Criza politică din România, generată de suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, a readus în discuţie rolul şi importanţa unei instituţii fundamentale a statului de drept: Curtea Constituţională. Această instituţie a avut de luat o serie de decizii cu miză politică semnificativă şi din această cauză a izbucnit un adevărat război politic în jurul judecătorilor Curţii. Nu trebuie uitat însă că judecătorii Curţii Constituţionale, care ar trebui să ia decizii obiective, sunt numiţi pe criterii politice. În plus, în apropierea fiecărei decizii importante pe care trebuie să o ia Curtea apar tot felul de informaţii legate de trecutul mai mult sau mai puţin curat al judecătorilor constitutionalişti. Care ar trebui să fie în mod normal rolul Curţii Constituţionale? Cât de influenţate politic sunt deciziile Curţii? Ar putea Curtea Constituţională să ia şi decizii obiective? Răspunsurile la aceste întrebări ne ajută să înţelegem de ce Curtea Constituţională a devenit cea mai importantă instituţie din România.
Curtea Constituţională şi schimbarea preşedinţilor Legislativului
Toată lumea vorbea despre Curtea Constituţională până acum doi ani ca despre o instituţie închisă, discretă, care îşi desfăşoară activitatea fără să se ştie prea multe despre rolul ei, dar mai ales despre componenţă. A venit însă scandalul politic legat de schimbarea celor doi preşedinţi ai Camerelor, Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase. După un lung război de uzură în Parlament, timp de câteva luni în care practic activitatea Legislativului a fost blocată, decizia finală a aparţinut judecătorilor de la Curtea Constituţională. Deşi preşedintele Traian Băsescu a fost promotorul încercării de schimbare a preşedinţilor Legislativului, el a spus în mai multe rânduri că ultimul cuvânt în această problemă îl va avea Curtea Constituţională. Aşa s-a şi întâmplat. Deşi Alianţa PNL-PD reuşise să schimbe Regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului, judecătorii de la Curtea Constituţională au decis că modificările de regulamente sunt neconstituţionale, iar Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase au rămas liniştiţi în fruntea celor două Camere. La vremea respectivă, liberalii şi democraţii au acuzat Curtea Constituţională, dominată de foşti demnitari PDSR (PSD), că au luat o decizie eminamente politică şi au promis să schimbe componenţa Curţii. Nimeni însă nu ştie sau se face că nu ştie că, potrivit Constituţiei, membrii Curţii sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia. Practic, judecătorii nu dau socoteală decât propriei conştiinţe pentru modul în care rezolvă o contestaţie sau alta.
Cine sunt judecătorii Curţii Constituţionale?
* Ioan Vida (preşedintele Curţii) – judecător din 2001, cu susţinerea grupului majoritar PSD, mandatul său durează până în 2010;
* Petre Ninosu – fost parlamentar şi ministru PDSR, fost consilier al lui Ion Iliescu, stă în funcţie până în 2010;
* Nicolae Cochinescu – fost procuror general, decorat de Ion Iliescu. Trimis în funcţie în 2001 pentru 9 ani;
* Ion Predescu – fost parlamentar şi ministru al Justiţiei PDSR, a fost pus de partid în functie în 2004 şi va sta la Curtea Constituţională până în 2013;
* Acsinte Gaspar – fost parlamentar şi ministru PDSR, mandatul îi expiră în 2013;
* Şerban Viorel Stănoiu – pus în funcţie în 2001, cu sprijinul majorităţii PSD şi la cererea lui Ion Iliescu, pentru o perioadă de şase ani;
* Aspazia Cojocaru – numită în 2004 de majoritatea PSD, apropiată a fostului premier Adrian Năstase, stă în funcţie până în 2013;
* Kozsokar Gabor – fost parlamentar UDMR, membru al Curţii din 1998, mandatul său expiră în 2007;
* Tudorel Toader – trimis în funcţie din 1996, mandatul îi expiră anul acesta.
În 2005, cei care apelau la Curtea Constituţională erau mai degrabă cei din Opoziţie. După escaladarea certurilor dintre cele două palate şi răcirea relaţiilor dintre PNL şi PD, Curtea Constituţională a început să fie abordată şi de Putere. În plus, întâmplător sau nu, deciziile Curţii au început să devină favorabile Puterii. Astfel, au fost respinse sesizările de neconstituţionalitate împotriva Legii bugetului de stat pe 2006, a pachetului legislativ de reformă în domeniul sănătăţii şi a Legii de privatizare a BCR. Începând cu jumătatea anului 2006, Curtea Constituţională a fost nevoită să intervină în conflictul instituţional dintre preşedinte şi premier. Preşedintele Băsescu a avut câştig de cauză în privinţa modificărilor la Legea referendumului, care-i limitau dreptul de a convoca plebiscit. De asemenea, Curtea a respins şi simplificarea procedurii de demitere la referendum.
Curtea Constituţională – decisivă în privinţa suspendării şi demiterii preşedintelui
Disputa politică generată de procedura de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu a declanşat un adevărat război în jurul Curţii Constituţionale. Şeful statului a fost acuzat că a încercat să-i influenţeze pe judecători, au început să apară în presă informaţii compromiţătoare legate de aceiaşi judecători, CNSAS a luat în discuţie şi o serie de dosare, unele mai vechi, ale unora dintre judecători. Toate aceste evenimente se învârt în jurul membrilor Curţii Constituţionale. Sub această presiune, judecătorii trebuie să ia decizii cu miză politică importantă.
Pe 5 aprilie, Curtea Constituţională a dat aviz negativ proiectului de suspendare a lui Băsescu, dar a apreciat că au existat încălcări ale Constituţiei din partea acestuia, însă nu suficient de grave. Procedura de suspendare a continuat, iar Parlamentul, cu majoritate covârşitoare, a decis să-l suspende pe Traian Băsescu. Urmează referendumul pentru demiterea preşedintelui, dar lucrurile nu sunt deloc clare din punct de vedere procedural. Există un vid legislativ, recunoscut şi de politicieni, care lasă loc interpretărilor în privinţa validării referendumului. Nu ştim în ce condiţii referendumul nu va fi validat, dar mai ales dacă preşedintele suspendat se poate întoarce la Cotroceni dacă nu a fost validat plebiscitul. Şi din nou se ajunge la Curtea Constituţională. Numai că, de data aceasta, Parlamentul vrea să fie şi mai important decât Curtea. Potrivit unei hotărâri adoptate de Legislativ, care nu poate fi contestată la Curtea Constituţională, în situaţia în care Curtea va stabili că nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege în legătură cu referendumul, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia şi va decide asupra procedurii de urmat. Practic, parlamentarii vor decide soarta preşedintelui, după ce vor asculta şi opinia Curţii Constituţionale.
Istoria recentă ne-a arătat cât de importantă a devenit Curtea Constituţională. Deşi sunt contestaţi, fiind numiţi pe criterii politice, actualii judecători ai Curţii nu pot fi îndepărtaţi, nici măcar prin revizuirea Constituţiei. Toată lumea este obligată să respecte hotărârile celor 9 judecători, dar nimeni nu are garanţia că deciziile luate de aceştia sunt obiective şi neinfluenţate politic. În Parlament există mai multe proiecte de lege pentru modificarea statutului acestor judecători. Chiar şi dacă vor fi aprobate, acestea nu îi afectează cu nimic pe actualii membri ai Curţii, pentru că legea nu se aplică retroactiv. În plus, practica începută şi fundamentată de PSD, privind numirea judecătorilor la Curtea Constituţională, este continuată şi de actualul regim. Cu doar o zi înainte de votul din Parlament asupra suspendării sale din funcţie, Traian Băsescu l-a numit judecător la Curtea Constituţională pe deputatul PD Augustin Zegrean în locul unuia dintre cei trei judecători al căror mandat expiră în acest an.
În aceste condiţii, Curtea Constituţională va continua să fie suspectată că nu ia decizii obiective, deşi ar trebui să fie un garant al respectării legilor. (D. B.)
