Din punct de vedere politic, destinul lui Corneliu Vadim Tudor s-a epuizat la alegerile din anul 2000. Maximum de ceea ce a putut obţine a fost participarea la turul al doilea de scrutin al prezidenţialelor şi câştigarea pe cont propriu a unui scor foarte bun pentru PRM la alegerile parlamentare.
Cu Eyal Arad, despre îngeri
Corneliu Vadim Tudor are mai multe meserii, dar o singură vocaţie: aceea de manipulator al maselor. Poet de curte, istoric şi ziarist, Tudor a ajuns mai aproape de esenţa fiinţei sale după 1989, când a intrat în politică. Nu trebuie să ne mirăm că, de-a lungul timpului, şi-a schimbat de mai multe ori personalitatea. Omul care-i aducea fetiţe maestrului Eugen Barbu scrie acum o teză despre prezenţa îngerilor în Vechiul Testament. Perioada “estetică” de dinainte de Revoluţie echivalează cu o rătăcire: Vadim era atunci un fel de Apostol Pavel care omora creştini. Şi nu trebuie să vedem, în ceea ce a urmat, decât calea spre “regăsirea” de anul acesta.
Spiritul lui Vadim
Într-un interviu acordat imediat după marea retragere, Vadim Tudor a declarat: “Eu vă mai spun ceva, şi este prima oară când afirm public aşa ceva: visul secret al tuturor doctrinelor politice este să semene cu doctrinele religioase. În funcţie de doctrinele religioase ale marilor religii monoteiste, s-au structurat aceste doctrine politice, care s-au raportat în definitiv tot la specia umană şi care au dorit să fie visate noaptea, urmate de milioane şi milioane de oameni.” Deşi este prima dată când face public acest gând, este evident că el a fost supoziţia principală a acţiunilor sale politice. Vadim a făcut totul pentru ca oamenii să-i viseze noaptea propriile idei, şi-a dorit să fie urmat de “milioane şi milioane de oameni”.
Din punct de vedere politic, destinul lui Corneliu Vadim Tudor s-a epuizat la alegerile din anul 2000. Maximum de ceea ce a putut obţine a fost participarea la turul al doilea de scrutin al prezidenţialelor şi câştigarea pe cont propriu a unui scor foarte bun pentru PRM la alegerile parlamentare. Corespondentul politic al poziţiei sale spirituale era demnitatea de preşedinte al României. Neajungând la această demnitate, Vadim a sugerat că se poziţionează într-un loc şi mai înalt. “Schimbarea la faţă”, care a culminat cu retragerea din funcţia de preşedinte, semnifică asumarea de către Vadim a unei demnităţi “pur spirituale”. Aşa se explică dezinteresul cu care a tratat ultimele alegeri prezidenţiale, dorinţa sa de a se retrage din cursă înaintea primului tur de scrutin.
Din punct de vedere “spiritual” însă, Vadim se află acum în plină ascensiune. Îl recomandă pentru noul rol experienţa de viaţă şi politică, vârsta şi vocaţia. S-au putut remarca în ultima perioadă tot mai desele referiri la versetele Bibliei. Nu că nu ar fi făcut asta şi înainte, dar acum lucrurile sunt spuse mult mai apăsat şi cu mai multă “suferinţă” în glas. Lucrarea despre îngeri face parte din aceeaşi strategie. Doctrina sa politică tinde să semene tot mai mult cu creştinismul pur şi simplu.
Eyal teologul
Este deosebit de sugestiv că strategul electoral al PRM a fost de meserie teolog. S-a spus, şi Vadim a întărit acest comentariu, că Eyal Arad, fiind evreu, avea ca scop să-l “cureţe” pe preşedintele PRM de antisemitism. Nu are importanţă măsura în care a reuşit acest lucru. La urma-urmelor, Vadim nu este nici filosemit, nici antisemit, ci un nihilist. Este relevant dublul statut al lui Eyal, de manipulator profesionist şi de teolog. Este aproape sigur că strategul evreu l-a salvat pe Vadim din “moartea spirituală” în care intrase după alegerile din 2000, orientându-l către învierea “întru spirit”.
“Încreştinarea” lui Vadim trebuia să aducă foloase partidului, iar spiritul său “misionar” şi “religios” trebuia să fie răsplătit cu ceva. Aşa se face că, după retragerea lui Vadim “în lumea îngerilor”, PRM a depus o cerere de afiliere la Partidul Popular European. Era necesar ca unui spirit prea viu, aşa cum este Vadim, să-i fie luată jucăria prea serioasă: partidul. La urma-urmelor, nici un extremist nu este periculos, dacă nu apucă sau nu are cum să-şi pună ideile în practică. El poate fi preţuit pentru idealismul său, pentru ideile sale generoase; dar nu trebuie în nici un caz să i se pună mitraliera în mâini. Această retragere a lui Vadim evident că favorizează integrarea partidului în spectrul democratic. Din poziţia de lider spiritual, omul nu mai poate fi periculos, iar partidul poate face abstracţie de existenţa sa, din motive de pragmatică politică.
Îngerii din Cosmos TV
Aşa cum Eyal Arad nu este doar teolog, ci mai ales un manipulator de meserie, tot aşa Vadim nu este doar un bun creştin, ci mai ales un manipulator de meserie. Între două discuţii spirituale despre urmaşii lui Avraam, cei doi au discutat despre cum poate fi prostită lumea mai bine. Aşa au ajuns la concluzia că nu este suficient ca Vadim să fie credincios, ci trebuie ca lumea să afle miracolul credinţei. Cum, în lumea noastră modernă, ideile se propagă cel mai uşor prin mass-media, atunci Vadim, ca lider spiritual, va trebui să ocupe un loc în mass-media. Este motivul pentru care Vadim îi va face concurenţă lui Dan Diaconescu în calitate de moderator de talk-show la Cosmos TV. Deposedat de funcţia executivă de la partid, Vadim va primi, în schimb, libertatea de a critica sistemul politic de pe poziţii creştine. Dacă se va compromite sau nu, ţine numai de el. În funcţie de prestaţia mediatică, va fi apreciată şi influenţa sa în partid.
Efecte pe scena politică
Nu e nici o îndoială că retragerea lui Vadim a fost determinată de presiunile interne şi că, într-un fel, “schimbarea la faţă” a fost forţată de împrejurări. Oricum s-ar fi produs această demisie, un lucru e cert: lider de factură extremistă, Vadim este primul preşedinte de partid care a demisionat de bunăvoie. Această premieră în viaţa politică românească nu a fost apreciată cum se cuvine. Ca om de televiziune, Vadim are o şansă de a redeveni popular. Tocmai de aceea, nu se poate afirma că a fost scos definitiv din cărţile care se fac în partid (partid care şi-a schimbat recent şi numele, devenind Partidul Popular România Mare). Dacă afilierea la Partidul Popular European va fi un succes, atunci PPRM va face parte din aceeaşi familie politică, populară, cu rivalii de moarte de la UDMR. În felul acesta, se poate spune că Vadim Tudor şi Laszlo Tökes vor fi membrii aceluiaşi partid.
Retragrea lui Vadim ar putea determina schimbări pe băncile opoziţiei. La momentul actual, beneficiarul direct al acestei decizii politice este Ion Iliescu. Acesta va încerca să atragă cel puţin o parte a electoratului lui Vadim Tudor. Iliescu este, în acelaşi timp, un bun partener de dialog pentru noua conducere a PPRM, împreună cu care ar putea strânge colaborarea. Acest lucru ar putea determina reorientarea formaţiunilor de factură etnică (PPRM şi UDMR). În condiţiile în care PPRM se va apropia de PSD, alternativa UDMR va fi actuala alianţă de la putere (PNL şi PD).(A. S.)
