Anul în care abia intrăm va aduce o serie de schimbări politice atât la nivel internaţional, cât şi pe plan intern.
Este anul în care Statele Unite şi Rusia îşi schimbă liderii, ceea ce nu înseamnă neapărat o schimbare majoră în politica externă a celor două state, cât mai curând o schimbare de viziune în abordarea problematicilor internaţionale. În Rusia, alegerile prezidenţiale din 2 martie îl vor aduce la Kremlin pe deja anunţatul Dimitri Medvedev, prezentat de Vladimir Putin ca succesor al său. Rămâne de văzut dacă acesta îşi va da demisia după câteva luni pentru a-l lăsa pe actualul preşedinte rus să revină la Kremlin (Constituţia permite un al treilea mandat la preşedinţie, interzice ca acesta să fie consecutiv) sau Vladimir Putin va conduce Rusia de pe poziţia de preşedinte al Dumei de Stat. Nu trebuie exclusă nici posibilitatea ca Vladimir Putin să devină şeful unui holding energetic uriaş pe care să-l utilizeze în scopuri politice. Rusia, cu Vladimir Putin lider formal sau informal, va continua reformele economice în interior, iar în plan extern îşi va consolida poziţia strategico-militară şi politică, utilizând din plin resursele minerale şi energetice pe care le deţine.
Dacă în Rusia actualul preşedinte se bucură de o mare popularitate, nu acelaşi lucru i se întâmplă omologului său de peste ocean, George W. Bush. La Washington, scrutinul din 2008, aduce vântul schimbării. Democraţii sunt cei care se pregătesc să preia conducerea. Este foarte posibil ca Hillary Clinton să devină prima preşedinte femeie la Casa Albă. Politica externă a democraţilor va aduce o schimbare în abordarea problemelor de politică externă, îndeosebi situaţia din Irak.
Orientul Mijlociu va cunoaşte schimbări previzibile în relaţia israeliano-palestiniană. Chiar dacă recentul summit de la Annapolis, Maryland nu a stabilit o agendă a desfăşurării negocierilor privind înfiinţarea statului Palestina, eforturi în acest sens se vor face, iar influenţa SUA este foarte importantă. Irakul va fi şi în 2008 o zonă de conflict. Chiar dacă o mare parte a trupelor din coaliţia internaţională vor fi retrase, securitatea în ţară va rămâne un deziderat, pentru că Statele Unite se pricep foarte bine la război dar nu ştiu să construiască pacea.
Pe continentul asiatic, China va continua trendul de dezvoltare economică şi extinderea pe pieţele sud-americane şi africane. Vom asista la creşterea influenţei economice şi politice a Indiei pe scena internaţională. În Iran, un atac american asupra acestei ţări are puţine şanse de reuşită având în vedere problemele pe care le are Administraţia Bush atât în Irak, cât şi acasă, iar alegerile bat la uşă.
În America Latină, Hugo Chavez îşi va menţine discursul antiamerican chiar dacă propria populaţie îl va susţine tot mai puţin, iar în Cuba vom asista la strategii post-Castro.
România va fi teatrul a două scrutinuri electorale, unul local şi unul general. Pentru prima dată în istoria postdecembristă scena politică este ocupată predominant de partide de dreapta. La sfârşitul anului 2008 (în cazul în care alegerile generale nu se vor desfăşura în primăvara anului 2009), vom şti care partide vor forma Executivul. Bătălia politică se va purta între partidul prezidenţial (PDL sau cum se va numi) şi PSD, care va avea fiecare în jur de 30 la sută. Chiar dacă PDL va obţine cel mai bun scor în alegeri, nu va însemna, neapărat, că va forma guvernul. PD a participat în două coaliţii la guvernare şi s-a comportat precum Cain, rămâne de văzut care partid va dori să ocupe locul lui Abel.
În plan economic, fondurile structurale vor fi, în sfârşit, accesate. Astfel că miliardele comunitare le vor aduce românilor mult-sperata prosperitate. 2008 va fi pentru români anul în care fiecare dintre noi o va duce mai bine. Bugetul de stat este cel mai generos buget postdecembrist şi, dacă adăugăm banii care vor veni de la Uniunea Europeană, nu ne rămâne decât să muncim pentru a avea acces la bunăstare.
