Comercializarea tot mai accentuată a noilor media este un factor care ar putea avea un impact imens asupra evoluţiei conţinutului diasporic. Un alt aspect demn de urmărit este reglementarea şi controlul exercitate de guverne asupra reţelelor online.
Diasporele pe internet
Participanţii la reţelele din cyber-spaţiu par a încerca să recreeze o comunitate virtuală care să poată elimina distanţele ce-i despart în lumea reală. Dispersia globală din ţara de origine pe o perioadă de câteva generaţii pare de asemenea inversată prin intermediul reunirii membrilor disparaţi ai grupului etnic, pentru a interacţiona într-un “chat room” electronic. Timpul şi spaţiul sunt eliminate în acest scenariu, pentru a se reconstrui comunitatea şi pentru a schimba cunoştinţele culturale deţinute de diaspora. News-group-urile, de genul soc.culture.sierraleone, soc.culture.jewish şi alt.religion.zoroastrianism permit celor interesaţi – majoritatea lor provenind dintr-un anumit mediu cultural, naţional sau religios – să comunice din orice locaţie unde pot avea acces la Usenet. Subiectele discuţiilor includ evenimente culturale, literare, politice şi ştiri din ţările de origine şi de rezidenţă.
Comunităţile se întâlnesc în cyber-spaţiu
Deşi am putea fi tentaţi să vedem în chat room-urile electronice o reasamblare virtuală a diasporelor globale, această afirmaţie pierde din vedere existenţa unor diferenţe enorme între nivelurile de acces de care se bucură membrii comunităţilor, ca şi incapacitatea news-group-urilor de a susţine coerenţa unui număr foarte limitat de discuţii. Ackah şi Newman ne atrag atenţia asupra importanţei crescânde a călătoriilor şi a contactului uman direct în viaţa diasporelor, criticând tendinţele de eliminare completă a spaţiului şi de localizare a comunităţilor transnaţionale exclusiv în cyber-spaţiu. Pelerinajul, modul tradiţional de a reuni membri ai comunităţilor religioase globale, continuă să aibă o semnificaţie extraordinară în rândul musulmanilor, al hinduşilor, al creştinilor şi al adepţilor altor religii în epoca chat room-ului diasporic, aşa cum o demonstrează întâlnirile regulate în locurile sfinte ale unui număr enorm de oameni.
Diasporele folosesc internetul pentru a depăşi restricţiile impuse de graniţele şi legislaţiile naţionale. Câteva servicii online adresate grupului etnic Sindhi, ce provine din sudul Asiei şi ai cărui membri au fost dispersaţi de diviziunea Indiei coloniale şi de tiparele de migraţie în afara sub-continentului, recreează electronic comunitatea. Un web site administrat din Hong-Kong abordează subiecte legate de istoria, filosofia, spiritualitatea, cultura, limba, literatura, poezia, structurile organizaţionale Sindhi, întâlniri ale membrilor, directoare şi chiar reţete. Alte site-uri oferă informaţii pentru etnicii Sindhi de religie musulmană, hindusă, sikh şi creştină, unele dintre aceste site-uri invitând chiar vizitatorii virtuali să contribuie cu materiale, cu intenţia explicită de a reuni diaspora în cyber-spaţiu. Un web-site operat din Germania furnizează link-uri hypertext extensive utilizatorilor iranieni de internet. Sunt reunite, virtual, instituţii şi indivizi din interiorul şi din afara Iranului, inclusiv universităţi, organizaţii de cercetare, surse de informaţii, industrii culturale, literatură, colecţii de artă, media, grupuri sportive, de afaceri, organizaţii politice şi religioase (inclusiv cele din exil), agenţii guvernamentale iraniene şi grupuri de discuţii. Site-uri similare au fost create de diasporele din Afganistan, unde regimul taliban a interzis internetul.
Mereu în actualitate
Cyber-comunităţile diasporice centrate în jurul unor subiecte foarte specifice încearcă să folosească cunoştinţele comunităţii în domenii de actualitate; de exemplu, “Shams,” care găzduieşte discuţii pe tematica drepturilor femeilor în dreptul musulman, “Bol”, un Listserv pe probleme de gen, sănătate a reproducerii şi drepturile omului în Asia de Sud, şi “KoreanQ,” care se adresează femeilor lesbiene şi bisexuale de origine coreeană. Aranjamentele de cooperare între studenţi şi specialişti de origine chineză angajaţi în industria înaltei tehnologii în Canada, Statele Unite şi Marea Britanie au condus la apariţia unor reviste online în care sunt dezbătute interese comune. Aceşti nou-sosiţi au considerat că nevoile lor de informare nu sunt pe deplin satisfăcute de gama largă a publicaţiilor scrise şi a media audio-vizuale chineze controlate de grupuri de imigranţi mai vechi. Deşi despărţiţi de distanţe mari şi în majoritatea cazurilor fără să se fi întâlnit vreodată, echipele editoriale virtuale se ocupă cu regularitate de evenimente care au loc în ţara de origine şi în diaspora chineză.
Bibliotecari virtuali
Membrii diverselor diaspore fac parte de asemenea din echipe multiculturale de bibliotecari virtuali care dezvoltă bănci de resurse de cercetare online. De exemplu, proiectul de studii asiatice WWW Virtual Library cuprinde contribuţii ale experţilor originari din Azerbaidjan, Bangladesh, Timorul de Est, Turkestanul de Est, Hong-Kong, Japonia, Nepal, Coreea de Nord, regiunea Pacificului de Sud, Coreea de Sud şi Sri Lanka stabiliţi în ţări occidentale. Acest proiect condus din Australia, care intenţionează să ofere un ghid hypertext complet şi permanent actualizat şi un instrument de acces la informaţii academice despre Asia, se adresează comunităţii academice, bibliotecarilor, jurnaliştilor şi studenţilor. Echipa de bibliotecari virtuali administrează module de informaţii specializate şi oferă acces la mii de resurse internet de oriunde din lume, incluzând arhive, cataloage de bibliotecă, documente, bibliografii, arhive ale publicaţiilor electronice şi mailinglist-uri. “Native Web” este o altă iniţiativă multiculturală. Operat din Statele Unite, el oferă linkuri la resurse electronice privind culturile indigene din cele două Americi. Sistemul implică participarea nativilor sau non-nativilor din America Centrală, de Nord şi de Sud. Sistemele interactive online îmbunătăţesc şi comunicarea interculturală. Usenet permite discuţii în news-group-uri pe o gamă variată de subiecte între membrii diasporelor şi cei de origini şi culturi diferite. Folosirea Internet Relay Chat şi a programului Relay pe Bitnet, două sisteme online asincrone folosite intens de studenţii din diverse părţi ale lumii, facilitează comunicarea diasporică, dar şi comunicarea interculturală.
Integrarea prin cyber-spaţiu
O serie de web site-uri ale diasporelor se adresează în aceeaşi măsură membrilor şi non-membrilor grupului. În afară de materialele legate de istoria, cultura şi organizarea comunităţii respective, sunt incluse pagini dedicate corectării prejudecăţilor outsiderilor şi mobilizării de sprijin politic. Câteva site-uri ale populaţiei rrome transnaţionale, care este demonizată de secole în numeroase ţări, funcţionează în acest mod. Guillermo Gomez-Pena, comentator cultural specializat în probleme de hibriditate culturală, şi-a extins critica literară şi artistică postmodernistă asupra cyber-spaţiului, într-un efort de contracarare a structurilor hegemonice de producţie culturală şi pentru a da o replică imaginilor dominante la nivel global produse de acestea în domeniul identităţii Chicano. Consiliul pentru Relaţii Americano-Islamice operează un Listserv care oferă noutăţi legate de problemele care afectează populaţia musulmană în special în Statele Unite şi Canada, şi încurajează abonaţii din întreaga lume să facă presiuni asupra mass-media, organizaţiilor guvernamentale şi comunităţilor în direcţia corectării a ceea ce ei consideră a fi un tratament incorect. Anumite organizaţii antiguvernamentale din diaspora s-au angajat chiar în acţiuni mai dure prin intermediul reţelelor electronice. Un hacker a scos din uz web site-ul guvernului din Sri Lanka, perceput ca furnizor de informaţii false în ceea ce-i priveşte pe oponenţii regimului. Demonstraţiile simultane, în întreaga lume, organizate în martie 1999 de protestatari kurzi care au reacţionat imediat la capturarea unui lider al gherilei, s-au datorat legăturilor strânse menţinute de diaspora prin intermediul internetului.
Este evident că folosirea noilor medii de către diaspore câştigă teren. Nu avem însă în acest moment decât date incomplete privind nivelul accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicării de care se bucură diversele grupuri minoritare care formează diasporele transnaţionale. Un studiu social general realizat de guvernul canadian pentru 2000 includea întrebări privind accesul la noile medii în funcţie de originile naţionale şi rasiale ale subiecţilor, şi privind utilizarea serviciilor online pentru a menţine contactul cu grupul etnic. Ar fi util de identificat acest lucru la nivel mondial. Pentru a avea o imagine completă, ar fi nevoie de asemenea de alte detalii, cum ar fi tipurile de conţinut care apar pe diverse tipuri de media noi sau spaţiul acordat fiecărei categorii şi fiecărei limbi, pentru a putea face comparaţii cu cantitatea generală de conţinut produs la nivel mondial. Astfel de categorizări sunt necesare dacă vrem să înţelegem natura noilor materiale media produse în lume şi pot fi realizate prin cooperare transnaţională.
La nivel conceptual, natura comunicării prin intermediul computerului trebuie înţeleasă mai bine în contextul grupurilor diasporice. Acestea sunt comunităţi virtuale care deţin un set mult mai stabil şi mai autentic de simboluri şi relaţii istorice şi culturale în comparaţie cu comunicatorii concentraţi asupra unui singur subiect care folosesc mediile online. Producerea şi diseminarea de către ele a materialelor culturale în context transnaţional prezintă o alternativă unică la industriile culturale ale megacorporaţiilor. Într-adevăr, comercializarea tot mai accentuată a noilor media este un factor care ar putea avea un impact imens asupra evoluţiei conţinutului diasporic. Un alt aspect demn de urmărit este reglementarea şi controlul exercitate de guverne asupra reţelelor online.(C. D.)
