Fantoma Bancorex bântuie economia românească, asemenea unui vampir înviorat de mirosul banilor şi, de data asta, ar putea stânjeni calendarul de privatizare a Băncii Comerciale Române (BCR). Statul este proprietar prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAS) peste 36,88% din BCR, dar nu se poate atinge în acest moment de un pachet de 7,5% din acţiunile băncii, deoarece acesta este pus sub sechestru asigurător de o instanţă, în contul unei obligaţii de plată echivalente cu 18 milioane euro. Articol pe baza materialelor de presă apărute în Evenimentul Zilei, Prezent, Adevărul, România liberă.
Bancorex a dat faliment în 1999. Banca Mondială aprecia atunci că paguba depăşeşte 2 miliarde de euro şi este nevoie de alocarea 6 % din PIB pentru acoperirea acesteia. Întreg sistemul bancar a fost în pericol de colaps. Cea mai sănătoasă banca românească a momentului, BCR, a fost măritată cu de-a sila cu Bancorex, iar datoriile au fost garantate de stat şi preluate de AVAS, urmând a fi plătite necondiţionat şi recuperate cu chiu cu vai sau deloc. Nu s-a făcut mai nimic, nici pentru recuperarea pagubelor, nici pentru pedepsirea exemplară a vinovaţilor de dezastru. Astăzi, când BCR a fost cumpărată de Erste Bank Austria, spectrul Bancorex bântuie încă: până în 2013, Romania ar putea plăti 1,8 miliarde de euro ca ajutor de stat pentru litigiile şi obligaţiile Bancorex.
Metode de recuperare
Răzvan Orăşanua declarat că, „deşi termenul-limită pentru prescrierea datoriilor la Bancorex va fi curând, prescripţia se va întrerupe dacă sunt acte de executare, adică blocări de conturi, sechestre şi alte forme de recuperare a debitelor”.
Orăşanu susţine că, încă de la începutul acestui an, a cerut ca toate firmele datornice în cazul Bancorex, inclusiv persoanele fizice, să fie trecute într-o formă de executare.
”Dacă o firmă are conturile blocate şi s-a încasat fie şi un leu, prescripţia nu mai acţionează. Din acel moment, societatea este pasibilă de executare, până la închiderea debitului, iar toate bunurile sunt urmărite”, a mai declarat Orăşanu.
Potrivit preşedintelui AVAS, există mai multe variante prin care statul poate să recupereze „gaura” de la Bancorex, variante puse deja în aplicare.
”Dacă firmele nu sunt în faliment, se blochează conturile sau se scot la licitaţie bunurile urmăribile. Dacă există firme care au avut giranţi, se trece la executarea acestora, cum a fost cazul SIF Moldova, de la care AVAS a recuperat anul acesta 18 milioane de dolari. Ei înşişi nu ne datorau nimic, dar au fost giranţi pentru alte companii care nu şi-au achitat debitele. Dacă se termină procedura de lichidare şi statul nu a obţinut o sumă mulţumitoare, atunci se ajunge la atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor. AVAS a deschis zeci şi sute de procese în acest sens”, a explicat Orăşanu.
Primii trei ţepari
Campionul devalizarii Bancorex a fost grupul de societăţi SANCA, aflat în proprietatea unui apropiat PSD, Alexandru Răducan. Firma lui Răducan a ridicat un credit în valoare de 58 de milioane de dolari, deşi procentul de garantare al SANCA se ridica abia la 70% din valoarea totală a creditului.
Locul doi este ocupat de firma Ulco SA, cu un credit de 57,9 milioane de dolari. Aflată acum în faliment, Ulco nu mai poate fi executată silit de AVAS. Acţionarul majoritar al Ulco este o firmă din Germania, în spatele căreia se află controversatul afacerist Nicolae Basoiu. „Baron” pe piaţa uleiurilor vegetale, Basoiu a fost cercetat de procurori pentru fapte de corupţie.
”Bronzul” datornicilor la Bancorex a fost adjudecat de combinatul de îngrăşăminte chimice Azochim din Piatra Neamţ. Valoarea creditului: 31,7 milioane de dolari. Din 1997, Azochim este patronat de grupul InterAgro. Adică de multimilionarul Ioan Niculae – fost ofiţer de informaţii.
Datornici cu epoleţi
Multi dintre patronii firmelor care au luat credite preferenţiale de la Bancorex, fără să mai returneze milioanele de dolari, sunt legaţi de serviciile de informaţii. Se disting indivizii implicaţi în afacerea „Jimbolia”, prin care s-a încălcat embargoul impus de ONU asupra Iugoslaviei în anii ‘90.
Contrabanda cu carburanţi s-a derulat sub protecţia SRI, în perioada în care şeful instituţiei era Virgil Măgureanu. Patru dintre firmele implicate în trafic au primit credite astronomice de la Bancorex, pentru a cumpăra combustibili de la rafinăriile ploieştene: Tracia International SA – 12.544.140 USD, Silvesta SRL – 21.109.369 USD, General Trading & Investments Co. SA (GTI) – 22.148.708 USD şi Sibco LTP Impex SRL – 7.703.674 USD.
Silvesta SRL a fost înfiinţată de Ioan Silvestru şi Ilie Stanciu, foşti ofiţeri de Securitate. În acte, firma Sibco este stăpânită de acelaşi Ilie Stanciu, dar şi de Constantin Boştină, ministru al Industriilor în timpul lui Ceauşescu.
La rândul sau, GTI este controlată de Teodor Voştinaru, un afacerist cercetat penal pentru evaziune fiscală. Voştinaru a fost asociat în GTI cu fostul şef SIPA Marian Ureche, securist dovedit că a făcut poliţie politică.
Tracia International este controlată de Petru Neidoni şi Constantin Grigoriu. De-a lungul timpului, s-a vehiculat că firmele traficante de petrol şi datornice la Bancorex erau, de fapt, paravanele SRI.
Ghemul intereselor
În 1989, Banca Română de Comerţ Exterior, devenită ulterior Bancorex, era una dintre cele patru bănci care activau pe piaţa din România. Aceasta deţinea „monopolul” pe tot ceea ce însemna operaţiune valutară în România.
Primele probleme au fost semnalate abia în perioada 1998-1999, când s-a luat în discuţie falimentul băncii. La momentul respectiv, întregul sistem bancar se afla în criză de lichidităţi, iar moneda naţională se deprecia masiv în faţa dolarului.
Erau anii care urmau recomandării FMI de a declara România în capacitate de plată. Instituţiile de credit nu mai puteau obţine lichidităţi de la BNR şi apelau la piaţa interbancară, unde dobânzile pe termen scurt depăşeau 250%.
În cazul Bancorex, criza de lichidităţi s-a suprapus peste o creştere a creditelor neperformante care au făcut imposibilă supravieţuirea băncii.
Cercetările
Primele dosare penale privind „Bancorex“ datează din 1997 şi au fost instrumentate de Serviciul de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii Organizate din Parchetul General, condus la acea vreme de procurorul Gheorghe Mocuţa, ulterior, în 1999, secretar de stat în Ministerul de Justiţie. În acea perioadă au fost deschise nu mai puţin de 13 dosare penale care îl priveau pe Răzvan Temeşan, preşedintele „Bancorex“ din vremea guvernării Iliescu. Temeşan a fost arestat şi eliberat rapid, în mai multe rânduri. Viorel Hrebenciuc, Ioan Talpeş şi alte nume importante au fost vehiculate inutil de media pe parcursul cercetării penale. Cu toţii au scăpat: fie au primit pedepse modice (Grigore Maimuţ, Ana Capetti), fie nici n-au fost cercetati (Dan Pascariu, Vlad Soare).
Vlad Soare a preluat ulterior preşedinţia Grupului Financiar „Gelsor”, iar fostul administrator special al Bancorex, Nicolae Danilă, a fost ales vicepreşedinte şi, ulterior, preşedinte al BCR. George Constantin Păunescu, acuzat iniţial, printre altele, de subminarea economiei naţionale, cu un prejudiciu încă nedeterminat exact, de cel putin 10 milioane dolari, a fost achitat în cele mai multe dintre dosare, fiind condamnat la o pedeapsă modică, cu suspendare de executare, într-o singură cauză.
Şefii Bancorex
Dan Pascariu – angajat al Băncii Române de Comerţ Exterior în 1973, a devenit preşedinte în 1992.
Răzvan Temeşan – preşedinte al băncii în perioada 1993-1997. Este acuzat că pe vremea lui au fost acordate majoritatea creditelor neperformante.
Florin Ionescu – 1997- martie 1998. A declarat un profit de peste 600 de miliarde de lei.
Vlad Soare – martie 1998- martie 1999. Face rectificare de bilanţ şi dezvăluie că activele băncii erau de fapt negative.
Nicolae Dănilă, actualul preşedinte al BCR, a fost numit la conducerea Bancorex în 1999, în momentul în care Bancorex a fost introdusă sub administrare specială de BNR. Declară că, în fiecare săptămână, banca pierdea 6 milioane de dolari.
