestiuni va fi luata dupa votul parlamentar.
În acelasi timp opinia publica turca se opune vehement unui razboi în Irak, peste 90% din populatie. Presedintele tarii, Ahmet Necdet Sezer a declarat reporterilor din Ankara dupa începerea atacului ca nu considera justa actiunea unilaterala a Statelor Unite. Pozitia institutiei presedintiei fiind mai degraba de rang ceremonios în Turcia, opinia acestuia nu a putut avea o influenta asupra deciziei luate de Parlament.
În cadrul aceleasi rezolutii, guvernul a cerut si permisiunea de a trimite trupe în nordul Irakului, o regiune muntoasa controlata de factiuni kurde locale. De asemenea, guvernul a declarat ca prezenta militarilor turci în nordul Irakului este necesara pentru a preveni un scenariu de cosmar pentru administratia turca: formarea statului independent kurd. Ministrul turc de externe, Abdullah Gul a respins temerile comunitatii internationale privind posibilitatea unui conflict între trupele turcesti si luptatorii kurzi, care ar putea duce la izbucnirea unui alt razboi.
De altfel, imediat dupa retragerea trupelor irakiene din nordul Irakului, militiile Uniunii Patriotice a Kurdistanului si-au consolidat pozitiile pâna la 16 km de Kirkuk, spunând ca ar dori sa faca din acest oras capitala lor, dar în urma insistentelor Statelor Unite au decis sa nu-si declare independenta. Un acord a fost ulterior încheiat între turci si opozitia kurda în care acestia din urma promiteau sa nu intre în Kirkuk.
Uniunea Europeana, al carei candidat la aderare este si Turcia, a formulat în ultima perioada avertismente foarte dure la adresa Ankarei în privinta intrarii cu trupe în nordul Irakului, avertizând ca o atare masura ar avea serioase consecinte asupra sanselor Turciei de aderare. UE a propus un ajutor catre Turcia de 1 miliard de euro pe o perioada de trei ani în vederea aderarii, dar Comisarul pentru extindere, Gunter Verheugen, a avertizat ca fiecare transa va fi supusa anual re-aprobarii.
De cealalta parte, oficiali ai SUA spun ca Washington-ul se opune unei interventii unilaterale a armatei turce în nordul Irakului. Trimisul special al Casei Albe, Zalmay Khalilzad a avut doua zile de convorbiri cu oficiali ai opozitiei turce si irakiene pentru a-i convinge pe turci sa ramâna în afara Irakului. Desi acesta s-a întors la Washington fara sa fi ajuns la un acord cu partea turca în aceasta privinta, el a descris convorbirile ca fiind “foarte bune” si a mentionat ca ele vor continua în zilele urmatoare.
Expertii pe problema relatiilor US cu Turcia au calificat decizia Parlamentului turc ca un esec al diplomatiei americane cu consecinte importante în desfasurarea razboiului cu Irakul. Negocierile cu Turcia privind prezenta trupelor americane pe teritoriul sau au fost demarate deja din luna noiembrie a anului trecut, imediat dupa venirea la putere a noului partid. Pe masura însa ce oficialii americani propuneau o data limita dupa alta pentru luarea unei decizii, fara a lua masuri atunci când nu li se raspundea cererilor, administratia americana pierdea din credibilitate, în timp ce Turciei i se inducea astfel un simt sporit al importantei.
Unii analisti au mers chiar mai departe si au considerat ca acest esec a contribuit substantial la contracararea eforturilor diplomatiei americane de a câstiga suport pentru campania din Irak, pozitia Turciei dând un imbold statelor mici din Consiliul de Securitate sa respinga propunerea comuna a SUA si Marii Britanii de a autoriza o actiune militara. La rândul sau, esecul acestei rezolutii a facut imposibil pentru aliati traditionali ai SUA ca Mexicul si Canada sa trimita propriile trupe în zona.
Surprinzatoare însa dupa toate aceste declaratii a venit decizia Casei Albe, ulterior acceptate de Congres, de a acorda Turciei suma de 8,5 miliarde de dolari în împrumuturi garantate, oferind astfel acesteia mult mai mult decât se asteptase, si reducând în mare parte impactul razboiului asupra economiei turce.
Care vor fi urmarile tuturor acestor demersuri si cum va alege Turcia sa actioneze în prezentul conflict ramâne de vazut. Pozitia sa, împartita între necesitatea de a raspunde oprobiului generalizat al populatiei împotriva razboiului, necesitatea de a pastra relatiile cu SUA care s-au dovedit deosebit de benefice tarii în ultima perioada, dar si mentinerii sub control strict a zonei dominate de rebeli, nu este una usor de aparat.
Publicat în : Politica externa de la numărul 2
