Situaţia dificilă de pe pieţele financiare în special face multă lume să vorbească despre o criză economică, evident, fără precedent. Nu aş vrea acum să intru în futile dezbateri semantice, însă mă întreb dacă nu cumva o situaţie în care economia mondială va înregistra o creştere de 4 procente per ansamblu, iar “lupii tineri” pot spera chiar la creşteri de două cifre poate fi caracterizată drept criză, indiferent de sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt.
Fără a încerca să minimalizez în vreun fel evenimentele de pe pieţele financiare, nu consider situaţia catastrofică. Dacă majoritatea mass-media a prezentat efectele negative, nu trebuie ignorat că există şi efecte pozitive.
În primul rând, se vehiculează ideea că creşterea economică românească se bazează pe consum şi asta ar fi o mare problemă. Auzi asta inclusiv de la oameni care ar trebui să se priceapă la economie. Orice creştere economică se bazează pe consum. Chiar s-a uitat de creşterile economice bazate pe producţie din epoca Ceauşescu, când trei sferturi din producţie nu-şi găsea cumpărători nici măcar în economia planificată? Degeaba se produce dacă nu se consumă.
Aici ar putea exista o problemă, deoarece consumul acesta crescut se bazează în special pe remiterile românilor din străinătate, ajunse anul trecut la şapte miliarde de euro. Încetinirea creşterii economice din Spania sau Italia, precum şi o stagnare a imobiliarelor/construcţiilor va afecta veniturile muncitorilor români care vor trimite mai puţini bani acasă sau chiar vor fi nevoiţi să se întoarcă. Din acest punct de vedere, spre sfârşitul anului poate apărea o temperare a consumului.
Pe de altă parte însă, o parte dintre aceşti muncitori vor fi nevoiţi să se întoarcă acasă, unde îşi vor găsi foarte uşor un loc de muncă – poate nu la fel de bine plătit, însă câştigul real poate fi egal. Deja în construcţii, de exemplu, salariile au ajuns aproape similare. O infuzie de muncitori nu poate fi decât benefică în condiţiile actualei penurii de pe piaţa muncii, în special pe zonele slab calificate.
Aspecte pozitive
Problemele economice internaţionale pot aduce, paradoxal, investiţii străine în creştere. Pentru a-şi ajusta costurile este posibil ca unele firme să-şi aducă producţia în România, după deja celebrul model Nokia. Dar pentru asta este nevoie ca şi autorităţile să fie mai atente şi să evite probleme de genul celor care sunt încă legate de investiţia Ford.
Deprecierea leului
În fine, trebuie spus şi faptul că deprecierea actuală a leului a fost cauzată de prostul management al finanţelor publice şi de cheltuielile din ultima lună a anului trecut, în valoare de circa un miliard de euro, dar şi de o componentă speculativă. Dacă citim ştirile economice observăm că sunt câteva bănci care emit permanent mesaje negative (Danske Bank, de exemplu), ele având expuneri pe lei şi având tot interesul deprecierii. Altfel, exceptând deficitul comercial care nu este chiar atât de îngrijorător şi inflaţia – care, părere personală, este doar un puseu care va trece, deşi ea va rămâne mai ridicată –, parametrii macroeconomici stau binişor: productivitatea a crescut anul trecut cu 10%, creşterea PIB este în jur de 5,5-6%, sistemul bancar a fost bine ţinut în frâu astfel încât nu sunt probleme.
Deocamdată, presiunile asupra monedei naţionale sunt foarte mari şi cred că ar fi riscant ca BNR să intre în jocul speculatorilor şi să pluseze (teoretic, ar avea de unde), chiar dacă nivelul actual îi dă peste cap calculele (oricum, nu lua nimeni în serios ţinta de inflaţie a BNR).
Per ansamblu situaţia nu este îngrijorătoare, mai degrabă necesitând atenţie şi prudenţă, atât în finanţele publice, cât şi în cele personale. Şi apropo de asta, nu mă pot abţine să nu observ că cei de la PSD au pierdut orice contact cu economia de când a plecat Tănăsescu (altfel, un contabil mediocru, dar cel putin înţelegea economia măcar la nivel de S.R.L.). Propunerile lor sunt cel puţin ridicole.
Continuă sau nu?
“Leul nu se va mai deprecia”, estimează analiştii Erste Bank într-un raport despre piaţa financiară a ţărilor europene emergente. Agenţia de evaluare financiară Fitch a atribuit o perspectivă negativă ratingului României şi altor noi membre ale UE, Bulgaria, Letonia şi Lituania. Agenţia e îngrijorată – spun analiştii Erste – de dependenţa acestor ţări de finanţarea străină, ce ar putea pune presiuni de devalorizare asupra monedelor naţionale, care ar putea deveni ţinte ale unor atacuri speculative. În trecut – reamintesc analiştii Erste – “consiliile monetare erau ţinta atacurilor speculative. Comparat cu monedele statelor baltice şi cu leva bulgărească, leul românesc are un regim de flotare liberă, ceea ce face România mai puţin interesantă în ochii speculatorilor”, arata raportul Erste Bank. În plus, luând în considerare corecţia din vara anului 2007 şi recentele creşteri substanţiale ale ratei dobânzii de politică monetară, “nu mai vedem nici un argument fundamental care să justifice deprecierea monedei româneşti”. De altfel, Erste estimează o cotaţie a leului de 3,50 lei/euro la finalul anului 2008, iar pentru decembrie 2009 – un curs de 3,40 lei/euro. Prognoza este condiţionată de o inflaţie medie anuală de 6,1% în 2008, urmată de o temperare la 4,8% în 2009, chiar dacă deficitul contului curent se va adânci până la 14,7% din PIB. “Deficitul de cont curent este acoperit de investiţiile străine directe şi de transferurile de bani ale celor care lucrează în străinătate. Investiţiile străine directe se vor menţine la nivelul de şapte miliarde euro şi în 2008, iar transferurile de bani ar putea creşte”, estimează un raport al austriecilor de la Erste Bank, centrat pe sistemul bancar al ţărilor europene în tranziţie. Erste vede o echilibrare a balanţei contului curent pe măsură ce investiţiile străine directe vor da roade şi produsele vor fi competitive la export.
Politicile BNR
Combinaţia între o politică monetară aspră şi o politică salarială laxă poate fi nocivă, deoarece prima poate duce la aprecierea leului, iar a doua la erodarea competitivităţii prin creşteri salariale, a declarat, pentru „Business Standard”, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
O politică monetară aspră presupune folosirea unei dobânzi-cheie ridicate, a explicat Isărescu, care a precizat că ambii factori menţionaţi – dobânda ridicată şi politica salarială laxă – pun presiune pe deficitul de cont curent.
“O politică de venituri laxă nu poate să fie contrabalansată decât parţial de întărirea politicii monetare. Dacă restricţionarea creditării se face prin măsuri de politică monetară (majorarea dobânzii) şi nu administrative (plafoane de creditare), ea poate avea şi efecte perverse”, a spus Isărescu.
Banca Naţională a României (BNR) a majorat, la ultima şedinţă de politică monetară, dobânda-cheie cu un punct procentual, până la 9%, în condiţiile în care creşterea ratei dobânzii a fost de 2 puncte procentuale de la sfârşitul lui octombrie până în prezent. În acest context, Isărescu a atras în repetate rânduri atenţia în privinţa riscurilor unei politici fiscale prea relaxate.
“Leul nu este deloc tăvălit. Acum doi ani, el era leul greu şi valoarea lui era cam aceeaşi ca acum. Atunci spuneam ca e prea tare. El şi-a revenit spre o normalitate, după ce crescuse nefiresc de mult”, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la emisiunea BizBazar de pe Antena 3. Isărescu a declarat că unul dintre sfaturile date Guvernului a fost ca politica fiscală să fie mult mai aspră decât au programat-o. “Noi vorbim despre un mix mult mai echilibrat de politici economice, iar politica fiscală trebuie să fie mult mai aspră decât au programat-o”, a spus guvernatorul BNR.
Revenind la cursul leului, previziunea guvernatorului are în vedere o corecţie sub 10 procente. “Nici nu va fi o corecţie majoră, dacă avem în vedere că, în medie, cursul va reveni la nivelul din 2005-2006”.
Suntem în al nouălea an de creştere economică. Este însă una cu elemente riscante, a avertizat preşedintele Băncii Naţionale. Şi asta pentru că suma dintre ceea ce se investeşte şi consum depăşeşte capacitatea de producţie a României, ceea ce se reflectă în deficitul extern.
