Aşa cum preconizam în urmă cu două luni, “contraatacul” FED a avut consecinţe pozitive, dolarul apreciindu-se vreme de peste şase săptămâni, părând a marca sfârşitul trendului descendent. Deşi este încă prea devreme pentru a vorbi despre o inversare sigură de trend, estimările privind economia şi moneda americană sunt pozitive.
Analiştii sunt de părere că dolarul aduce venituri mai mari – în condiţiile în care se va confirma politica FED de creştere a dobânzii cu un sfert de punct la fiecare şedinţă – şi, cuplat cu problemele politice care se prefigurează în Europa, este posibil să apară un “punct de cotitură” în care pragul de rezistenţă al monedei europene să fie rupt, după care moneda americană va continua un proces de apreciere mai accelarată.
De la mijlocul lui martie, moneda americană a crescut de la 1,34$/1 euro la 1,25$/1 euro. Citat de Bloomberg, Joachim Fels, economist la Morgan Stanley, Londra, a declarat că “se pare că suntem martorii inversării trendului pentru euro. În opinia mea, cred că paritatea euro/dolar ar putea fi atinsă în următoarele 18 luni”.
O economie în derivă
Indubitabil, economia europeană este în derivă. Amendarea pactului de stabilitate va duce la creşterea datoriilor guvernamentale către 3% din PIB în majoritatea ţărilor din regiune, în condiţiile în care Franţa şi Germania au depăşit din totdeauna aceste limite.
Italia este în recesiune – a doua în ultimii ani. Pe primul trimestru, creşterea economică a Franţei a fost de numai 0,2%, sub nivelul preconizat.
Investitorii constată că euro nu are perspective încurajatoare. Informaţiile economice sunt din ce în ce mai sumbre, iar veştile din planul politic stârnesc serioase îngrijorări.
Sondajele de opinie relevă că electoratul din Franţa şi Olanda intenţionează să respingă Constituţia europeană, care stabileşte noi reguli pentru Uniunea Europeană lărgită. Ea nu va putea să intre în vigoare decât dacă este adoptată de toţi cei 25 de membri. În ciuda campaniilor agresive, cetăţenii francezi continuă să nu dorească adoptarea Constituţiei europene.
În urma rezultatelor slabe ale economiilor proprii – creşterea Germaniei pe primul trimestru este de 1% -, miniştrii Economiei din Germania şi Italia au început să critice politica Băncii Centrale Europene. “Germania a devenit o victimă a preocupării BCE pentru stabilitatea preţurilor. Banca ar trebui să analizeze foarte atent rata mică de creştere economică a ţării.” Retorica populistă, intervenţionistă, este deja vizibilă în Germania, unde social-democraţii lui Schroeder sunt pe cale să fie îndepărtaţi de la putere. Aceleaşi idei se regăsesc în Franţa – să ne amintim declaraţiile ministrului francez de Finanţe, foarte critice la adresa “dumpingului” fiscal al ţărilor din Europa de Est.
Pe de altă parte, întărirea monedei europene a avut şi un impact pozitiv. Ea a forţat companiile europene să devină mai eficiente şi să reducă din costuri. Acest lucru a însemnat eliminarea unor locuri de muncă şi contracte de muncă mai flexibile. Dacă trendul de scădere al euro se menţine, este posibil ca economia europeană să dea unele semne de îmbunătăţire.
Pe de altă parte, au crescut presiunile asupra Băncii Centrale Europene de a mări rata dobânzii de referinţă – în prezent la un minim istoric de 2% -, pas pe care BCE refuză deocamdată să-l facă de teamă ca prin această măsură moneda europeană să nu înceapă să se aprecieze din nou.
Veşti bune din SUA
De dincolo de Ocean, în schimb, vin numai veşti bune. Numărul noilor cereri de şomaj a scăzut cu aproape 20.000. Deşi aceste date trebuie privite cu o oarecare circumspecţie datorită Paştelui, este clar că asistăm la o îmbunătăţire graduală – dar totuşi neregulată – a pieţei muncii în SUA. Rata şomajului a ajuns în aprilie 2005 la 5,2%, comparativ cu 5,4% în februarie sau cu 5,5% în aprilie 2004.
În aprilie, companiile americane au adăugat 274.000 noi slujbe – comparativ cu 146.000 în martie. În 2004, în SUA au apărut 2,2 milioane de slujbe noi – cele mai multe din ultimii cinci ani.
Veşti bune sunt şi din zona deficitelor bugetare, care au înregistrat scăderi semnificative, deficitul comercial ajungând la 55 de miliarde dolari, cel mai scăzut în 6 luni. De asemenea, guvernul a anunţat cel mai mare surplus bugetar.
Creşterea economiei americane este ajutată şi de scăderea masivă a preţurilor la petrol, care au ajuns acum la un minim de 47$ barilul şi se păstrează în estimările iniţiale de 3,5-3,6% – spre deosebire de zona euro, acolo unde, chiar şi în condiţiile unei deprecieri a menedei europene care să ducă la o creştere a exporturilor şi a vânzărilor, nu va depăşi 1,6%.
Tunurile pe China
Trezoreria SUA a dat Beijingului un termen de şase luni pentru modificarea politicii de curs valutar. În momentul de faţă, China păstrează o rată fixă care distorsionează pieţele din întreaga lume şi împiedică ajustarea balanţei comerciale.
Este posibil ca acum Congresul SUA – în faţa căruia a trimis Trezoreria raportul – să aibă o reacţie ceva mai violentă.
Senatorul democrat Charles Schumer a înaintat o lege către Congresul american prin care propune instituirea de sancţiuni comerciale Chinei în cazul în care aceasta nu-şi va reevalua cursul valutar în următoarele şase luni.
Raportul Trezoreriei SUA nu a fost formulat ca un potenţial conflict între SUA şi China, ci ca urmare a dezechilibrelor globale provocate de politica autorităţilor chineze.
Banca Naţională a SUA a numit China un “manipulator al cursului valutar” şi va monitoriza foarte atent cum se va dezvolta piaţa de schimb în următoarele luni în vederea raportului care va fi prezentat în toamnă. Ultima oară când SUA au acuzat o ţară de manipulare a fost în 1994.
Păstrarea unei rate fixe de schimb de 8,28 yuani pe dolar a permis o creştere a deficitului comercial bilateral la 162 miliarde de dolari şi a condus la o creştere a deţinerilor de monedă străină de la 139 miliarde de dolari la 610 miliarde.
Introducerea unui curs liber de schimb ar putea ajuta în schimb SUA să reducă deficitul comercial general şi să-şi îmbunătăţească astfel performanţele economice, contribuind pe mai departe la aprecierera monedei americane. Nu trebuie uitat că autorităţile americane au declarat tot timpul că doresc o monedă puternică. Fiindcă, până la urmă, o monedă slabă afectează grav interesele politice ale SUA.
Prognozele FMI rămân nemodificate
Rodrigo Rato, directorul FMI, a declarat că prognoza pentru o creştere globală de 4,3% rămâne neschimbată. Deficitele americane nu au fost încă suficient corectate şi rămân mai departe un risc important şi afectează creşterea economică globală. Se dovedeşte că preţul de 50 $/baril nu a fost prea mare şi nu a avut darul de a încetini creşterea economică. Pe de altă parte însă, Italia şi Portugalia nu au reuşit să-şi controleze deficitele bugetare şi Banca Centrală Europeană trebuie să rămână prudentă, sugerând chiar că “posibilitatea unei scăderi a ratei dobânzii nu trebuie exclusă”. “Credem că nici un tip de măsură nu trebuie exclus dacă slăbiciunile economiei europene devin mai pronunţate”, a mai declarat el.
Pe de altă parte însă Banca Centrală Europeană a declarat că nu are de gând să crească ratele dobânzii – rămase de aproape doi ani la un minim istoric de 2% – şi exclude cu desăvârşire o eventuală scădere, îngrijorată că aceasta ar putea inflama inflaţia.
În aceste condiţii, există toate premisele ca aprecierea dolarului faţă de moneda europeană să continue şi chiar să capete un ritm mai accelerat. Cel mai probabil, “momentul psihologic” va fi la anunţarea rezultatelor referendumului din Franţa. În cazul unui “Nu”, moneda europeană va începe o depreciere ceva mai accelerată.
Publicat în : Economie de la numărul 26
