La mai bine de 16 de la Revoluţia din decembrie 1989, evenimentele politice în desfăşurare, fie că vorbim despre „dosariadă”, fie că ne referim la modul în care funcţionează actuala coaliţie de guvernământ, aproape că ne obligă să aducem în discuţie şi să încercăm să explicăm cine se află în spate, cine trage sforile în România.
Pare o întrebare la care nu se poate răspunde, dar trecerea în revistă a unor astfel de evenimente, unele care sunt pe cale să provoace adevărate scandaluri politice, ne ajută să înţelegem cine deţine puterea politică în România. Este cu adevărat preşedintele Traian Băsescu cel mai puternic om din România şi cel care se află în spatele principalelor evenimente mediatice? Cine sunt aliaţii preşedintelui Băsescu? Este cineva mai puternic chiar şi decât Traian Băsescu?
„Dosariada” – operaţiune specială sau moment de asanare morală a societăţii?
Anunţul făcut de preşedintele Traian Băsescu privind predarea dosarelor de la serviciile de informaţii către CNSAS, dosare care au fost clasificate la un moment dat, a fost privit cu scepticism. S-a spus că este o operaţiune de imagine din partea şefului statului, că serviciile nu vor preda decât o parte din dosarele clasificate care ar putea conţine şi nume importante din viaţa politică. La câteva luni de la decizia lui Traian Băsescu de a desecretiza dosarele politicienilor, situaţia este în continuare extrem de confuză. CNSAS se află într-o situaţie dificilă, confruntându-se cu o mare problemă de credibilitate în urma scurgerilor de informaţii legate de numelor celor care au dosare de colaborare cu Securitatea.
Foarte multă lume s-a întrebat de ce preşedintele Traian Băsescu a decis acum să desecretizeze dosarele aflate la diferite instituţii. Este evident că momentul ales nu este unul întâmplător, ci ţine de calitatea de „preşedinte-jucător” a lui Traian Băsescu, care doreşte cu orice preţ să impună pe agenda publică anumite teme, în urma cărora să beneficieze de un plus de imagine pozitivă. Cu siguranţă însă că preşedintele Traian Băsescu nu putea demara „dosariada” fără sprijinul oamenilor din serviciile secrete. De altfel, Traian Băsescu a recunoscut în mai multe rânduri meritul fostului şef al SRI, Radu Timofte, în demararea acţiunii de predare către CNSAS a dosarelor clasificate. Practic, Traian Băsescu a ajuns la un compromis cu serviciile de informaţii în privinţa predării dosarelor, singura problemă fiind cea legată de numărul dosarelor care vor fi făcute publice la început. S-a pus întrebarea de ce doar unele nume de politicieni au fost făcute publice în legătură cu dosarele pe care le au. S-a vorbit de un lot de 71 de dosare care sunt analizate în primă fază. De ce 71? Cine a decis ca aceste dosare să fie primele? Este greu de răspuns la aceste întrebări, dar răspunsurile se află undeva în curtea celor care au decis predarea dosarelor de la serviciile secrete la CNSAS.
Este greu de spus ce se află în spatele acordului între Traian Băsescu şi reprezentanţii serviciilor de informaţii. Dar, ca în orice negociere, fiecare parte a cedat ceva în schimbul a altceva. Chiar dacă nimeni din anturajul şefului statului nu vrea să recunoască faptul că există o colaborare strânsă dintre Băsescu şi serviciile de informaţii, totuşi evenimentele de pe agenda publică arată contrariul. În teoria politică se vorbeşte despre trei puteri în stat: executivă, legislativă şi judiciară. Ultimele evenimente politice ne indică rolul din ce în ce mai important al unei alte puteri, cea a serviciilor de informaţii.
Legea lustraţiei şi Agenţia Naţională de Integritate – cine are interes ca cele două proiecte legislative să fie votate?
Două dintre cele mai importante proiecte legislative din ultimii ani, care ar fi trebuit votate în urmă cu mai mult timp, sunt două momente care vor arăta foarte bine cine decide în acest moment în România. Sigur că legile sunt în acest moment în dezbaterea Parlamentului, dar nimeni până acum nu şi-a exprimat în mod clar voinţa politică pentru ca aceste proiecte legislative să treacă în formula iniţiatorilor. Legea lustraţiei prevede interzicerea accesului la funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere comuniste. Care va fi rezultatul aplicării acestei legi? Mai mult de jumătate din reprezentanţii clasei politice nu vor mai putea să candideze la viitoarele alegeri parlamentare şi prezidenţiale, precum şi în alegerile locale. Având în vedere acest lucru, este evident că actualii parlamentari vor face tot posibilul să amâne votarea legii, evident înainte de numeroase modificări şi amendamente aduse proiectului de lege.
Situaţia este asemănătoare şi în privinţa legii care reglementează funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, instituţie ce ar trebui să se ocupe de controlul averilor, cercetarea conflictelor de interese şi constatarea incompatibilităţilor în exercitarea funcţiei. Deşi este cerută de reprezentanţii Uniunii Europene, Agenţia este departe de a trece de votul Parlamentului de la Bucureşti. Nu mai vorbim de forma proiectului de lege, care este foarte probabil să sufere modificări importante, în special din perspectiva reducerii atribuţiilor Agenţiei.
În aceste condiţii, două proiecte legislative importante sunt în acest moment la mâna parlamentarilor români, care, cel puţin din acest punct de vedere, au un cuvânt greu de spus în ceea ce înseamnă decizia politică majoră în România. La nivelul conducerii partidelor politice parlamentare pare să existe, cel puţin la nivel declarativ, voinţă politică pentru adoptarea celor două proiecte legislative. Cu totul altfel stă situaţia în momentul în care se ajunge la vot, fie în comisii, fie în plen. Deocamdată preşedintele Traian Băsescu preferă să nu se implice în dezbaterile celor două legi, iar acest lucru se simte. Oricum, mai mult ca sigur că vor exista negocieri la nivelul cel mai înalt pentru ca cele două legi să treacă cât mai repede de votul Parlamentului, iar implicarea preşedintelui Băsescu devine inevitabilă.
Bătălia pentru iniţiativă politică se va duce în continuare între cei doi actori politici importanţi, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu, care sunt sprijiniţi de grupuri de interese puternice, inclusiv din zona serviciilor de informaţii. Este evident că în acest moment şeful statului deţine supremaţia în ceea ce priveşte temele aflate pe agenda publică. Din acestă perspectivă, cele mai importante decizii politice în România nu se iau în acest moment fără ştirea şi fără acordul preşedintelui Traian Băsescu, care, la rândul său, este consiliat şi colaborează strâns cu zona serviciilor de informaţii. Desecretizarea dosarelor şi rolul din ce în ce mai important acordat CNSAS sunt exemple care vin să susţină afirmaţiile anterioare.
Este foarte probabil ca următoarea decizie politică importantă să fie luată în primăvara anului viitor. Se vorbeşte din ce în ce mai des despre alegeri anticipate, despre ieşiri de la guvernare, despre refacerea majorităţii parlamentare. Toate aceste procese politice nu vor fi declanşate decât după consultări la nivel înalt, un rol important revenindu-i preşedintelui Traian Băsescu. Sunt aşteptate mişcări politice majore, care nu vor fi decise fără ştirea celor care, de exemplu, au demarat „dosariada”.
