Într-un moment în care colegii mei europeni din Partidul Conservator s-au reunit la Bucureşti pentru Congresul Partidului Popular European (PPE) este important să stabilim contextul în care evenimentul a avut loc.
Romania este o democraţie tânără cu o constituţie construită pe baza lecţiilor învăţate în timpul dictaturii ceauşiste. Constituţia a fost astfel gândită încât să se evite posibilitatea ca o singură persoană să primească prea multă putere şi să se asigure un sistem de control reciproc al puterilor. Având conştiinţa pericolului inerent reprezentant de apariţia unui om atotputernic, Constituţia României permite demiterea din funcţie a Preşedintelui – o situaţie puţin întâlnită în alte state europene.
În cei opt ani de când este preşedinte, Traian Băsescu – un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist în timpul lui Ceauşescu şi fost lider socialist până în 2005 – a acumulat, progresiv, mai multă putere decât oricare dintre predecesorii săi – printre care mă aflu şi eu. În acest scop, nu a respectat spiritul şi litera Constituţiei. În cursul acestui an, Curtea Constituţională a arătat în mod clar că el şi-a folosit în mod abuziv poziţia de preşedinte, justificând astfel legalitatea procedurii de suspendare iniţiată de către coaliţia la putere (USL) formată din liberali şi socialişti.
Eu sunt un creştin democrat, nu un socialist, astfel încât nimeni nu ar trebui să se aştepte să îl apăr pe Victor Ponta, Prim-ministrul Român. Dar ca luptător anti-comunist şi pentru liberate, nu pot accepta abuzul sistematic făcut de Preşedintele Băsescu asupra Constituţiei, refuzul coabitării, determinarea sa de a bloca reformele reale, intervenţiile sale repetate în justiţie şi eforturile sale de a bloca lupta împotriva corupţiei. Aceasta este şi viziunea majorităţii populaţiei care a susţinut demiterea sa cu speranţa că va deschide uşa modernizării atât de necesare pentru ţară.
Anticipând un astfel de sentiment, Băsescu a schimbat legea referendumului şi a introdus un prag artificial de 50% din cei cu drept de vot pentru validarea rezultatului. Chiar dacă 87.52% dintre cei care au votat la referendum au fost de acord cu suspendarea, pragul nu a fost atins deoarece Băsescu a cerut, în mod public, un boicot – gest ce contrazice standardele democratice minimale. Mai mult, cel mai puternic aliat al său în Europa, Prim Ministrul Ungariei Viktor Orbán, a făcut acelaşi lucru. Prin urmare, s-a înregistrat un grad ridicat de absenteism în rândul comunităţii ungare din România, care reprezintă 11 procente din întreaga populaţie. În acest fel, opţiunea zdrobitoare a populaţiei a fost invalidată.
Congresul EPP care se desfăşoară în această săptămână are loc pe fondul debutului campaniei electorale pentru alegerile parlamentare de pe 9 decembrie. Deşi foarte multe se pot schimba pe parcursul unei campanii electorale, primele semne arată faptul că actuala coaliţie de guvernământ va rămâne la putere. Conform unui sondaj IRES desfăşurat pe parcursul ultimei luni, 63% dintre români cred că actuala coaliţie va câştiga alegerile şi doar 24% cred că PDL, partidul lui Băsescu, este capabil de victorie. Partidul plăteşte preţul pentru slaba performanţă economică a guvernelor lui Băsescu.
În acest context, mişcarea conservatoare europeană trebuie să acţioneze cu responsabilitate. Preşedintele Băsescu trebuie să respecte voinţa românilor şi, de asemenea, trebuie să colaboreze cu coaliţia guvernamentală şi cu Prim-ministrul pentru a se asigura că această criză politică nu se prelungeşte. Chiar dacă noi, conservatorii, suntem sau nu de acord cu agenda politică a guvernului, nu putem permite ca sentimentele personale să fie mai puternice decât principiile democratice. Cu siguranţă nu există un moment mai prielnic pentru exprimarea acestei idei decât Congresul PPE de la Bucureşti.
Ultima criză politică a dus la o depreciere substanţială a monedei româneşti şi a creat incertitudine pentru investitori. Pe parcursul verii au apărut, de asemenea, sentimente anti – germane şi euro-sceptice, ca urmare a faptului că liderii conservatori germani şi de la Bruxelles au decis să se poziţioneze de partea lui Băsescu. Această evoluţie nu poate duce spre o Europă prosperă, puternică şi unită şi sper cu sinceritate că ea nu se va repeta. România este o ţară pro-europeană şi care are relaţii economice şi sociale durabile cu Germania. Cu toţii trebuie să ne asumăm un rol pentru întărirea acestor legături istorice şi pentru încurajarea dezvoltării economice, însă nu putem face acest lucru decât respectând voinţa cetăţenilor români.
